Evenimente românești

Și în week-end-ul acesta s-au întâmplat o mulțime de lucruri în București și merită notate câteva lucruri. În fond, organizarea de evenimente face parte din spectrul larg al publicității, nu? Bine, dacă mă întrebați pe mine, partea asta e una dintre cele mai sensibile forme de promovare, pentru că implică, inevitabil, o mulțime de oameni, deci muuuult loc pentru erori de tot felul.

Ei, și dacă tot vorbim de erori, începem cu evenimentele dedicate Zilelor Bucureștiului 2014. S-a promovat destul de bine conceptul 555. S-a promovat din timp și chiar s-au organizat o mulțime de chestii. Sinceră să fiu, pe mine m-a interesat un singur lucru, respectiv iMapp Bucharest 555. Și era să-l ratez, deși am fost acolo la timp. De ce? Pentru simplul fapt că au început cu o oră mai târziu decât erau anunțate și mă cam plictisisem să aștept. Sigur, am presupus că se întârzie din motive tehnice, obiective, și cred că organizatorii s-au învârtit cum au putut ca să facă în așa fel încât spectacolul să meargă mai departe, fără să se simtă că ceva merge prost. Dar puteți vedea și pe pagina evenimentului că multă lume a fost iritată de întârziere. Și o oră e chiar o întârziere mare după criteriile mele. OK, înțeleg, 5-10-15 minute, dar deja după jumătate de oră am hotărât că nu-i frumos din partea lor și-am luat-o încetișor spre casă. Am avut noroc că m-am mai oprit pe drum ca să mă mai uit la nu-știu-ce și să mai stau de vorbă cu niște cunoscuți și doar așa am ajuns să fiu totuși în zonă când în sfârșit a început. Mă bucur că s-a întâmplat asta, pentru că proiecțiile în sine au fost impresionante. Chiar mi-a plăcut ce am văzut și, ca să vă faceți o impresie, vă las și o mostră:

Nu a fost neapărat cea mai frumoasă dintre toate, dar e video-ul cu cea mai bună calitate (video+audio) pe care l-am găsit deocamdată. Altfel, găsiți pe YouTube zeci (poate sute?) de înregistrări cu oricare și nu e de mirare, pentru că am fost printre singurii de acolo care s-au uitat la ce se întâmpla cu ochii proprii și nu printr-un ecran 🙂

Despre alte manifestări din cadrul Zilelor Bucureștiului nu prea știu să vă spun, dar eu una am apreciat varietatea. Sunt sigură că a fost câte ceva care să fie cumva pe gustul fiecăruia. N-am fost decât în Piața Constituției, Sâmbătă noaptea, și fugitiv prin Cișmigiu, Duminică. Dar la cât de plin era și Cișmigiul sunt sigură că multă lume s-a simțit bine. A, apropo, mi-a plăcut că la târgul de acolo am mai văzut și lucruri noi, frumoase, meșteșugite și nu aceleași eterne kitsch-uri pe care le văd de ani de zile.

Dar s-a mai întâmplat ceva de anvergură week-end-ul ăsta și, chit că în general evit să vorbesc despre politică, lansarea candidaturii lui Victor Ponta merită câteva rânduri… Pe lângă faptul că sigur i-a zis lumea de bine că s-au mai închis niște străzi și pentru asta, adunate la cele închise pentru 555, poate că lansarea pe un stadion n-a fost până la urmă cea mai bună opțiune. Sunt sigură că ideea a fost să se lanseze în stil american și să fie un eveniment cu impact care să demonstreze câtă forță are partidul și cât de multe resurse poate mobiliza. Doar că impactul final s-a cam tradus în cu totul alți termeni…

Prima chestie care a apărut în presă și a făcut valuri a fost știrea asta. Mă rog, dacă mă întebați pe mine, trebuie să fii ușor naiv ca să crezi că atâția oameni se adună acolo din convingere sau din dragoste pentru candidat ori doctrină. N-am niciun dubiu că asta e o practică obișnuită pentru orice partid. Cel mult pot să cred că mai vin oameni și din convingere pe la candidații care se poziționează gen under-dog și mai condensează în ei ideea de schimbare, dar nu vorbim de zeci de mii de indivizi și chiar și în cazurile acelea tind să cred că nucleul în jurul căruia se antrenează restul mișcării tot e consolidat cumva (hai să zicem că seamănă cu practica barmanilor care pun ei primii bani în recipientul pentru bacșișuri? 😀 ).

