Reclama Raffaello – Ziua Mamei

Spoturile pentru Raffaello arată de ani de zile (dintotdeauna?) la fel – albe și diafane, au fix aceeași coloană sonoră și același mesaj principal (ba chiar și o parte din text e identică). Doar accentul se mai mută din când în când dinspre dragoste spre recunoștință și invers. Doar că n-aș pune asta pe seama lipsei de creativitate/curaj. Pur și simplu cred că oamenii ăștia își permit luxul de a păstra o linie atât de constantă, pentru că n-au nevoie să iasă în față cu nimic ostentativ. Lumea știe exact cine sunt, cum arată și ce gust are deliciul cu ”inima de migdală învelită în…”, iar singura lor treabă e să mai amintească publicului din când în când, pe lângă evenimente importante compatibile cu darurile în dulciuri, că încă există, că vor primi aceeași calitate și că-s bineveniți să se oprească la raft în dreptul cutiei albe și elegante. Da, constanța asta aproape enervantă o pun exact pe seama dorinței lor de a arăta că bomboanele Raffaello rămân exact la fel cum le știm, doar că foarte puține nume din industrie sunt la fel de cunoscute la scară mare pentru a-și permite ”moftul” de a tot rula reclame foarte similare cu o asemenea consecvență:

Advertisements

Reclama pentru Zahăr Mărgăritar – Descoperă energia magică

Dacă mă-ntrebi repede, cu greu îmi amintesc și altă marcă de zahăr de pe piață, dar e clar că nu sunt singurii și, până la urmă, cică reclama ar fi ”sufletul comerțului”. Totuși, dacă mă gândesc bine, nu cred că văd prea des reclame la zahăr, iar difuzările sunt în general destul de rigid plasate pe parcursul anului. Vorbesc din amintiri, dar senzația mea e că spoturile pentru zahăr apar mai degrabă în sezonul conservelor (și, mai nou, înțeleg că sunt inclusiv sortimente cu nu știu ce adaos special pentru gemuri și dulcețuri) sau înainte de sărbători.

În fine, aș fi tentată să spun că parcă-i un pic cam devreme pentru o campanie de sărbători, dar până la urmă e deja mijlocul lui Noiembrie și cred că am văzut deja și decorațiuni pentru Crăciun prin marile magazine. Apropo, oare studiază cineva dacă și cum s-a schimbat comportamentul de consum al românilor în ultimii ani în preajma sărbătorilor? Țin minte că în vremea copilăriei maică-mea începea, puțin câte puțin, aprovizionarea cu vreo 2 săptămâni înainte să se apuce de treabă (timp arhi-suficient ca să-i mănânc mereu stafidele sau mazărea și să-mi zică de bine când era deja cu mâinile-n cozonaci și boeuf 😀 ). Presupun că făcea asta pentru că pe-atunci, la începutul anilor ’90, nu găseai chiar orice peste tot și/sau la un loc. Astăzi, în schimb, sunt deja celebre imaginile cu omuleții care se calcă-n picioare în hipermarketuri în ajunul Ajunului sau chiar în Ajun.

Oricum, înțeleg că e nevoie să propagi un mesaj din timp ca să fii sigur că ajunge la toată lumea și că li se și întipărește bine în minte. E nevoie de suficientă expunere ca să-ți maximizezi șansele ca omul, odată ajuns la raft, să întindă mâna după numele cel mai familiar. Mă rog, or mai fi criterii de preț, mai e și bătălia pentru poziția la raft și încă n alți factori care influențează achiziția, dar faci ce poți cu lucrurile pe care le poți controla. În schimb, expunerea care începe prea devreme s-ar putea să ducă ori la uitare, dacă nu te promovezi până la capăt, ori la supra-saturație, dacă ești prea insistent. Și de asta îmi vine să spun că poate-poate e un pic prea devreme, mai ales dacă am dreptate și s-a schimbat un pic comportamentul consumatorilor. Nu pot decât să mă încăpățânez să cred că la noi se face și cercetare pe nișa asta, iar deciziile de genul acesta se iau în cunoștință de cauză (deși am motive să cred că nu e neapărat întotdeauna așa, dar până la urmă nu-s banii mei în joc, nu?).

Revenind la spot, n-am de spus decât două lucruri: da, e corect făcut și exprimă destul de frumos ideea de energie magică (oare, partea cu ”magică” e pentru ”magia Crăciunului?), dar mi se pare o poziționare cam plictisitoare. Pur și simplu e prea evidentă legătura dintre zahăr și energie.

Sau poate că-s ușor influențată de faptul că în timp ce căutam spotul (pe care îl găsiți aici) am dat și peste reclamele vechi pentru Lemarco. Zău, așa ciudățele cum era, sigur au ieșit în evidență și cred că au avut impact (deși acum, fără să cercetez subiectul, nu-s neapărat sigură că marca mai există pe piață):

A, și dacă tot veni vorba despre zahărul brun, tot în procesul ăsta de căutare am găsit și un spot pentru Mărgăritar Brun de Mauritius. Nu l-am remarcat (încă) la TV, dar mi se pare chiar bunicel – are o poveste, are iz exotic, are și o grafică aparte:

Reclame pentru varuri și vopsele – Policolor Casa Bella, Danke și Savana

Cum să nu-ți placă publicitatea când vezi că o mână de minți creative abordează produse relativ similare în feluri atât de diferite? Bine, nu e chiar genul de produs pentru care să faci (ușor) spoturi remarcabile și memorabile, dar e un moment al anului propice pentru promovarea categoriei și probabil că nu e deloc întâmplător faptul că zilele astea (în plin sezon de curățenie de Paște/primăvară) rulează la TV reclame pentru 3 mărci diferite. Iar mie-mi place grozav că s-au poziționat atât de diferențiat.

Primul care-mi vine în minte este spotul pentru Policolor CasaBella, un spot făcut binișor și sunt sigură că are tot ce-i trebuie ca să ajungă la core-targetul lui. La urma urmei e ”călduț”, e de familie, are și culoare, are și umor, ba are și un copil destul de simpatic. Împreună probabil că toate se îmbină într-o rețetă de succes care va atrage destui părinți și bunici gospodari:

Apoi, rulează destul de frecvent și reclama pentru Deutek Danke, o reclamă pentru vopsea de exterior, numai bună pentru meșterul casei care e, desigur, un profesionist și i se activează și rigoarea de neamț odată ce începe să folosească produsul:

Dar să nu uităm nici de spotul Savana cu meseriașul jucăuș care poziționează produsul ca fiind economicos (trăsătură foarte dezirabilă pe piața din România) și care pare să se adreseze celor care nu iau problemele în propriile mâini, ci apelează la oameni specializați:

Reclama Chardonnay Sâmburești – Ce vor femeile

Îmi place și presupun că va atinge în egală măsură femeile și bărbații. Pe bărbații îi copleșește din start cu un fel de promisiune că vor înțelege femeile, iar asta pare să fie o dorință aprigă și seculară 😀 Iar pe femei le flatează, pentru că e prima dată când un producător le dedică un vin, pentru că le evidențiază varietatea și, de ce nu, pentru că în sfârșit le va înțelege ceva 🙂

Oricum, e bună ideea, abordarea e provocatoare și nici spotul nu-i rău: