Reclama Vodafone – YouTube și saltul cu parașuta

Nu e chiar rău spotul și îmi place că Vodafone se joacă destul de mult cu ideea asta a românilor ”cu inițiativă”. Nu știu dacă vă amintiți, dar primele campanii din serie au fost despre cu totul altfel de inițiative, dar e păcat să nu profiți de bogăția semantică a limbii române și să întrupezi ideea în diferite forme. În rest, deși nu-s musai fanul genului, abordarea aspirațional-motivațională e o nișă fertilă și au cuplat-o bine cu muzica și povestea.

Mă rog, ar putea să mă sâcâie un pic mențiunea aia cu ”poveste reală”, dar publicitatea și, în general, poveștile și cuvintele sunt foarte deschise interpretărilor. Adică e clar că n-avea Vodafone plantate echipe care să filmeze în câteva case până-l năpădea pe vreun subiect curajul să facă ceva WOW și l-au tot urmărit până la finalul actului. Dar am să presupun că a fost cu adevărat primul ei salt cu parașuta… (ceea ce, desigur, nu-i lucru mic, iar eu nu prea mă văd făcând așa ceva în viața asta).

Advertisements

Reclama Orange – Crăciun 2014

Hai Grinchilor și voi, cei cu inimi de piatră, recunoașteți că până și voi zâmbiți un pic la spotul ăsta. E ”warm and fuzzy” și-ți dă o stare de bine, iar noi, marii fani ai spiritului Crăciunului, zâmbim duios până la capăt. Îmi asum că-s teribil de subiectivă tura asta, dar mi se pare că le-a ieșit o reclamă pur și simplu frumoasă, cu o poveste creativă și coloană sonoră pe măsură. Zău, cui nu-i place Frosty the Snowman?

Iar eu apreciez că mesajul comercial e abia la final și nu interferează cu povestea pe parcurs, ci se armonizează cu ea spre sfârșit. Mie chiar mi se pare un spot foarte bine făcut, cu exact ce și cât trebuie din fiecare ingredient important pentru Crăciun și Sărbătorile de iarnă:

PS: Între timp, exact așa cum am estimat, campania care-i are în frunte pe dansatorii Millidge și Doig face furori 🙂

Reclama Orange – Scrie pe cer

Așa-i că reclama asta pare așa, mai pentru fete? 🙂 E cu-n băiat atent la nevoile unei domnișorici și care, culmea, chiar acționează în consecință… Vis, ce să mai? Dar de ce ar alege Orange să facă spoturi care targetează mai degrabă femeile? Chiar n-am un răspuns clar, însă poveștile frumoase vând:

Iar dacă e să-mi fi rămas bine-n minte ceva din mesaj, e sigur partea cu ”pot” să ofere câte 1 Gb trafic de date pentru fiecare an în care le-ai fost client. Normal, ÎNTOTDEAUNA e o idee bună să-ți fidelizezi clienții deja existenți. Pur și simplu e mai ieftin să-i păstrezi decât să fugi după alții noi și nici măcar nu e ăsta singurul beneficiu. Și suspectez că pe nișa telecom sunt ceva probleme cu migrația de când portarea nu mai e chiar o chestiune exotică și de când nu mai ești chiar atât de legat de mâini și de picioare chiar dacă tocmai ți-ai prelungit un abonament și ți-ai luat și vreun telefon la ofertă.

Ei bine, mie mi-a sunat bucățica aia cu atât mai tentant cu cât eu sunt client Orange din 2002 și, dacă e să consum ceva cu patos, ăla e clar trafic de date mobile! Am deja 2 Gb în abonament și luna trecută am reușit să sar binișor din ei, așa că 12 Gb în plus, pentru cei 12 ani de fidelitate, chiar ar fi ceva, nu? Întâmplarea face că azi am fost să plătesc factura și am întrebat de ofertă. Nu m-a surprins că ar trebui să-mi prelungesc abonamentul și n-am nimic împotrivă. În fond, numărul ăsta mi-l știe toată lumea, începând cu colegii de liceu și terminând cu cei mai recenți colaboratori și oricum niciodată nu mi-am pus problema să plec la alt operator. O fi și-un pic de comoditate, dar în esență chiar nu mi-au oferit niciodată mari motive de nemulțumire. Așadar, mă gândeam eu, lăsați ”gigii” să vină la mine! Practic, în oferta pe care mi-a configurat-o mândra de la Orange n-am auzit nicăieri keyword-ul ”12 Gb”. E drept că am auzit mulți de nelimitat și singura chestie în cifre era la capitolul minute naționale și internaționale, dar la cât vorbesc eu, tot la nelimitat intră și alea 1000 (parcă) de minute. Și da, nelimitat era inclusiv în dreptul Internetului (mă rog, textual mi s-a spus nelimitat + 1 Gb, dar asta a sunat atât de ridicol încât…). Desigur, chichița era la prețul abonamentului și ar fi trebuit să plătesc cu vreo 30% mai mult decât acum. E drept că-s doar câteva zeci de RON și pentru ăia mulți de nelimitat parcă ar merita, însă am rămas destul de confuză pentru că n-am simțit că mi s-ar oferi ce mi s-a spus. Și nu, nu m-am lămurit cum stau lucrurile în ”fine print” nici pe site-ul lor.

Concluzia? Parcă mi-au citit gândurile un pic (doar îmi înregistrează, factură cu factură, obiceiurile de consum), dar nu-s nici pe departe la fel de prompți și fără de cusur în îndeplinirea viselor ca flăcăul din spot…

Reclama Orange – Millidge, Doig și Beneficiile Flexi

M-am uitat la reclama asta, am zâmbit iar grație celor două mascote animate (mai ales că e unul dintre spoturile în care nu-s grozav de gălăgioși cei doi), dar s-a întâmplat să fiu mai atentă ca de obicei la produsul pe care-l promovează (poate și pentru că m-au făcut foarte curioasă unde bat cu permutările alea de borcane). Mi-a stârnit curiozitatea ideea de a ”alege ce-ți sună bine”, așa că am ajuns inclusiv pe site-ul Orange să citesc mai mult…

Sigur nu sunt în target pentru că am abonament (întâmplător fix Orange) de vreo 12 ani și nu m-a tentat niciodată să mă întorc la formula PrePay, dar uitându-mă la opțiunile astea ”flexi” m-a lovit o revelație – cât de mult s-au schimbat lucrurile! Primul meu telefon mobil arăta fix așa:

Mi l-a pus maică-mea în brațe când și-a făcut ea upgrade și, la vremea aia, în 2002, când eram și fix înainte de liceu, m-a umplut de mândrie. Da, știu, pare ridicol azi, dar pe atunci… Ce să zic? Nu era chiar echivalentul nou-lansatului iPhone 6, dar intrasem într-o categorie destul de elitistă a posesorilor de telefon mobil. Câteva luni am fost și eu ”pe cartelă” și veșnic n-aveam credit. Firește, un serviciu elitist are și prețuri pe măsură, așa că-n vremurile alea era scump orice (minut în rețea, minut național, SMS, oho, de internaționale nu prea te puteai atinge 😀 ) și nici nu-mi amintesc să fi avut mare lucru inclus (15 naționale parcă avea tata cu abonamentul lui business). Acum, chiar și cele mai ieftine oferte au sute de minute (măcar în rețea, deși curge și cu naționale, ba chiar și cu internaționale), mesaje la discreție și parcă inclusiv cu traficul de Internet mobil încep să fie operatorii ceva mai darnici. În schimb, pe atunci ne antrenam intens să ”nu ne prindem la bip”, să comunicăm intens și condensat prin primele 3 secunde de apel (parcă primele  3 nu se taxau, nu?), ne înghesuiam într-un SMS etc. Ce semăna vag a facilitate pe atunci erau numerele favorite în rețea, dar parcă nici cu alea nu vorbeai chiar gratuit la-nceput, ci pur și simplu aveau tarif mai mic…

Așadar, reclama asta a reușit, fără să vrea, să trezească azi în mine un val de recunoștință… Aproximativ acum ”jumătate de viață” îmi dădeam întâlnire cu prietenii la marile repere din oraș și n-aveam niciun fel de mijloc prin care să le spun dacă întârzii sau dacă a intervenit ceva și nu mai pot ajunge. Astăzi n-am decât să aleg dacă sun, scriu un SMS ori le comunic prin Facebook/WhatsApp/Telegram/e-mail etc. De fapt, din sutele de minute din abonament nu cred că mai consum o oră, legat, într-o lună (apropo, Dumnezeule, cine vorbea alea 3000 de minute de la Cosmote?!), SMS-uri nu cred că scriu mai mult de 5/lună și totuși comunic mult mai mult decât oricând cu cei 2 Gb de Internet mobil care mie, deocamdată, îmi sunt (de regulă) mai mult decât suficienți… OK, poate nu e ideal că am devenit cam dependenți de un device și cam intrăm în panică atunci când rămânem fără baterie (apropo, Samsung, iPhone sau orice altceva, dar am să mă declar complet cucerită abia atunci când o să mă țină bateria cât mă ținea la Nokia dintr-a unșpea). Oricum, cred că încă avem mai multe beneficii din asta decât motive de îngrijorare pentru dependență și nu pot decât să fiu fericită că trăiesc în epoca asta minunată! 🙂

Reclama COSMOTE cu Smiley – Grădinar de gherilă

Spuneți ce vreți, dar omuleții ăștia fac spoturi simpatice. Sigur, le dă și Smiley un ton aparte, dar asta doar pune în valoare mai bine niște idei creative și frumoase:

Apropo de Smiley, chiar începusem să cred că au renunțat la colaborarea cu el, pentru că nu mai văzusem de ceva timp o reclamă cu el. Ba chiar rula frecvent asta:

Și, nimic de zis, e și asta foarte ”awww” și gâdilă bine oarece emoții, dar nu prea mă instigă să-mi doresc produsul, chit că-i integrat în poveste cu mare dibăcie. Na, poate-s eu prea mulțumită de actualul telefon. Altfel, recunosc, cândva-n viața asta m-a momit bine COSMOTEul cu-n abonament pentru un telefon la 1 Leu. Ba chiar și cu o prelungire 🙂

Campanie Digi – Belgravistan

Prima dată am văzut un afiș întins aproape pe un bloc întreg și, sinceră să fiu, mi s-a părut complet fără noimă textul. Era ceva de genul ”cum o să vină pe lume copiii noștri cu prețuri atât de mici”? Și trebuie să recunoașteți că, rupt din contextul campaniei TV, sună cel puțin SF mesajul ăsta. De fapt, mi s-a părut atât de off, încât nici n-am avut vreun fel de curiozitate să mai investighez. La fel de senin recunosc și că nu mi-a stârnit absolut deloc curiozitatea spotul TV nici la primul contact, nici la al doilea. Chiar am avut senzația că-i o știre, nu mi-a captat atenția și până la urmă am prins doar frânturi de fiecare dată, frânturi care, la fel ca mesajul de pe afiș, n-aveau niciun sens rupte din contextul mai larg.

Azi am ajuns să mă uit la reclame, la recomandarea cuiva, și sunt destul de plăcut surprinsă, deși încă am sentimente mixte. Ideea în sine e bună, dar e păcat că necesită atât de mult timp pentru ilustrare relevantă. Adică e curajos să faci spoturi atât de lungi, sunt bine făcute, sunt pline de ironii fine și umor sănătos, dar riscul e să pierzi omul pe drum. Apoi, de dragul conceptului, e o idee faină să creezi o limbă proprie Belgravistanului, dar pierzi prin faptul că audiența chiar trebuie să stea cu ochii pe TV și subtitrare pentru a înțelege exact despre ce e vorba. Gândiți-vă că un spot în limba maternă te mai prinde și dacă nu ești neapărat atent sau, mai bine, te face să memorezi, subconștient, niște aspecte.

Oricum, eu una apreciez demersul și, în ciuda minusurilor pe care le văd, mi-ar plăcea să aibă succes:

Reclama Cosmote – Dumitru Prunariu

Pentru că tot e ziua dumnealui, vă invit să-i faceți în gând o urare sinceră și-apoi să vă uitați bine la reclama asta:


E încă un spot absolut superb de la Cosmote și, asemeni celorlalte din seria cu personalități autentice, e frumos prin mesaj, execuție, dar mai ales prin alegerea actorilor principali. Nici nu mă interesează dacă există vreo brumă de adevăr în poveste, ci pur și simplu îmi face plăcere să o ascult. Și da, întotdeauna lucrurile simple cântăresc enorm…

La mulți ani, domnule Prunariu!