Social Media românească

Dintre toate speciile de conținut pe care le fac pentru proiectele proprii sau pentru alții, de departe cel mai dificil mi-e să mă ocup de conținut pentru rețelele sociale. De ce? Pe de o parte e o problemă faptul că regulile sunt mereu în schimbare și nu mă refer la aspectul dinamic și firesc al interacțiunilor umane, căci e firesc să fii foarte prompt și flexibil atunci când e de așteptat să comunici (în principiu) în timp real cu cei care-ți urmăresc activitatea. Nu, mă refer efectiv la mecanismele de afișare ale conținutului, iar Facebook își schimbă mereu regulile jocului. Și da, dacă e să merite cu adevărat să investești într-o rețea socială (în România), aia e Facebook. De fapt, mi se pare un semnal interesant că Facebook a cam început să depășească YouTube la conținut video (OK, stimulează creșterea asta printr-un mecanism destul de șiret, ca s-o spun frumos, pentru că acum contorizează la vizualizări și toate auto-play-urile din feed peste care scroll-uiești rapid și fără interes, ceea ce înseamnă impact zero al conținutului, dar cifrele îl gâdilă pe cel care publică aici). Ba, mai mult, pentru prima dată activitatea din rețele în jurul Premiilor Oscar a fost mai intensă pe Facebook decât pe Twitter, iar în State Twitter era Rege!

Dar hai să zicem că te poți uita la chestia asta ca la o provocare, chiar și în ciuda faptului că uneori e obositor să tot ții pasul cu noile găselnițe (cu fundamente strict comerciale, deși mereu o să ni se tot explice oficial că e pentru optimizarea experienței utilizatorului). Nu, nu asta mă sâcâie cel mai tare.  Și nici nu prea știu cum să spun frumos ce mă doare pe mine cel mai tare în povestea asta. Zău, nu vreau să par elitistă, dar pur și simplu mi-e greu să produc conținut ”de masă” când nivelul pare să fie foarte, foarte jos. Sincer, chiar se propagă dureros de eficient toate tâmpeniile sinistre, toate clișeele cretine etc. Ca să înțelegeți mai bine ce încerc să vă spun, vă invit să vă uitați cu ochii voștri la cele mai populare mesaje de pe paginile de Facebook din România în 2014. Pot să număr pe degete ce mi s-a părut acolo conținut cât de cât inteligent sau măcar inspirat (aș zice Tarom și Regina Maria, plus, deloc surprinzător, campania Orange cu Millidge, Doig și dansul). În rest, platitudini, poze cu copii, niște bine-meritate țâțe și chestii de-a dreptul hidoase vizual (de exemplu, vă invit să vă uitați la categoria ”jurnaliști” și la poza aia făcută-n Paint postată de Andreea Marin, poză care nici măcar nu e creație proprie). A, da, apropo, mă scoate din sărite că e o nișă pe care se fură conținut într-o veselie…

Și înțeleg că lumea nu stă pe Facebook ca să citească niște Kant (cu excepția situației când are lipit un citat pe o poză cu-n drum, cu-n răsărit, o plajă sau altceva de genul ca să iasă motivațională un pic). Mi-e clar că inclusiv oamenii inteligenți stau pe rețelele sociale ca să se deconecteze, iar asta înseamnă uneori și să râzi de o mâță care cade de pe o masă. OK, asta e, dar voi realizați că sunt pe Facebook oameni care distribuie poze cu icoane?! Asta ca să nu mai pun la socoteală faptul că am scris despre asta azi (deși o am în cap de mult timp), pentru că s-a răspândit viral tâmpenia asta – pe scurt, o mândră a pus pe tumblr o poză cu o rochie și a întrebat universul ce culoare are, iar internetul s-a împărțit în două tabere care s-au încordat intens (unii au spus că e combinație de alb cu auriu, alții că e clar amestec de negru și albastru); a preluat-o BuzzFeed, a preluat-o Mashable și… WOW! Ce prostie! 🙂 (stați liniștiți, problema concretă s-a și rezolvat deja, nenorocirea aia de rochie e albastră).

Dar cert e că lumea pierde mult timp pe Facebook și pe celelalte rețele sociale. Conținutul de acolo a început să fie și sursă autentică de informare (pentru unii principala). Mai toți ne așteptăm să găsim acolo companiile, restaurantele, hotelurile etc. care ne interesează. Așa că n-am niciun dubiu că o afacere din ziua de azi (chiar dacă e discutabil ce ROI are din Facebook) cu siguranță pierde dacă nu e acolo. Trebuie să fie pe baricade, cu postări frecvente, cu-n minim de buget alocat pentru Boosts, pregătită să răspundă rapid la mesaje și comentarii, gata să facă și niște customer care abil etc. Și știu foarte bine că e greu să ai conținut nou și interesant tot timpul, e greu să gândești campanii eficiente, e greu să surprinzi exact la ce reacționează cel mai bine publicul tău, dar vă rog eu frumos de tot – hai să dăm noi, ăștia care facem conținut profesional, tonul altfel. Hai să începem să educăm publicul și să mai creștem nivelul! Da, bine, pozele cu copii și pisicuțe aduc like-uri și interacțiuni pe bandă, dar hai să ne dăm silința un pic mai mult!

Advertisements

Cea mai importantă formă de publicitate

…e întotdeauna produsul în sine. Oricât de mult ai investi în reclame TV, panotaj stradal, flyere, bannere online sau orice altceva, e degeaba dacă omul nu are o experiență pozitivă cu produsul tău. Altfel, cel mult poți să păcălești clientul să încerce, dar pe termen lung e o idee mult mai profitabilă să ai clienți mulțumiți care tind să revină la tine și să te recomande mai departe la alții. În plus, citisem cândva că se estimează că un client nemulțumit se va plânge, în medie, la alte 10 cunoștințe de cât de prost a fost un serviciu/produs cu care a avut o experiență neplăcută. Totuși, e drept că n-ai cum să fii chiar pe placul tuturor. Ba chiar să fii pe placul majorității e foarte dificil, pentru că trebuie să ai grijă la o mulțime de lucruri mari și mici.

Cel mai proaspăt exemplu pe care-l am în minte ar fi legat de nișa pensiunilor unde, în primul rând, te aștepți să fie rezonabil de curat ca să-ți vină să pui capul pe pernă noaptea și să-ți inspire cât de cât încredere ca să ai bază că-ți poți lăsa bagajul acolo. În rest, să zicem că nivelul de confort/dotări la care te aștepți ar trebui să fie proporțional cu prețul (zonei) și probabil că mai are fiecare piticuții lui 😀 .

Însă în ultima vreme m-am tot plimbat și am remarcat că sunt multe pensiuni care nu au nici pe departe cât de multă grijă ar trebui de felul în care se prezintă în fața clienților. De pildă, am observat că sunt multe, foarte multe care arată foarte rău pe afară și, chit că par să aibă 3 stele/margarete, eu n-aș fi curioasă să văd cum e înăuntru, iar eu chiar sunt foarte puțin pretențioasă la cazări pentru că mă gândesc mereu că nu mă duc undeva ca să stau în camera aia. Iar dacă stelele scorojite, literele căzute din nume sau firmele luminoase cu neoane arse vi s-ar părea detalii nesemnificative, chiar am văzut pe drum și adevărate epave scorojite. Apoi, într-un loc unde am stat recent  am avut o surpriză neplăcută pe care aș pune-o în capul listei de lucruri elementare la care trebuie să ai grijă în domeniul ăsta – produse expirate: sucuri, untul servit la micul dejun și chiar săpunurile din băi. Altfel, cred că a fost cea mai frumoasă pensiune (de 3 stele) în care am stat, cu cele mai scumpe finisaje și cu cea mai mare atenție la detaliile de design interior. Dar ca să fiu sinceră, aș fi dat oricând facilitatea de a stinge lumina cu telecomanda pe elementara mâncare în care să am încredere. Și, culmea, nu era nici într-o zonă ca Valea Prahovei unde poate că unor proprietari de pensiuni/hoteluri nu prea le pasă, pentru că sunt șanse mari să aibă oricum flux mare și relativ constant de clienți (deși chiar și lor li se duce vorba la un moment dat că nu sunt deloc OK, iar lumea pare să fie din ce în ce mai interesată de site-urile gen booking.com unde pot vedea și lăsa note sau comentarii).

Așadar, dragi comercianți de orice fel, vă recomand călduros să investiți întâi de toate în mecanisme care să facă din produsul/serviciul vostru unul cât de bun se poate și abia apoi să mizați pe publicitate agresivă…

Promovarea prin flyere

Teoretic, flyer-ul e o idee bună. E o cale în plus (și nu neapărat foarte costisitoare) de a câștiga oarece notorietate și ai suficient spațiu încât să te joci cu niște idei și niște forme, în așa fel încât să transmiți un mesaj care să fie și provocator și informativ. Practic, pe lângă faptul că n-am mai văzut de foarte mult timp un flyer care chiar să arate bine, în general aș spune că o campanie cu fițuici colorate e o risipă totală de resurse. Adică știu sigur că nu sunt singura care face mâna greblă în cutia poștală, sortează rapid după criteriul relevanță și apoi aruncă la gunoi spam-ul ăsta fizic. Am văzut cu ochii mei că nu sunt singura care așteaptă cu entuziasm primul tomberon ca să scape de hârtiuța care i-a aterizat în brațe la un colț de stradă din mâinile unei fetițe plictisite etc. De fapt, cea mai lungă viață aș zice că o au flyerele din mapele de prezentare de pe la evenimente și nu de alta, dar mapa aia e reciclată (ca utilitate) la un moment dat și până atunci nu prea ajungi să arunci conținutul. Hai, fie, poate și alea prinse de clanțe mai fac purici prin casele unora, deși nu cred că rezistă multe mai departe de prima curățenie…

Și că tot veni vorba de flyerele din clanță, hai să vorbim de lucruri concrete. Până acum, săptămâna asta am găsit fix 5: 3 de la pizzerii, încă 1 de la ceva cu mâncare și încă 1 de la un coafor. Cu toate 5 am trecut invariabil prin procesul deschis ușa – speriat – enervat – aruncat. În drumul spre gunoi nici nu le-am studiat pe cele 3 de la pizzerii și probabil că nici n-aveau nimic pe ele care să-mi atragă atenția, dar ce-i drept nici nu-s un consumator foarte înflăcărat de așa ceva; OK, dacă mă gândesc bine, știu pe cineva care face stivă de oferte de la pizzerii (deși, la nevoie, mereu sună la aceeași pizzerie, pentru că obiceiurile vechi mor greu, nu-i așa?). Flyerul cu numărul 4 cred că și-ar fi dorit să fie simpatic și amuzant, dar era pe o hârtie foarte proastă, iar textul bătea mai degrabă în ridicol; și singurul motiv pentru care am perceput toate astea a fost formatul – ceva nou pentru mine – era prins de clanță cu elastic de bani. Dar culmea inutilității a atins-o flyerul de la coafor, pentru că salonul cu pricina e la parterul scării și e acolo de cel puțin 3 ani de când locuiesc și eu aici! Și era un flyer strict informativ. Poate mai avea cât de cât sens dacă anunța cine știe ce promoție, dar așa? Zău? Chiar o fi careva care de ani de zile intră și iese în/din bloc exclusiv prin spate și nu aflase de ei? 🙂

Totuși, trecând peste părerile mele personale, mi-ar face mare plăcere să aflu de la cineva despre un studiu vizavi de flyere. Presupun că dacă lumea tot insistă cu ele, ceva-ceva randament tot trebuie să dea. Sau hai, poate studiu e mult spus. M-aș mulțumi și cu niște păreri pro-flyere, cu niște consumatori obișnuiți de orice care să-mi spună aici că ei păstrează flyere, că se uită bine la ele, că rețin ceva informație și, în cel mai bun caz, că au încercat un produs/serviciu/local după ce au aflat de el dintr-o fițuică volantă.

Danone – Ambalaj – Gama ”Tradiții din România”

Eram ieri în Mega Image și mi-a sărit în ochi un borcănel de iaurt. Se distingea clar de toate celelalte, pentru că semăna cu o străchinuță de lut cu modele tradiționale – de altfel o idee foarte inspirată pentru ce scria pe etichetă – ”Tradiții din România”:

Și am considerat că merită din plin să apară aici, căci spoturile TV sau panotajul stradal sunt doar rotițe dintr-un angrenaj mult mai complex, iar ambalajul în sine poate și el să contribuie din plin la succesul/eșecul unui produs.

E drept că primul meu gând a fost la Napolact, pentru că aceasta era marca de lactate pe care o asociam cel mai puternic cu ideea de tradiție. Apoi, al doilea gând a fost la gama ”Gusturi românești” că, deh, eram la Mega Image. Însă la o cercetare mai atentă am descoperit că era vorba despre Danone și nu pot să nu remarc că au evitat să-și puna ostentativ sigla familiară pe produs și intuiesc de ce. Dacă mai citiți pe ici, pe colo păreri, nu e greu să vă dați seama că lactatele Danone au oarece probleme cu reputația; nu știu dacă li se trage de la aflatoxina de anul trecut sau de la altceva, dar și printre cunoscuții mei am observat că există oarece rețineri vizavi de această marcă…

Oricum, mai presus de preferințe și percepții, designerii responsabili pentru ambalajele acestea au de la mine notă maximă! 😀

PS: Nu pot să înțeleg cum se poate ca produsele să fi apărut deja în magazine, dar să nu se fi actualizat și site-ul. Lumea s-a obișnuit să caute informații online și, șoc, platforma proprie este chiar locul în care ai cel mai mare control la cum îți expui marfa și informațiile, ba e și cel mai puțin costisitor loc în care să te prezinți.

Black Friday

Înainte să ajung la Black Friday, insist să menționez două știri care au apărut în presă în ultimele zile. Prima e de săptămâna trecută și povestește cum ”sute de oameni s-au îmbulzit la deschiderea unui magazin, pentru promoții la polizoare și perne”, iar un citat emis de unul dintre bărbații care stăteau la coadă de la ora 5 mi se pare pur și simplu ”WOW!” – ”nu știu pe ce am pus mâna, important e că e la promoție”. A doua știre, un pic mai recentă, povestește cum două mămăi s-au îmbrâncit cu ocazia unor promoții și așa de bine s-au ciufulit, încât au ajuns la UPU cu oarece contuzii toracice; nimic grav (fizic), dar tot ”WOW!”. Faceți abstracție că ambele știri se referă la oferte din magazine Lidl, pentru că asta chiar nu e relevant pentru poveste. Și, deși s-ar putea să sune ciudat pentru unii dintre voi, v-aș ruga să faceți abstracție și de faptul că lucrurile astea s-au petrecut în România. Adică, na, avem un istoric cu statul la cozi, o ducem rău și căutăm mereu chilipiruri, dar vă invit să citiți aici un top al crimelor și al rănilor serioase din SUA cu ocazia Black Friday…

Și dacă tot am ajuns iar la magicul Black Friday, hai să vorbim și despre el. Nu i-aș spune chiar sărbătoare, dar e un eveniment împrumutat de la patria mamă a consumerismului. L-am preluat de relativ puțin timp și încă e într-o formă destul de timidă dacă mă întrebați pe mine (cel puțin raportat la nivelul de reduceri și magazine participante din State), dar e clar că e în creștere, iar succesul ultimelor ediții (așa cârâit cum a fost el, cu site-uri picate din primele minute și stocuri epuizate instant) probabil că va antrena din ce în ce mai multe resurse în viitor.

Teoretic, mie mi se pare o chestie bună, dacă într-adevăr ai nevoie de ceva. De exemplu, anul trecut aveam mare nevoie să-mi schimb laptopul, s-a potrivit să am o infuzie de capital fix înainte de Black Friday și așa mi-am cumpărat cu aproximativ 2000 RON un laptop care se vindea în mod normal cu aproape 3000 RON. Singurul inconvenient a fost că m-am trezit pe la 3, iar site-ul emag s-a deschis undeva pe la 5. Puteau să anunțe, dar hai să spunem că încă suntem în perioada incipientă și învățăm treptat din greșelile edițiilor anterioare. În plus, și anul trecut și anul ăsta au fost cam singurii cărora nu le-a picat site-ul, deci încă o bilă albă pentru ei. Însă recunosc cu mâna pe inimă că nu m-aș fi dus fizic în toiul nopții pe nu știu unde să stau la coadă pentru chestia asta, nici în condițiile în care era o nevoie autentică și nici în condițiile reducerii destul de substanțiale. Dar poate-s eu comodă 😀

Tot teoretic, povestea asta cu Black Friday e bună și pentru comercianți, pentru că au ocazia să scape de ce zace de nu știu cât timp prin depozite, categoric își cresc mult încasările și, mai ales pentru jucătorii mai mici, e o bună oportunitate să mai audă lumea de ei (poveste similară cu cea a voucher-elor).

Practic, implementarea e cu oarece bube. Prima de pe listă cred că e slaba pregătire a comercianților. Sunt deja măcar 2 ani de când au intrat unii în hora Black Friday, deci nu au doar cifre pentru trafic estimat, ci și cifre reale din experiențe trecute și nici măcar așa nu iau măsuri suficiente pentru a-și menține platformele operaționale. Apoi, stocurile sunt foarte discutabil aprovizionate, iar reducerile… Ei bine, nu prea ne apropiem de cele de 70-90% de peste Ocean și unele produse chiar nu sunt reduse deloc sau eventual au fost scumpite în săptămânile trecute în caz că verifica din timp variația cineva mai precaut. Însă știți vorba aia românească dureros de adevărată – ”nu-i prost ăla care cere, prost e ăla care dă”. Așa că, până la urmă, decizia de cumpărare o ia fiecare pentru el și e treaba fiecăruia să cerceteze un pic piața dacă într-adevăr îi trebuie ceva. Iar dacă nu-i trebuie nimic și cumpără impulsiv doar pentru că ”e la ofertă”, mna, tot cam treaba lui e :). Dar ăsta e un alt aspect cam negricios al lui Black Friday – scoate la iveală din unii o latură mai… Pfff, cum să-i zic frumos? 😀 Latura aia pe care ne chinuim să o ascudem sub masca social acceptată? Și iar apar discuțiile despre consumerism, despre fericire cumpărată, despre exces, despre nevoi autentice sau cultivate etc. În fine, aici clar e o discuție deschisă și foarte subiectivă 🙂

PS: Merită punctat că emag (care investește serios în evenimentul ăsta și care pare să fie cel mai pregătit jucător) a făcut anul ăsta 2 chestii interesante. Prima ar fi că și-a pus Black Friday-ul pe 22 noiembrie și nu pe 29 (bine, știu că n-a fost singurul magazin, dar am senzația că cei de la emag au inițiat trend-ul). Și celălalt aspect notabil e că au inclus în ofertă și mașini, iar la ora asta la care vă scriu, nu doar că s-a epuizat stocul de Loganuri, dar și de cel de Mercedes Clasa E (cu faruri full LED)…

PPS: Dacă vă deranjează ”sărbătoarea asta de împrumut” sau dacă n-ați mai prins ce vă doreați, na, să vă mai descrețiți frunțile. E cu un pic de reclamă la final, dar e simpatic :):

Lucruri mici care-mi plac 2

1. Mega Image. Îmi place că la Mega Image îmi pun cei de la case cumpărăturile în sacoșe. Nu-s comodă de felul meu, ba chiar sunt antrenată să-mi bag repede cumpărăturile-n plase pentru că, neavând mașină, în hypermarket-uri mergeam de regulă cu un coș și nu cu un cărucior, deci casa era finish line și trebuia să dau repede din mâini. Însă e un lucru mărunt care mă scutește pe mine de un efort. Și pun pariu că și ei au beneficii – când umpli sacoșe pe bandă probabil că-ți faci un sistem, exercițiul optimizează timpul, iar asta înseamnă mai puțin timp petrecut la coadă, deci clienți mai puțin frustrați. Apoi, gestul în sine e cumva de apropiere și cred că ne gâdilă bine în punctul ăla soft pentru ”magazinașul de cartier”, doar că la asta se adaugă marele avantaj al unei game mult mai bogate de produse.

2. The PUB. Eu nu prea beau alcool și bere cam niciodată, dar am ajuns în The PUB grație unui sărbătorit. Mi-a plăcut că muzica e la un volum rezonabil, ceea ce e un mare punct în plus, pentru că, deh, exceptând cluburile, oamenii ajung în localurile din Centrul Vechi ca să vorbească unii cu alții, dar în atât de multe cafenele etc. trebuie să urli ca să te înțelegi cu omul de lângă tine. Mi-a plăcut și că stau bine cu ventilația, așa că, în ciuda faptului că se fumează înăuntru, hainele mele nu miroseau înfiorător când am ieșit de acolo. Dar cel mai mult mi-a plăcut sistemul de competiție – pub-ul ăsta face parte dintr-un lanț și undeva se proiectează în timp real consumul de bere din Top 10 (deși se pare că n-ai cum să-i bați pe praghezi :)). Ba mai mult, se proiectează și un Top 10 din localul în care ești și așa te tot iei la întrecere cu alte grupuri de la alte mese. E distractiv și pentru participanți și sigur profitabil pentru comercianți, căci de la un punct mi s-a cam părut că niște beri s-au turnat mai degrabă pentru un avantaj confortabil (da, masa la care eram a câștigat chiar dacă eu trăgeam media în jos :D).