Cum se promovează hârtia igienică

E drept că trec printr-o perioadă destul de plină și cam stresantă, dar trebuie să recunosc că am dat astăzi cu ochii de baxul de hârtie igienică Volare pe care scria ”cheerful peach” și chiar am râs. Deci 1-0 pentru tine Volare, obiectiv atins, chit că ”piersica jovială” n-are, în esență, nicio treabă cu hârtia igienică. La fel, nici ”relaxing lavender”, tot Volare, dinaintea actualului lot, nu era nici ea foarte din filmul ăsta. Însă înțeleg bine că e o nișă pe care e foarte greu să comunici. Trăiesc din scris copy și varii specii texte promoționale și tot mi se pare dificil, pentru că n-ai cum să te rupi complet de obiectul despre care scrii, dar e musai să fii cât mai vag sugestiv posibil că, deh, nu mai suntem pe vremea romanilor și-al lui ”naturalia non sunt turpia”…

Vestea proastă pentru producători este că încep să fie nevoiți să comunice din ce în ce mai mult, pentru că tot apar sortimente noi pe piață. Asta, desigur, e minunat pentru consumator care, slavă Domnului, nu mai e limitat la șmirghelul ăla-n formă de sul de la Vrancart. Pe vremuri ăla era, pe ăla-n cumpărai și foloseai și tot ziceai mersi, pentru că era mai bun decât alternativele anterioare. Apoi, la un moment dat, a apărut chestia aia roz prin care cam vedeai și cred că încă e destul de populară. Doar că de vreo câțiva ani câștigă teren hârtia-n x straturi și presupun că-s destui care și-au făcut calculul că, per total, e mai bine cu ea, deși aparent e mai scumpă.

Pe calculul ăsta cred că s-a tot ridicat și Zewa și o vreme n-a avut cine știe ce concurență, așa că se promova rar și lejer cu spoturi pufoase de genul ăsta:

De fapt, nu, ani de zile nici nu-mi amintesc să fi văzut vreo reclamă, iar asta probabil pentru că era pur și simplu produs de lux, cu-n public constant și bine delimitat. Ei bine, acum au sigur concurență și o metodă foarte ingenioasă de a te ridica deasupra concurenței e întotdeauna inovația și probabil că nu întâmplător au lucrat la chestia asta și se promovează așa:

Nu prea vreau să mă gândesc că lumea-i atât de încuiată încât să arunce, în general, și cartonul în closet și că răspund cu ocazia asta unei nevoi reale a consumatorilor, dar sunt șanse mari să nu fie doar o găselniță cu care să se distingă mai clar de restul…

Dar cine sunt ăștia, restul? Eu aș pune pariu că Milde e concurentul principal și, în ciuda faptului că se tot poziționează și ei cu pufoșenii, mie mi se pare că adevăratul element distinctiv al lor este mirosul. Bine, toate mărcile mai de Doamne-ajută au mai nou fel de fel de arome, dar ca Milde, zău, nu-i niciuna! Mă rog, poate că o fi mai greu să promovezi olfactivul în formă vizuală, așa că optează pentru varianta mai puțin curajoasă, dar mai sigură:

De fapt, parcă au încercat și ceva puțin altfel (deși parcă tot spre tactil mergea) într-un spot cu artă? Am vrut să scriu despre el la vremea lui, dar nu l-am găsit și nici acum n-am dat de el…

Oricum, e clar că despre unele lucruri e greu să vorbești, însă măcar din când în când și măcar despre unele dintre ele pur și simplu trebuie. Și, câteodată, unii par chiar inspirați. De exemplu, de departe cel mai bun spot la hârtie igienică pe care l-am văzut până acum este acesta:

Advertisements

Reclama Redd’s – Creator de gust

Dacă îmi amintesc eu bine, Redd’s a fost prima bere cu lămâie care a apărut pe piața românească, deși la vremea respectivă (2010?) o promovau cu sloganul ”too tasty for men”. Doar că lucrurile s-au schimbat rapid și s-ar părea că bărbații s-au dovedit cel puțin la fel de interesați ca femeile de noile sortimente de bere. Și în ciuda faptului că promovarea de nișă are uneori avantajele ei, cei de la Redd’s probabil că și-au făcut bine calculele și au constatat că ar fi pierdut destul de mult dacă ar fi insistat să se adreseze în continuare exclusiv femeilor. Așa că nu e de mirare că au renunțat la vechiul slogan și au optat pentru ”creator de gust”.

Totuși, noul spot nu se îndepărtează brutal de vechea linie. Cel puțin vizual, accentul cade în continuare pe aspecte apreciate mai degrabă de consumatoare, însă au apărut în cadru și domnii. Așa că, global, mi se pare o tranziție subtilă și potrivită, chiar dacă reclama în sine nu e neapărat specială (de fapt, e cam spotul clasic la bere, cu terase și prieteni care se simt bine împreună):

Reclama Fruzu – Arome de vară

Ei, da, acum nu mă mai întreb de unde se întoarce Fruzu! 🙂 A tot rulat spotul, a dispărut și-acum a re-apărut cu 2 arome noi, răcoritoare, de vară:

Spotul e același, cu-n mic adaos la final și-l găsiți în link-ul de la început. Dar cu ocazia acestui articol am descoperit că pagina de Facebook a produsului Fruzu e foarte bine întreținută și găsiți destule chestii simpatice ”întoarse”. Bravo cui se ocupă de ea! Chiar am văzut conținut creativ și engaging 🙂

Reclama Nestea Trezește primăvara

Dragă Nestea,

Vremea nu vrea să țină deloc cu sloganul tău :). Ne dorim cu toții ca ceva să trezească odată primăvară, dar frigul nu se mai lasă dus. Poate-i prea plăpândă omida? Oare dacă împingea o rândunică sticla de Nestea avea șanse mai mari să trezească primăvara?

Oricum, spotul e bun, e viu, e colorat. Și, pentru că scriu prima dată despre Nestea, e un moment bun să menționez și 2 impresii bune legate de produs. Pe de o parte, gustul mi se pare semnificativ mai bun decât al concurenților (la orice sortiment), dar mult mai mult decât atât, apreciez faptul că marca asta tot experimentează cu arome noi. Sigur, unele nu sunt inspirate (din punctul meu de vedere, cel cu portocală nu e cine știe ce, deși pot să apreciez unicitatea noului concept cald-rece), iar altele sunt foarte reușite (de exemplu, cel cu aloe și căpșuni); însă chiar dacă aroma bună/neinspirată e ceva ce ține de gusturi și e de presupus că nu oricine va fi de acord cu mine, nu puteți nega că e o marcă destul de curajoasă (și nu pot să nu remarc din nou că ce poartă amprenta Coca-Cola are un ceva aparte).

Reclama Lays Am bani de luat

E de înțeles de ce campaniile care promit bani au succes, ba chiar s-ar putea să aibă succes mai mare o reclamă care promite sume mai mici, dar statistic e mai probabil să câștigi ceva. Mie nu-mi sună grozav ideea de bani în pungă pentru că de principiu asociez banii cu microbii, iar mâncarea mi-ar plăcea să stea departe de ei, dar ăsta e un aspect personal, de percepție. În general, nu mă îndoiesc de faptul că amatorii de chipsuri s-ar putea să renunțe la loialitatea față de altă marcă dacă e să le iasă ceva din afacerea asta. Marele concurent, Chio, nu are cine știe ce campanie și cred că are șanse de câștig doar pe aromele noi, foarte exotice; în gama clasică de chipsuri cu sare, pui sau ce-o mai fi estimez că stau (din ce în ce) mai prost.

Spotul ăsta nu e fabulos, dar nu e nici rău. Era exagerat dacă-i punea pe protagoniști în seif când era vorba de câștiguri de ordinul zecilor/sutelor de lei, dar când există posibilitatea câștigării unui lingou de aur, să zicem că nu e așa forțat. Nu are cine știe ce poveste, dar e bine folosită coloana sonoră (un cover fericit după Smiley – Am bani de dat). În plus, văzând actorii, e clar targetul lor și e de presupus că grupa aia de vârstă nici n-ar răspunde grozav la o reclamă sofisticată.

PS: Din aceeași campanie face parte și acest spot. Dacă primul nu e nici rău, nici bun, pentru următorul zău nu m-aș grăbi să dau bani pe difuzări TV 😀

PPS: Nu e rea deloc ideea de ”marea RONțăială” 😉