Reclama pentru Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria

Nu știu exact de ce, dar pare să fie un moment bun pentru promovarea clinicilor private. Adică îmi închipui că nu e deloc întâmplător că am văzut în perioada asta spoturi și pentru Polisano, și pentru MedLife, și pentru Sanador, și pentru Regina Maria. Însă, dintre toate, părerea mea este că se remarcă net campania celor de la Regina Maria. E caldă, sensibilă, emoționantă, optimistă și cu un tagline care chiar provoacă ecouri interioare, mai ales pentru că apasă, subtil, pe unul dintre marile puncte slabe ale sistemului medical de stat – „munca unui medic bun nu lasă umbre”.

Singurele mele rezerve sunt față de folosirea copiilor în spoturi, respectiv sloganul cu „cei mai buni medici”. Însă îmi dau seama că prima rezervă e un pitic de-al meu, teribil de subiectiv; ba chiar și principiul meu anti-folosirii copiilor în reclame se cam clatină în contextul relevanței și în condițiile în care poveștile nu sunt deloc forțate… Iar despre aspectul superlativului, zău, nu e neapărat problema mea, dar mă gândesc că există posibilitatea să aibă o problemă concurența cu un asemenea mesaj. Știu sigur că prin alte țări legislația nu permite să spui că ești cel mai bun sau că ai cel mai bun […] (motiv pentru care, de exemplu, și Carlsberg e „probably the best beer in the world” și nu direct „cea mai bună bere din lume”) și un argument bun pentru o asemenea politică s-ar putea să fie însăși incapacitatea de a dovedi așa ceva. Cum demonstrezi că ai cei mai buni medici? Ce înseamnă asta exact? Cum evaluezi performanța? Etc. Dar astea-s ițele lor legale de rezolvat când și dacă o fi cazul; în rest, pentru potențialul client sună bine, deci e o poziționare inspirată.

Reclama Agricola – Mese de poveste

Sinceră să fiu, pe mine mă cam amuză spoturile astea noi pentru Agricola Internațional, iar asta pentru că-s ușor ridicole. Dar poate că reclamele nu trebuie să reflecte neapărat realitatea, nu? Poate e cum îmi explica o colegă de facultate cinefilă când îi spuneam că nu sufăr musicalurile, pentru că e atât de neverosimilă acțiunea – filmul trebuie să te deconecteze de realitate. Nu spun că asta m-a făcut să descopăr în mine cine știe ce dragoste nețărmurită pentru filmele în care lumea-și spune povestea cântat și-n pas de dans (ba, culmea, chiar și trecătorii știu bine coregrafia). Însă n-am putut să nu-i dau dreptate. Și într-o anumită măsură poate că și publicitatea ar trebui să ne rupă un pic din ritm.

A, să fiu bine înțeleasă, când am spus că nu reflectă realitatea, nu m-am referit la faptul că naratorul e masa. Asta chiar mi se pare o găselniță destul de simpatică și e într-un joc frumos cu ideea campaniei – ”mese de poveste”. Mă refer la povești în sine.

Adică, pe bune? El află că ea-i gravidă și bagă la cuptor niște copănele? Mh. Hai, fie, să zicem, a fost o metaforă pentru un gest atent. Are cât de cât substanță:

Parcă mai aproape de realitate e că flăcăul ăsta-și calcă pe orgoliu, vrea să-și împace mândra și întinde o ramură de măslin cu ceva nuggets (drăguț că ultima e cumva în formă de inimă):

Însă cea cu salamul de Sibiu e de departe cea mai bizară și artificială. Se agită cam mult actorii și-n plus se știe că femeile mint luni bune după prima întâlnire că se hrănesc cu aer și evită să fie văzute înfulecând… Dar serios vorbind, asta chiar n-a ieșit cum trebuie, deși pot să apreciez că nu m-au servit tot cu eterna poveste a familiei adunate zâmbitoare în jurul mesei la micul dejun. Clișeul ăsta e uzat de muuuuultă vreme:

Oricum, per total, dacă mă amuză, se cheamă că mă binedispun. Ceea ce e de bine. Apoi, am reținut din prima la ce e reclama (prima dată am văzut-o pe cea cu viitorii părinți), iar pe următoarea (cea cu certăreții) am ghicit-o la fix din primele secunde că ar fi tot la ceva de la Agricola… Și nu în ultimul rând, aș mai pune pe lista punctelor pozitive și aspectul vizual foarte viu și prietenos, cald unde trebuie, dinamic unde se cere.

Reclama Raffaello – Ziua Mamei

Spoturile pentru Raffaello arată de ani de zile (dintotdeauna?) la fel – albe și diafane, au fix aceeași coloană sonoră și același mesaj principal (ba chiar și o parte din text e identică). Doar accentul se mai mută din când în când dinspre dragoste spre recunoștință și invers. Doar că n-aș pune asta pe seama lipsei de creativitate/curaj. Pur și simplu cred că oamenii ăștia își permit luxul de a păstra o linie atât de constantă, pentru că n-au nevoie să iasă în față cu nimic ostentativ. Lumea știe exact cine sunt, cum arată și ce gust are deliciul cu ”inima de migdală învelită în…”, iar singura lor treabă e să mai amintească publicului din când în când, pe lângă evenimente importante compatibile cu darurile în dulciuri, că încă există, că vor primi aceeași calitate și că-s bineveniți să se oprească la raft în dreptul cutiei albe și elegante. Da, constanța asta aproape enervantă o pun exact pe seama dorinței lor de a arăta că bomboanele Raffaello rămân exact la fel cum le știm, doar că foarte puține nume din industrie sunt la fel de cunoscute la scară mare pentru a-și permite ”moftul” de a tot rula reclame foarte similare cu o asemenea consecvență:

Reclama Hochland – Blind test cașcaval

Aș percepe eu altfel reclama asta dacă aș avea copii sau și părinților li se pare falsă pe toată linia? Adică, zău, mi-e greu să cred că jocurile de familie arată așa în vreo casă, entuziasmul puștoaicei e exagerat, iar băieții de vârsta puștiului clar nu-s celebri pentru descrieri elaborate de genul celor pe care le face el după ce gustă 🙂

Mă rog, poate părinților o să li se pară cute sau o să-i gâdile la vertebra idealistă în timp ce-și închipuie că așa ar arăta și scenele din familia lor…

A, ce nu se vede în spotul ăsta e faptul că Hochland a lansat niște sortimente noi, iar eu felicit oricând curajul mărcilor care experimentează. De fapt, sper că n-am încurcat borcanele și ciar ăsta-i spotul care rulează și acum, doar cu adaosul de noutăți la final (deși aș fi putut să fiu sigură dacă găseam spotul curent, dar nu-i… deocamdată?). În schimb, am mai găsit ceva ”bun” cu brânză topită (nu sunt sigură că rulează la TV, dar e în exact aceeași linie, deci la fel de fals, dacă mă întrebați pe mine):

Campania SOS Satele Copiilor – Mama – Cel mai important cuvânt

Am fost astăzi la cinematograf și abia așteptam să mă hlizesc cu pinguinii. Dar uite că-n alea douăzeci de minute (da, 20!) de reclame care preced filmul în sine au apărut pe undeva prin sală luptătorii ninja invizibili care taie ceapă și m-au sensibilizat fix la spotul ăsta:

Dar serios vorbind, chiar au făcut o treabă foarte, foarte bună cei de la DDB România cu această campanie și sper să se adune donații de să nu mai știe ce să facă oamenii de la SOS Satele Copiilor cu atâția bani! Altceva n-am ce spune. O reclamă bună din categoria asta o simți și-o trăiești, n-o povestești și n-o analizezi.

PS: Habar n-am cum funcționează lucrurile astea, dar mie mi-a sărit în ochi (și nu în cele mai magenta nuanțe) faptul că Telekom nu apare alături de Orange și Vodafone în povestea asta…

Reclama Orange – Crăciun 2014

Hai Grinchilor și voi, cei cu inimi de piatră, recunoașteți că până și voi zâmbiți un pic la spotul ăsta. E ”warm and fuzzy” și-ți dă o stare de bine, iar noi, marii fani ai spiritului Crăciunului, zâmbim duios până la capăt. Îmi asum că-s teribil de subiectivă tura asta, dar mi se pare că le-a ieșit o reclamă pur și simplu frumoasă, cu o poveste creativă și coloană sonoră pe măsură. Zău, cui nu-i place Frosty the Snowman?

Iar eu apreciez că mesajul comercial e abia la final și nu interferează cu povestea pe parcurs, ci se armonizează cu ea spre sfârșit. Mie chiar mi se pare un spot foarte bine făcut, cu exact ce și cât trebuie din fiecare ingredient important pentru Crăciun și Sărbătorile de iarnă:

PS: Între timp, exact așa cum am estimat, campania care-i are în frunte pe dansatorii Millidge și Doig face furori 🙂

Reclama Vodafone – Bunici de Duminică

Vodafone face multe spoturi și, măcar probabilistic vorbind, e de așteptat să nu fie chiar toate capodopere. Poate unele nici nu-și propun asta, pentru că e important să transmită cât mai clar un mesaj precis și atât. Sigur, au rulat la TV și reclame foarte bune (de exemplu), ba, chiar și campania cu Ghiță, unde părerile au fost destul de împărțite, s-a dovedit a fi un real succes. Doar că-n ultima vreme am văzut la rând aproape numai spoturi stupide, ca cele din campania cu familia Stanciu sau cele cu băieții ăia care chipurile inventaseră aplicația Reputador. De fapt, în topul meu al mostrelor nefericite recente conduc degajat spoturile cu Zonga și arhitecții, respectiv:

Din fericire, pare să-i fi lovit din nou și inspirația aia bună, iar campania cu Bunicile de Duminică e chiar simpatică 🙂

PS: Între timp a apărut și spotul acesta, iar eu îl văd ca pe o mișcare foarte inspirată din partea celor de la Vodafone: