Reclame Telekom pentru Crăciun

Cu părere de rău, n-am întâlnit încă pe nimeni căruia să nu i pară false și prost jucate spoturile astea:

Da, Ana, mă văd nevoită să-ți dau dreptate și chiar am sondat pe oricine-am prins 🙂 . Doar că, din punctul meu de vedere, încă nu l-au detronat pe Unchiul Sebastian din familia românilor ”cu inițiativă” de la Vodafone. Totuși, exact ca-n spotul pentru Vodafone, suspectez că efectul e intenționat, probabil aici chiar mai mult decât acolo. Dincolo am presupus că actorii trebuiau să fie departe de grozavi ca să pară că-s români autentici, de-ai noștri, din popor. Aici inclusiv calitatea filmării, acțiunea și replicile îmi închipui că trebuiau să pară foarte departe de perfect, regizat etc., pentru că ideea campaniei e să împarți cu restul lumii o urare video autentică. Din păcate, nici eu nu pot să simt spoturile astea ca fiind așa, iar senzația de fals e aproape inevitabilă…

Dar, vorba teleshopping-ului, asta nu e tot! Povestea cu omul de zăpadă și reclama cu pisoiul mi se par de-a dreptul reușite pe lângă asta:

Bonus, mai rulează și asta:

Bine, asta rulează și trollează, căci aș pune pariu că-i atinge pe destui corporatiști dedicați fix în corzile sensibile și, după ce termini de mârâit, poate apreciezi un pic umorul fin-amărui (dar nu, nici aici nu pot să scap de senzația de fals…).

Probabil că cel mai reușit spot pentru Sărbători de la Telekom e următorul, însă e departe de a fi o capodoperă:

PS: Da, știu, vă place melodia, dar nu cred că pot să vă ajut. Eu n-am găsit-o pe nicăieri (deocamdată), Shazam nu știe nici el mai multe, iar versurile parcă-mi dau de înțeles că ar fi o compoziție dedicată campaniei curente.

PPS: Oare studiile lor arată că au mai degrabă un public feminin? Nu mă refer la nuanța care-i reprezintă, ci la faptul că multe dintre spoturile de mai sus (primele 3 sigur) sunt mai degrabă ”de fete”.

Advertisements

Reclama Orange – Millidge, Doig și Beneficiile Flexi

M-am uitat la reclama asta, am zâmbit iar grație celor două mascote animate (mai ales că e unul dintre spoturile în care nu-s grozav de gălăgioși cei doi), dar s-a întâmplat să fiu mai atentă ca de obicei la produsul pe care-l promovează (poate și pentru că m-au făcut foarte curioasă unde bat cu permutările alea de borcane). Mi-a stârnit curiozitatea ideea de a ”alege ce-ți sună bine”, așa că am ajuns inclusiv pe site-ul Orange să citesc mai mult…

Sigur nu sunt în target pentru că am abonament (întâmplător fix Orange) de vreo 12 ani și nu m-a tentat niciodată să mă întorc la formula PrePay, dar uitându-mă la opțiunile astea ”flexi” m-a lovit o revelație – cât de mult s-au schimbat lucrurile! Primul meu telefon mobil arăta fix așa:

Mi l-a pus maică-mea în brațe când și-a făcut ea upgrade și, la vremea aia, în 2002, când eram și fix înainte de liceu, m-a umplut de mândrie. Da, știu, pare ridicol azi, dar pe atunci… Ce să zic? Nu era chiar echivalentul nou-lansatului iPhone 6, dar intrasem într-o categorie destul de elitistă a posesorilor de telefon mobil. Câteva luni am fost și eu ”pe cartelă” și veșnic n-aveam credit. Firește, un serviciu elitist are și prețuri pe măsură, așa că-n vremurile alea era scump orice (minut în rețea, minut național, SMS, oho, de internaționale nu prea te puteai atinge 😀 ) și nici nu-mi amintesc să fi avut mare lucru inclus (15 naționale parcă avea tata cu abonamentul lui business). Acum, chiar și cele mai ieftine oferte au sute de minute (măcar în rețea, deși curge și cu naționale, ba chiar și cu internaționale), mesaje la discreție și parcă inclusiv cu traficul de Internet mobil încep să fie operatorii ceva mai darnici. În schimb, pe atunci ne antrenam intens să ”nu ne prindem la bip”, să comunicăm intens și condensat prin primele 3 secunde de apel (parcă primele  3 nu se taxau, nu?), ne înghesuiam într-un SMS etc. Ce semăna vag a facilitate pe atunci erau numerele favorite în rețea, dar parcă nici cu alea nu vorbeai chiar gratuit la-nceput, ci pur și simplu aveau tarif mai mic…

Așadar, reclama asta a reușit, fără să vrea, să trezească azi în mine un val de recunoștință… Aproximativ acum ”jumătate de viață” îmi dădeam întâlnire cu prietenii la marile repere din oraș și n-aveam niciun fel de mijloc prin care să le spun dacă întârzii sau dacă a intervenit ceva și nu mai pot ajunge. Astăzi n-am decât să aleg dacă sun, scriu un SMS ori le comunic prin Facebook/WhatsApp/Telegram/e-mail etc. De fapt, din sutele de minute din abonament nu cred că mai consum o oră, legat, într-o lună (apropo, Dumnezeule, cine vorbea alea 3000 de minute de la Cosmote?!), SMS-uri nu cred că scriu mai mult de 5/lună și totuși comunic mult mai mult decât oricând cu cei 2 Gb de Internet mobil care mie, deocamdată, îmi sunt (de regulă) mai mult decât suficienți… OK, poate nu e ideal că am devenit cam dependenți de un device și cam intrăm în panică atunci când rămânem fără baterie (apropo, Samsung, iPhone sau orice altceva, dar am să mă declar complet cucerită abia atunci când o să mă țină bateria cât mă ținea la Nokia dintr-a unșpea). Oricum, cred că încă avem mai multe beneficii din asta decât motive de îngrijorare pentru dependență și nu pot decât să fiu fericită că trăiesc în epoca asta minunată! 🙂

Reclama COSMOTE cu Smiley – Grădinar de gherilă

Spuneți ce vreți, dar omuleții ăștia fac spoturi simpatice. Sigur, le dă și Smiley un ton aparte, dar asta doar pune în valoare mai bine niște idei creative și frumoase:

Apropo de Smiley, chiar începusem să cred că au renunțat la colaborarea cu el, pentru că nu mai văzusem de ceva timp o reclamă cu el. Ba chiar rula frecvent asta:

Și, nimic de zis, e și asta foarte ”awww” și gâdilă bine oarece emoții, dar nu prea mă instigă să-mi doresc produsul, chit că-i integrat în poveste cu mare dibăcie. Na, poate-s eu prea mulțumită de actualul telefon. Altfel, recunosc, cândva-n viața asta m-a momit bine COSMOTEul cu-n abonament pentru un telefon la 1 Leu. Ba chiar și cu o prelungire 🙂

Reclama COSMOTE cu Smiley – Altfel de nelimitat

Fără îndoială, Smiley e un tip foarte popular în România, începând cu puștii de liceu și terminând cu oamenii serioși trecuți de o anumită vârstă (deși aș cam pune pariu că pentru cei din urmă îl ajută mult asocierea cu Pavel Bartoș). Normal, pe fondul simpatiei Cosmote scoate reclamă după reclamă cu Smiley, dar sinceră să fiu, până la asta, nu mi s-a părut niciuna cine știe ce de reușită. OK, toate au cât de cât umor (și poate am zâmbit la dubla magie cu piftie), dar nimic remarcabil.

Poate că asta m-a prins pentru că se pliază pe ideea de ”altfel” pentru care am o slăbiciune aparte, dar chiar mi se pare că are și un ceva mai aparte, mai cald:

Reclama Cosmote – Dumitru Prunariu

Pentru că tot e ziua dumnealui, vă invit să-i faceți în gând o urare sinceră și-apoi să vă uitați bine la reclama asta:


E încă un spot absolut superb de la Cosmote și, asemeni celorlalte din seria cu personalități autentice, e frumos prin mesaj, execuție, dar mai ales prin alegerea actorilor principali. Nici nu mă interesează dacă există vreo brumă de adevăr în poveste, ci pur și simplu îmi face plăcere să o ascult. Și da, întotdeauna lucrurile simple cântăresc enorm…

La mulți ani, domnule Prunariu!

Reclama Cosmote – Duckadam

Știu că am să-i supăr pe unii cu asta, dar mie nu mi se pare senzațional spotul ăsta. Poate pentru că au ridicat mult ștacheta în trecutul recent și e dificil să tot scoți pe bandă reclame foarte bune? Poate că e prea lung dialogul? Nu știu…

În rest, să fiu bine înțeleasă, îmi place linia pe care merg campaniile Cosmote din ultima vreme: îmi place că pun accent pe oameni cu adevărat valoroși, îmi place că-și dau silința să transmită emoție autentică și îmi place inclusiv ideea din substratul spotului despre care vorbesc aici. Dar senzația mea este că n-a ieșit chiar tot ce putea să iasă:

Reclama Romtelecom Minute nelimitate cu Pavel Bartoș

Cred că nu mai e un secret pentru nimeni că telefonia fixă e în cădere liberă, dar până când nu devine complet inutilă, e un produs care trebuie vândut, nu? Și-n ciuda faptului că Romtelecomul a avut o bucată bună de timp monopol pe piață, am impresia că în ultimii ani RCS&RDS le-a mâncat bine din cota de piață, așa că e musai să iasă în evidență. Cum? Evident, cu o ofertă care sună bine și cu un spot pe măsură. Iar ideea de ”minute nelimitate” sună bine, chiar dacă în realitate se referă doar la anumite apeluri. Însă reclama, cântătoare și difuzată cu o frecvență sănătoasă, îți bagă bine-n cap bucățica aia cu ”neliiimitaaate” :). Plus că Pavel Bartoș e o alegere bună, pentru că știu sigur că are priză la public, în speță la publicul peste o anumită vârstă și aș pune pariu că segmentul de piață pe care poate miza cel mai mult Romtelecom e fix pe intervalul ăsta de vârstă. Și mi se pare o alegere bună și pentru brandul global – Cosmote și Romtelecom sunt 1, așa cum Smiley (care are o asociere puternică deja cu rețeaua de telefonie mobilă) și Pavel Bartoș sunt percepuți ca un grup unitar grație PRO TV-ului.

Așa că tind să cred că-și atinge bine publicul țintă, cu atât mai mult cu cât și eu cânt acum în gând jingle-ul, chiar și în condițiile în care nu mă interesează absolut deloc produsul și nici nu e genul meu de spot.