Însă marea lovitură a venit din asocierea pe care au făcut-o mulți cu practicile comuniste și, ce-i drept, chiar și eu, născută cu-n an înainte de Revoluție, pot să asociez ușor ideea de comunism cu manifestațiile de pe stadioane. Și nu știu cum de nu s-a trezit nimeni să spună că ăsta-i un mare risc, pentru că PSD-ul are dintotdeauna problema asta de imagine. Cred că sperau să scape în sfârșit de eticheta de comuniști cu un candidat tânăr care nu s-a modelat în fostul sistem. Oricum s-a spus întotdeauna că Ponta-i școlit de Iliescu și Năstase, ceea ce e o asociere extrem de nefericită pentru ei, așa că, dacă aș fi în locul lor, aș face tot ce-i omenește posibil să nu dau apă la moară în niciun fel la nimic cu iz comunist. Din păcate pentru ei, lansarea pe stadion (cu bonus de mult roșu că, deh, asta-i culoarea partidului) și cred că inclusiv izul naționalist, a generat fix ce nu aveau nevoie. Nici nu e de mirare că și Elena Udrea, și Traian Băsescu, și Monica Macovei etc. prin voci proprii sau editoriale bine țintite au lovit în punctul ăsta nevralgic… Chiar nu-mi dau seama cum de n-a fost niciun consilier care să explice cât de prost poate să iasă povestea asta, cu atât mai mult cu cât e clar că, dacă toată lumea își pune problema în termeni de ”în turul 2 va fi Ponta cu cine?”, toți ceilalți candidați caută să destabilizeze candidatul cel mai puternic… Și nu, nu-i de mirare că asta s-a cam dus viral.

Da, complicată treabă PR-ul. Complicată treabă cu organizarea de evenimente 🙂

Reclamele din timpul meciului România – Grecia

Probabil că sunt masochistă, dar insist să mă uit la meciurile Naționalei de fotbal. Și aseară așa de bine am jucat în returul cu grecii încât mi-au rămas din meci numai amintiri publicitare:

Mercador – se înălța periodic din chenarul cu scorul și-mi ocupa jumătate din ecranul TV. Și, culmea, măcar de 2 ori s-a întâmplat asta în acțiuni destul de ”fierbinți” și-am mârâit zdravăn că nu vedeam nimic;

Nivea Men After Shave Balsam – noroc mare că am recunoscut produsul, pentru că altfel sloganul ”nu trebuie să te usture ca să fii bărbat” m-ar fi dus cu gândul la o campanie de educație sexuală și în niciun caz la bărbierit;

BSG – se lăudau că de 20 de ani dau ”cel mai rapid credit din România”. Eu n-am auzit de ei, iar faptul că lumea nu știe de ei după ce activează pe piață de 20 de ani e destul de nasol. Dar hai, poate că nu știu eu, pentru că n-am contractat credite 🙂

Sensiblu – care insistă cu sloganul ăla care mie mi se pare nefericit – ”o farmacie pentru fiecare”;

Orange – care chiar întrerupea transmisia (enervant!) pentru mini-spotul la nu știu ce serviciu prin SMS cu alerte la goluri;

Unix – ulei de motor – din nou unii despre care n-am auzit și, dacă mă întrebați pe mine, e destul de mare investiția în publicitate ”pop-up” în timpul unui meci al Naționalei, așa că par să-și facă loc agresiv pe piață (și inspirat în momentul meciului, pentru că mai degrabă bărbații s-ar uita la meci și mai degrabă bărbații ar ști care-i treaba cu uleiul :D);

– iar de pe panourile de pe teren mi-au sărit în ochi 2 firme despre care credeam că-s relativ mici, dar dacă-și pemit să-și facă reclamă așa, probabil că o duc mai bine decât îmi dau eu seama: Auto Soft și Școala de șoferi Teo. Știu că ambele au mai multe sucursale în București și ambele au rulaj serios (mai ales Auto Soft în perioada asta), dar eu trăiesc cu impresia că specia asta de promovare trebuie să fie destul de costisitoare. De asemenea, am văzut pe parcursul meciului și mult Allview (inclusiv Viper) și nu pot să nu remarc că sunt din ce în ce mai agresivi (spoturi, panotaj stradal, apariții în reviste etc.).

Mesaje publicitare de la meciurile Naționalei

N-am fost atentă dacă a fost afișat mesajul ăsta și la meciul de aseară cu Turcia, dar la meciul cu Ungaria am văzut sigur un mesaj ciudat de la Sensiblu – ”o farmacie pentru fiecare”. Sunt sigură că ideea e că, oricine ai fi, orice buget ai avea și orice nevoie te-ar aduce pe acolo, în farmaciile Sensiblu vei găsi ce-ți trebuie. Dar sinceră să fiu, primul meu gând a fost ”vai de mine! Și-așa sunt nșpe mii de farmacii peste tot. Cum ar fi să fie, la propriu, câte una pe cap de locuitor?”. Mai în glumă, mai în serios, presupun că un mesaj afișat pe marginea terenului în timpul unui meci al Naționalei nu e chiar ieftin, deci m-aș aștepta la mai multă grijă vizavi de construcția lui 🙂

În contrast, acesta mi se pare un mesaj foarte bine construit, de la idee până la detaliile vizuale și coloana sonoră din spot:

Eu mă uit la fotbal, dar nu breau bere, însă cred că reclama asta poate să te atingă cât de cât și dacă nu ești microbist absolut deloc și mai ești și militant anti-alcool. Are spirit naționalist, referințe la istorie și tradiție, are emoție și genul ăla de melodie înălțătoare.

PS: De fapt, Timișoreana se mișcă bine pe toată linia. Am văzut ieri că a postat ceva isteț vizavi de un subiect foarte ”pe val”: