Reclama Ursus – Povestea tricoului cu pirați

V-am avertizat că vor urma multe articole cu reclame la bere și, zău, chiar n-aveam cum să-l omit fix pe acesta pentru Ursus. E făcut tot de Graffiti BBDO, aceiași care au făcut și ultimul spot foarte bun pentru Ursus – „Călătoria”. Povestea cu pirații e cel puțin la fel de bine făcută, deși are cu totul alt ton. De fapt, apropo de ton, seamănă bine cu felul în care comunică Heineken. Nu cred că doar asociez eu brandul străin cu spoturile „oceanice” pentru că au avut câteva povești nautice, ci chiar au reușit să se apropie mult de stilul lor – e cu aventură, e cu dans, e cu voie bună, e cu o poveste memorabilă. Poate cârcotașii ar spune că seamănă prea bine cu stilul respectiv sau că, din contra, n-au reușit să-i copieze pe cei de la Heineken suficient de rafinat…

Însă eu apreciez orice reclamă reușește să mai iasă din șabloanele clasice, mai ales la bere, unde-s aproape toate pe același calapod. Mă rog, nici aici n-au reușit să se abțină până la capăt de la cadrele clasice cu prietenii adunați la bere, eternul clișeu al spoturilor din categorie, dar hai să zicem că trebuiau să facă într-un fel anunțul cu promoția:

OK, adevărul e că nu se poate vorbi despre Ursus zilele astea fără să-i asociezi cu valul de critici care s-a răsfrânt asupra lor după organizarea (cel puțin) nefericită de la concertul lui Robbie Williams. N-am fost (deși feed-ul meu a fost atât de plin de poze și filmulețe încât aproape n-am ratat nimic), dar feed-back-ul aproape unanim pare să fi fost „super-concert, organizare deplorabilă”. Și da, clar, n-aș fi murit nici eu de fericire să stau o eternitate la coada pentru o băutură la supra-preț. Din păcate pentru ei, asta nu le-a trunchiat enorm vânzările (mai ales în condițiile în care era și o căldură tâmpită și oricum la un concert te agiți, deci ai nevoie de lichide! și nici de acasă nu poți să vii cu nimic „la pachet”). Dar mult mai grav decât atât, un asemenea torent de nemulțumiri n-are cum să-i facă bine brandului.

Totuși, merită felicitați pentru decizia de a-i recompensa cumva pe nemulțumiți. Poate o fi „too little, too late”, dar e o scuză, chiar una concretă, iar în trecut au fost destui care s-au mulțumit să bage pur și simplu capul în nisip până trece furtuna (fie și cu oarece urme) sau cel mult au transmis un comunicat-standard de bla-bla-uri care nu înseamnă nimic. E drept și că urmează curând UNTOLD, unde tot ei sunt (printre) sponsorii principali, așa că am impresia că existau motive bune pentru care să-și dea silința intens să dreagă busuiocul frumos 🙂

Ah, apropo de UNTOLD, mi s-a părut foarte, foarte mișto ideea asta:

Și rezultatele par să fi fost pe măsură (deși parcă-i cam trist că disponibilitate există, dar nu se întâmplă decât cu motivații… cam meschine, dacă e s-o zicem drept, comparativ cu gândul că poți salva niște vieți și da, la noi oamenii chiar mor în spitale din cauza sângelui lipsă). Oricum, felicitări celor care au venit cu ideea și nu pot decât să sper că o vor prelua și alții, dacă tot e atât de eficientă!

Advertisements

Tiffany’s

N-am mai deschis televizorul de nu știu când, așa că n-am cum să vă scriu despre reclame românești, Dar dacă tot e Dragobetele și vreau să scriu de multă vreme despre Tiffany & Co., astăzi pare să fie cea mai potrivită ocazie 🙂

Mă rog, nu m-ar mira să aflu că în România e multă lume care n-a auzit de marcă. În fond, inclusiv în SUA e brand de lux și la noi n-au ajuns (încă). Însă măcar în filme poate ați auzit de celebra ”Tiffany box”? Altfel, la ei acasă, celebrul magazin de pe 5th Avenue din New York a făcut istorie, iar acest nume e reperul suprem în materie de inele de logodnă:

N-aș vrea să discutăm despre prețuri, pentru că ar trebui să fie clar că vorbim de ordinul miilor (în orice valută), fiind un brand de bijuterii de lux cu diamante veritabile (ba, chiar cu unele de calitate foarte bună). Nici despre istoric n-am să vă spun prea multe; e suficient să vă spun că există din 1837, iar pentru mai multe informații v-aș invita să vedeți povestea exact așa cum o spun ei, aici. De fapt, despre povești și despre cum comunică, în general, am tot vrut să scriu, iar asta pur și simplu pentru că fac asta minunat. De exemplu:

Și da, ați văzut bine. Era în spot și un cuplu gay, iar Tiffany’s a făcut, într-adevăr, pionierat pe această nișă, ceea ce e cu atât mai interesant în contextul amplu al unui brand cu tradiție, extrem de constant în manifestări:

Iubesc simplitatea cu care comunică și atenția extraordinară pentru fiecare detaliu. Da, s-ar putea să credeți că e ușor să construiești povești frumoase și emoționante atunci când afacerea ta e centrată pe dragoste, pe începuturi, pe trăiri intense. Însă delicatețea cu care o fac ei e inegalabilă, delicatețe fidelă culorii care i-a consacrat…

Iar asta se vede în fiecare formă de manifestare. O puteți vedea în site, o puteți vedea, desigur, în magazine, dacă veți ajunge vreodată într-unul, ați văzut-o mai sus în spoturi și vă asigur că se vede inclusiv în cataloagele de prezentare. Se întâmplă să am unul acasă și cred că l-am răsfoit de nu știu câte ori, iar mirajul, pentru mine, aproape că n-are legătură cu bijuteriile. Mă fascinează cât de mult spun prin atât de puțin. Are și o notă de istorie la început, dar numai atât cât să înțelegi că tradiția le impune rigoare și un standard înalt de calitate. De fapt, în general are foarte puțin text, însă fiecare cuvânt e bine cântărit și exprimă exact valența potrivită. În rest, așa cum îi stă bine unui asemena produs, e foarte vizual, dar fără să fie ostentativ, cu accent pe detalii și cu mult spațiu alb care echilibrează ansamblul. Și am să vă dau un exemplu prin produsul meu preferat:

tiffCu siguranță poza mea nu-i face cinste, dar am vrut neapărat să vedeți o mostră sublimă de design. Și nu, atracția mea pentru piesa asta n-are nicio legătură cu faptul că fetelor le plac ”shiny things”, iar Tifany’s e absolutul de pe nișă. Inelul acesta îmi place în mod deosebit, pentru că însuși designul său exprimă perfect minimalismul foarte grăitor prin care comunică brandul – diamantul nu e poziționat central. De ce? Aflați în descrierea alăturată – ”it gives a nod to the past and a glimpse to the future”. Se uită puțin spre trecut, pentru că orice poveste de dragoste are o bază solidă în spate, dar mai mult spre viitor…

Reclama Johnnie Walker – Drumul nesfârșit

Presupun că filmulețul cu Jude Law îl știți deja:

S-a răspândit viral și a meritat pe deplin, pentru că a fost o poveste simpatică și foarte bine făcută. De fapt, a fost o aventură de-a dreptul, condensată în șase minute și ceva, cu note subtile, rafinate și umor fin. Însă ce rulează zilele acestea la TV, nu e cu nimic mai prejos, deși are fix un minut:

E o poveste cu tâlc, chiar motivațională, despre provocări și curaj, despre a merge înainte, despre muncă în echipă, dar și despre drumul propriu. Îmbină perfect istoria ce se scrie de 200 de ani cu gândul că drumul continuă, toate adunate într-o animație modernă și provocatoare.

Reclama COSMOTE cu Smiley – Grădinar de gherilă

Spuneți ce vreți, dar omuleții ăștia fac spoturi simpatice. Sigur, le dă și Smiley un ton aparte, dar asta doar pune în valoare mai bine niște idei creative și frumoase:

Apropo de Smiley, chiar începusem să cred că au renunțat la colaborarea cu el, pentru că nu mai văzusem de ceva timp o reclamă cu el. Ba chiar rula frecvent asta:

Și, nimic de zis, e și asta foarte ”awww” și gâdilă bine oarece emoții, dar nu prea mă instigă să-mi doresc produsul, chit că-i integrat în poveste cu mare dibăcie. Na, poate-s eu prea mulțumită de actualul telefon. Altfel, recunosc, cândva-n viața asta m-a momit bine COSMOTEul cu-n abonament pentru un telefon la 1 Leu. Ba chiar și cu o prelungire 🙂

Reclama Heineken – Orașul

N-am prins la TV spotul chiar de la început (unde se și vede numele Heineken pe vârful unui zgârie-nori), dar pe măsură ce urmăream scena cu taxiul mi-era deja clar că e o reclamă pentru Heineken. Și, ca de obicei, oamenii ăștia se încumetă la reclame lungi, de mai bine de un minut, dar sunt atât de vii și spun atât de frumos și cu-n umor atât de aparte câte o poveste, încât uiți că urmărești ce urmărești de fapt și trăiești aventura cu protagoniștii. Sigur, ca-ntotdeauna are și o doză sănătoasă de exotism, chit că-i într-un cadru urban, dar asta nu face decât să sporească farmecul poveștilor Heineken:

PS: Cum să nu-ți placă de ei când găsesc soluții atât de creative, inclusiv pentru probleme de-a dreptul spinoase. De exemplu, am aflat (de aici) că-n State nu e legal să arăți explicit consum de bere în reclame, așa că-i musai să te descurci altfel:

Reclama Pepsi – #FutbolNow

Sigur că dacă-ți permiți să faci în așa fel încât să-ți apară în spot Messi, Ramos ori van Persie, ai toate șansele să-ți iasă o reclamă bună! Deși e drept că au fost în istorie și o mulțime de spoturi cu buget sănătos despre care m-am mirat că au trecut printr-atâtea filtre și n-a urlat nimeni pe drum ”băi, ce prostie! Ne facem de râs cu ideea asta!”. Din fericire, nu e cazul aici. E o poveste simpatică și bine închegată, cu subtilități pe ici, pe colo și, per total, o reclamă la care chiar m-am uitat cu drag timp de 2 minute întregi:

Oricum, asocierea dintre Pepsi și fotbal nu e un secret și nici nu e de ieri, de azi. Și-mi place că orice idee de campanie o implementează și cu vedete globale și cu vedete locale. Așa a fost și cu muzica, așa e și cu fotbalul. De exemplu, la noi l-au cooptat chiar pe Marele Hagi 🙂

Reclama BCR – Capra cu trei iezi

Nici ăsta n-ar ajunge în Top 3-ul meu personal pentru campania BCR cu povești clasice adaptate, dar are și elemente simpatice (gen Ied Zepelin 😀 ). Apoi, presupun că s-ar putea să-și atingă într-un punct sensibil core-targetul, pentru că tind să cred că țintesc tocmai segmentul de vârstă care ”se luptă” cu ”ieduți”. Și nu în ultimul rând, mi se pare că spotul reflectă bine ideea de divers.

Atâta doar – să nu-i spună nimeni mamei că iezii tind să se plictisească foarte repede, oricât de generos ar fi cadoul 🙂