Campania Heineken – Open Your City

Încă n-am găsit o campanie Heineken care să mă dezamăgească și nici noua #OpenYourCity nu face excepție de la regula cu care m-au obișnuit. E o poveste dinamică, neconvențională și simpatică despre un altfel de ghid turistic și, în esență, despre o altfel de cunoaștere a orașului. Tot o aventură marca Heineken, dar de data aceasta una urbană (deși nu e prima de acest fel):

Ceea ce n-ați văzut la televizor este povestea adaptată pentru București și trebuie să admit că nu știam decât de unul dintre acele locuri. În apărarea mea, nu sunt din București (deși anul ăsta se vor face 9 ani decând sunt aici), dar sunt 100% sigură că ar mai fi de descoperit o mulțime de locuri și în orașul meu natal, care e mult mai mic și pe care am pretenția că-l știu bine. La urma urmei, mai toți tindem să ne învârtim într-o arie destul de limitată, oriunde am sta, și cunoaștem zonele în care ne foim mai des. Restul chiar poate fi o aventură și, printre altele, cam asta e lecția Heineken de fiecare dată – ieșirea din tipar (în orice accepțiune a termenului):

PS: Dacă și vouă v-a atras atenția restaurantul-avion, să știți că este vorba despre acesta.

Reclama Leroy Merlin – Grădina

Dacă ați mai citit ce am mai scris eu pe-aici, presupun că nu va fi o surpriză că genul ăsta de umor nu e tocmai preferatul meu. Aproape că-mi amintește de reclamele la Catena, pentru că mi se pare a fi un sketch forțat, low-budget, cu umor evident și îndoielnic și, sincer, nu foarte logic… Mizează, oare, pe fibra noastră înrădăcinată în „nasul băgat în alte oale” și eterna preocupare pentru „capra vecinului”? O să prindă? Habar n-am. Știu numai că m-am educat să înțeleg că doar pentru că nu-mi place mie, nu înseamnă că altora nu li se potrivește (cu atât mai mult cu cât s-ar putea nici să nu prea intru în core-target); dar chiar insist să subliniez că e un spot urâțel – nici măcar simpatic-utilitar:

Chiar cred că abordarea anterioară, deși era menită să fie tot destul de simplistă și accesibilă cognitiv pentru tot poporul (și nici ea nu era tocmai o capodoperă), era mult mai inspirată… Totuși, e interesant de observat că întotdeauna se poziționează cumva pe linia unei comparații, ba chiar pe linia unei competiții (de regulă între vecini sau colegi). Aici chiar e ceva profunzime și ar fi material bun de analizat (spre deosebire de altă constantă a spoturilor: scena aia ridicolă cu zâmbet tâmp și degețele în care protagonistul spune că nu l-a costat mult toată amenajarea).

Evenimente românești

Și în week-end-ul acesta s-au întâmplat o mulțime de lucruri în București și merită notate câteva lucruri. În fond, organizarea de evenimente face parte din spectrul larg al publicității, nu? Bine, dacă mă întrebați pe mine, partea asta e una dintre cele mai sensibile forme de promovare, pentru că implică, inevitabil, o mulțime de oameni, deci muuuult loc pentru erori de tot felul.

Ei, și dacă tot vorbim de erori, începem cu evenimentele dedicate Zilelor Bucureștiului 2014. S-a promovat destul de bine conceptul 555. S-a promovat din timp și chiar s-au organizat o mulțime de chestii. Sinceră să fiu, pe mine m-a interesat un singur lucru, respectiv iMapp Bucharest 555. Și era să-l ratez, deși am fost acolo la timp. De ce? Pentru simplul fapt că au început cu o oră mai târziu decât erau anunțate și mă cam plictisisem să aștept. Sigur, am presupus că se întârzie din motive tehnice, obiective, și cred că organizatorii s-au învârtit cum au putut ca să facă în așa fel încât spectacolul să meargă mai departe, fără să se simtă că ceva merge prost. Dar puteți vedea și pe pagina evenimentului că multă lume a fost iritată de întârziere. Și o oră e chiar o întârziere mare după criteriile mele. OK, înțeleg, 5-10-15 minute, dar deja după jumătate de oră am hotărât că nu-i frumos din partea lor și-am luat-o încetișor spre casă. Am avut noroc că m-am mai oprit pe drum ca să mă mai uit la nu-știu-ce și să mai stau de vorbă cu niște cunoscuți și doar așa am ajuns să fiu totuși în zonă când în sfârșit a început. Mă bucur că s-a întâmplat asta, pentru că proiecțiile în sine au fost impresionante. Chiar mi-a plăcut ce am văzut și, ca să vă faceți o impresie, vă las și o mostră:

Nu a fost neapărat cea mai frumoasă dintre toate, dar e video-ul cu cea mai bună calitate (video+audio) pe care l-am găsit deocamdată. Altfel, găsiți pe YouTube zeci (poate sute?) de înregistrări cu oricare și nu e de mirare, pentru că am fost printre singurii de acolo care s-au uitat la ce se întâmpla cu ochii proprii și nu printr-un ecran 🙂

Despre alte manifestări din cadrul Zilelor Bucureștiului nu prea știu să vă spun, dar eu una am apreciat varietatea. Sunt sigură că a fost câte ceva care să fie cumva pe gustul fiecăruia. N-am fost decât în Piața Constituției, Sâmbătă noaptea, și fugitiv prin Cișmigiu, Duminică. Dar la cât de plin era și Cișmigiul sunt sigură că multă lume s-a simțit bine. A, apropo, mi-a plăcut că la târgul de acolo am mai văzut și lucruri noi, frumoase, meșteșugite și nu aceleași eterne kitsch-uri pe care le văd de ani de zile.

Dar s-a mai întâmplat ceva de anvergură week-end-ul ăsta și, chit că în general evit să vorbesc despre politică, lansarea candidaturii lui Victor Ponta merită câteva rânduri… Pe lângă faptul că sigur i-a zis lumea de bine că s-au mai închis niște străzi și pentru asta, adunate la cele închise pentru 555, poate că lansarea pe un stadion n-a fost până la urmă cea mai bună opțiune. Sunt sigură că ideea a fost să se lanseze în stil american și să fie un eveniment cu impact care să demonstreze câtă forță are partidul și cât de multe resurse poate mobiliza. Doar că impactul final s-a cam tradus în cu totul alți termeni…

Prima chestie care a apărut în presă și a făcut valuri a fost știrea asta. Mă rog, dacă mă întebați pe mine, trebuie să fii ușor naiv ca să crezi că atâția oameni se adună acolo din convingere sau din dragoste pentru candidat ori doctrină. N-am niciun dubiu că asta e o practică obișnuită pentru orice partid. Cel mult pot să cred că mai vin oameni și din convingere pe la candidații care se poziționează gen under-dog și mai condensează în ei ideea de schimbare, dar nu vorbim de zeci de mii de indivizi și chiar și în cazurile acelea tind să cred că nucleul în jurul căruia se antrenează restul mișcării tot e consolidat cumva (hai să zicem că seamănă cu practica barmanilor care pun ei primii bani în recipientul pentru bacșișuri? 😀 ).

Însă marea lovitură a venit din asocierea pe care au făcut-o mulți cu practicile comuniste și, ce-i drept, chiar și eu, născută cu-n an înainte de Revoluție, pot să asociez ușor ideea de comunism cu manifestațiile de pe stadioane. Și nu știu cum de nu s-a trezit nimeni să spună că ăsta-i un mare risc, pentru că PSD-ul are dintotdeauna problema asta de imagine. Cred că sperau să scape în sfârșit de eticheta de comuniști cu un candidat tânăr care nu s-a modelat în fostul sistem. Oricum s-a spus întotdeauna că Ponta-i școlit de Iliescu și Năstase, ceea ce e o asociere extrem de nefericită pentru ei, așa că, dacă aș fi în locul lor, aș face tot ce-i omenește posibil să nu dau apă la moară în niciun fel la nimic cu iz comunist. Din păcate pentru ei, lansarea pe stadion (cu bonus de mult roșu că, deh, asta-i culoarea partidului) și cred că inclusiv izul naționalist, a generat fix ce nu aveau nevoie. Nici nu e de mirare că și Elena Udrea, și Traian Băsescu, și Monica Macovei etc. prin voci proprii sau editoriale bine țintite au lovit în punctul ăsta nevralgic… Chiar nu-mi dau seama cum de n-a fost niciun consilier care să explice cât de prost poate să iasă povestea asta, cu atât mai mult cu cât e clar că, dacă toată lumea își pune problema în termeni de ”în turul 2 va fi Ponta cu cine?”, toți ceilalți candidați caută să destabilizeze candidatul cel mai puternic… Și nu, nu-i de mirare că asta s-a cam dus viral.

Da, complicată treabă PR-ul. Complicată treabă cu organizarea de evenimente 🙂

Reclama Red Bull – Soapbox Race Romania

Cât e de simpatic spotul ăsta? 😀

O idee năstrușnică (Red Bull nici nu poate altfel) cu o execuție pe măsură, care exprimă perfect nebunia frumoasă, dinamica și exotismul evenimentului. Mie-mi place mult, pornind de la concept și terminând cu ultima replică din spot: ”vino să-i vezi pe Calea 13 Septembrie pe 14 Septembrie” 🙂 (în fine, spotul în cea mai recentă formă a sa îl găsiți aici, dar vizual e identic cu cel de mai sus care probabil a rulat cu câteva luni în urmă, înainte de etapa înscrierilor pentru eveniment).

Campania Vodafone – Dragoste fără limite

Întâi a fost spotul:

Și chiar dacă Alin (protagonistul) spune în reclamă că vrea să bată recordul pentru vorbit la telefon, eu mi-am închipuit că e o expresie. Ei bine, cei de la Vodafone se pare că s-au hotărât să bată la propriu recordul ăsta, cu omologare oficială Guinness cu tot. În momentul în care vă scriu asta cei doi se pare că vorbesc deja neîntrerupt de mai bine de 38 de ore, dar pentru a bate recordul vor trebui să vorbească mai mult de 54 de ore și 5 minute. Au scris despre eveniment bloggeri mari, povestea e verificabilă în orice moment pentru că e transmisă live online, ba lumea chiar a fost invitată să se implice și să le lase celor doi sugestii pentru subiecte de conversație care să-i țină treji. Din câte reușesc să-mi dau seama, e multă lume încântată de idee și trebuie să recunoscă că cei de la Vodafone au împletit cu dibăcie o poveste de dragoste încercată din greu cu testul distanței și o ambiție pentru un record.

Așadar, tehnic vorbind, am suficient de multă apreciere pentru o inițiativă cu adevărat altfel și din multe puncte de vedere e o reușită. În schimb, personal, chiar și după ce pun în paranteză părerea mea nu tocmai grozavă despre relațiile la distanță, nu poate să nu mi se pară forțat demersul de a vorbi non-stop timp de mai mult de 54 de ore. E clar că doi oameni nu prea au cum să facă asta natural, motiv pentru care chiar au nevoie să-și alimenteze ideile de subiecte de discuție cu sugestii din exterior. Și nu în ultimul rând, OK, faci vreo 2 nopți albe pentru un țel măreț, sari vreo 2 zile peste duș (înțeleg că ea, Andreea, stă într-o reprezentanță Vodafone din Timișoara), vorbești cu gura plină (asta nici măcar nu-i cine știe ce păcat în relațiile de cuplu consolidate), dar scuzați-mă, oamenii ăștia n-au nevoie la baie? 🙂

Eveniment Dero – The Color Run Romania

Nu știu exact ce s-a întâmplat anul ăsta, dar știu de cel puțin trei evenimente colorate… Bine, sigur că n-am nimic împotriva exploziei de culoare, pentru că sună distractiv 😀 . Doar că două dintre cele trei evenimente sunt pe bază de ”bumtzi bumtzi” (ceea ce, la fel, sună fun, exact ca bătaia cu spumă), iar unul e cu alergare.

Oricum, DERO mi s-a părut grozav de inspirat să se asocieze cu un asemenea eveniment, deși la mine n-a ajuns informația decât post-eveniment și aș fi tentată să spun că se puteau promova mai bine. Însă par să fi participat destui oameni (și asta în condițiile în care participarea, cel puțin la alergare, a costat măcar 75 RON). Ba chiar am văzut printre cunoștințe poze cu oameni foarte colorați și entuziasmați.

Așadar, bravo! O fi și slăbiciunea mea aparte pentru metodele mai neconvenționale de promovare, dar când vine vorba despre detergenți, creativitatea chiar mi se pare foarte pusă la încercare (și nu, încă nu mi se pare că au dat lovitura cu găselnița anterioară – Clăbucel – deși pare să fi avut porția lui sănătoasă de popularitate și monstruletele de spumă care se scărpina nepoliticos).

PS: Dacă ați ratat evenimentul din București, The Color Run (”happiest 5k on the planet”) se va organiza și la Cluj pe 12 Iulie. Sau dacă vă e Clujul prea departe, fix în aceeași zi puteți să optați pentru celelalte două evenimente colorate – Life in Color Romania (la Mamaia) sau Holi Tour Romania (la Iași pe 12.07, dar Holi va fi în 8 orașe din țară, începând cu evenimentul de la Cluj-Napoca, de pe 17.05, și încheind cu cel de la București, de pe 23.08).

Reclama Fiat 500 Happy

Am să fac abstracție de faptul că deja am auzit până la epuizare melodia, mai ales pentru că ”everybody and their mother” (scuze, în română sună rău 😀 ) a făcut deja un Happy tematic pe oraș, pe clasă, pe scară de bloc etc. Deși ar trebui să recunosc că oamenii ăștia au reușit să facă ceva altfel cu respectivul cântec – e primul remake pe care l-am văzut eu care a reușit să fie plictisitor și complet ne-antrenant… Sunetul îmi amintește de jocurile PC de care mă dezlipeam cu greu prin ’92-’93, chit că pe atunci nu erau boxe și-mi cânta direct placa de sunet a bătrânului 286. Iar imaginea presupun că-i sacadată ca să fie în ton cu ritmul… De ce? Nu știu, dar nu vreau să cred că ideea e de ieftin 🙂

Iar la alții au rulat campanii pe aceeași temă, dar cu altă dinamică:

)