Reclame Trivago

Am căutat de-am înnebunit reclama cu hotelul și liftul de la hotelscan până când am avut revelația faptului că ce tot căutam de atâta vreme căutam unde nu trebuie, pentru că spotul cu pricina era pentru trivago. Mă rog, dacă tot l-am pomenit, hai să las aici și reclama care a rulat la noi pentru hotelscan:

În mod normal n-aș fi scris despre ea, pentru că nu prea are haz. Dar poate că nu e rea nici abordarea asta mai didactică, mai ales pentru un segment de public cam ne-educat în această privință (e de presupus că destui dintre cei care ar trebui să fie atrași de idee prin intermediul televizorului nu sunt tocmai familiarizați cu Booking.com, TripAdvisor etc.).

Trivago, însă, are altă abordare – ceva mai animată. Doar că, în timp ce căutam spotul pe care îl dau acum la TV, am descoperit ceva interesant. Par să existe piețe pentru care au considerat mai potrivite campaniile care pun accent pe preț, iar în alte locuri spun povestea mult mai frumos și merg pe ideea (mult mai subtilă) a lui „știm totul despre hoteluri”.

De exemplu, spotul pentru România de anul trecut, a mai rulat și în Brazilia, iar mesajul fundamental era că te poți bucura de aceleași servicii la prețuri mai mici decât alții. Ba, mai mult, s-ar putea să te bucuri chiar mai mult 🙂

Spotul de anul acesta are același concept, dar acțiunea se desfășoară altfel (și mai rulează cel puțin și în Turcia):

O abordare sănătoasă, direct legată de scopul propriu-zis al serviciului, dar destul de grosieră. Cel puțin comparativ cu acestea (producții mult mai ample, simpatice, cu umor și de-a dreptul îndrăznețe pe ici, pe colo):

PS: OK, am mai găsit peste o reclamă pentru hotelscan (pe care nu sunt 100% sigură că am văzut-o la TV), dar parcă e cam puerilă, chit că-i mult mai animată și ceva mai simpatică (și spun asta în condițiile în care mi-e destul de clar că au mizat pe familiile cu copii):

PPS: Da, nu e grozav pentru ei că nici eu, care-s chiar atentă la reclame, am încurcat borcanele cu numele. Hotelscan chiar e mai ușor de reținut decât trivago… Dar ăsta-i brandul, așa că mai e de lucrat la awareness (și, culmea, trivago comunică și pe alte canale mult mai constant și consistent).

Advertisements

Reclama Baterii Caranda – Magazinul de piese auto

V-am mai scris despre bateriile Caranda și, zău, nu s-a schimbat mai nimic de atunci (ha, drăguț, a trecut fix un an de atunci). Au mai apărut câteva postări anemice pe pagina de Facebook, iar site-ul îmi amintește în continuare de prima pagină web pe care am făcut-o în Word, în liceu, prin 2003 (apropo, cum e posibil să-ți aloci buget pentru promovare la nivel național pe TV, dar să nu investești chiar deloc într-o interfață mai din secolul XXI?!). Din păcate, nici spotul nu e cu mult peste cel de anul trecut, dar e, totuși, cu vreo 2-3 clase deasupra: calitatea imaginii e mult mai bună și are cât de cât o poveste:

Atâta doar că povestea e cam stupidă… Apreciez că au încercat s-o facă mai cu umor, dar n-a ieșit grozav. În rest, sloganul cu „calitate europeană, prețuri românești” pare să fie bine adaptat la core-target și, zău, mi-ar părea rău ca produsele în sine să fie chiar bune, dar să nu se promoveze pe măsură.

Publicitate negativă

Online-ul a fost inundat săptămâna trecută de trei evenimente virale: povestea cu Fabrica de Discounturi, sandvișurile lui Chef Florin Dumitrescu și gafa cu prețul lui Note 4 marca evoMAG. Ei bine, pentru fiecare dintre cele trei s-a vorbit, într-un fel sau altul, și despre publicitatea negativă: la Zoso au apărut comentarii cu iz de teoria conspirației care vedeau în povestea cu Fabrica de Discounturi o campanie pentru Libra Bank și tot acolo le găsiți și pe cele pentru incidentul evoMAG, iar pentru sandvișuri a insistat să răspundă chiar Florin Dumitrescu.

Sincer, despre Fabrica de Discounturi n-aș mai vorbi, pentru că mi se pare de-a dreptul SF scenariul cu Libra Bank care ar fi prevăzut că le-ar putea mirosi a țeapă suficient de multor oameni încât să se stârnească un val de îngrijorare pentru ca apoi să apară ea, pe post de cavaler în armură strălucitoare. Ba, mai mult, am o ușoară bănuială că există posibilitate să fi încheiat destul de abuziv colaborarea, cu atât mai mult cu cât, la momentul la care au trimis ei notificarea, practic nu se comisese încă nicio ilegalitate. Iar despre protagoniștii scandalului cred că n-ar mai trebui să subliniez că, din moment ce li s-a cam închis șandramaua, clar n-au avut niciun fel de beneficiu din celebra publicitate negativă, nu?

Apoi, evoMAG nu e nici pe departe primul magazin online care o dă de gard în stilul ăsta. Pot să vă spun sigur că la sfârșitul lui Ianuarie a făcut și DOMO o dudă de genul cu Galaxy Tab3, pe care l-au afișat la fix 319 lei. Ce au făcut exact cei de la evoMAG nu știu să vă zic, dar cert e că cei de la DOMO pur și simplu n-au mai zis nimic. Eu cel puțin n-am primit nici măcar un mesaj de genul ”ne pare rău că bla-bla”. Și cred că singurul fel în care poți beneficia cât de cât de publicitatea negativă e maniera în care gestionezi situația. De exemplu, dacă în situația asta evoMAG ar recunoaște că a greșit, dar și-ar asuma pierderea, s-ar putea să câștige un pic de simpatie. Doar că așa ceva s-ar putea să-i coste mai mult decât pot duce. Mult mai mult! 🙂 Altfel, mai ales în ajun de Black Friday, pun pariu că s-ar putea să aibă o problemă, pentru că eu, consumatorul, s-ar putea să mă întreb dacă pot să am cu adevărat încredere în prețul pe care-l văd afișat, iar lipsa de încredere, cred că știți deja, e ”deal breaker” în orice tip de relație…

Florin Dumitrescu, în schimb, e singurul care a venit și cu o replică vizibilă și, culmea, e o replică în care menționează explicit ideea de publicitate negativă: ”sincer, faptul că a existat acel test cu sandviciuri în urma căruia a ieșit o publicitate negativă atât de mare, pe mine m-a ajutat fiindcă a devenit viral”. Mi se pare normal să încerce să dreagă busuiocul, mai ales că la el e vorba de personal branding și vorbim și despre un produs abia lansat, deci o situație destul de sensibilă.

Totuși, eu cred că aș fi abordat problema puțin altfel, pentru că n-a avut de spus în apărarea sa decât că gustul e o chestie destul de personală și că sunt pe piață și sandvișuri mai scumpe. Argumentul din urmă e ridicol, iar primul ar putea sta în picioare dacă marele reproș din degustarea inițială n-ar fi fost legat de faptul că produsul e mult la sută pâine și asta chiar putea să vadă oricine din poze! Apropo, mi-ar plăcea să cred că produsele noi apar după un pic de cercetare de piață chiar și în România, dar tare mi-e că astea n-au trecut prin cine știe ce testare, pentru că bunul meu simț gravitează spre ideea că prototipul consumatorului de sandviș scump și cu pretenții nu dă un ban ca să se ghiftuiască cu pâine. Fanii panificației își iau covrigul din drum și gata, nu? Hai, fie, poate și-o merdenea dacă au poftă de brânză.

Dar să revenim la publicitate negativă. De ce crede lumea că ar putea fi de bine când companii din toată lumea investesc enorm în fel de fel de chestii care să le asigure că potențialii clienți vor avea experiențe cât mai plăcute cu brandurile lor? De exemplu, voi realizați că McDonald’s are grijă să inoculeze și copiilor, de la cele mai fragede vârste, asocieri cu emoții pozitive prin petrecerile alea din vagonașe? Bonus, că îi menține fericiți până la maturitate cu jucăriile din Happy Meal? În schimb, publicitatea negativă ce-ar putea să îți ofere? Cel mult expunere. Dar simplul fapt că lumea aude de tine s-ar putea să nu însemne mare lucru și, per total, de regulă ai pagubă mai mare decât beneficiu. Și dacă ai ghinionul ca motivul pentru care lumea aude (de rău) de tine să aibă o bază reală, atunci chiar și oile rătăcite care au fost suficient de curioase încât să-ți dea o șansă vor fi dezamăgite și nu vor avea niciun fel de motiv să se mai întoarcă vreodată la tine…

Cred că singurul produs care poate să crească din reclamă nefavorabilă e un individ care să trăiască din conflict, genul de personalitate care împarte publicul în 2, cei care-l adoră și cei care-l urăsc, dar ai nevoie de-un fel de a fi foarte aparte ca să poți să încasezi constant lovitri. În rest, afacerile de succes se clădesc pe încredere, experiențe plăcute, clienți mulțumiți care tot revin și recomadă și altora etc.

Reclama Profi – Arena prețurilor mici

Ăăă… Hai s-o spun cât de elegant se poate – e un spot potrivit pentru sloganul ”mai ieftin, mai ieftin, mai ieftin!”, pentru publicul pe care-mi imaginez că-l au în core-target și pentru zonele în care au de regulă magazine.

Dacă ar fi să las delicatețea la o parte, îmi pare rău, dar aș spune că mie una mi-ar fi cam jenă să fac așa un spot. Dar s-ar putea să fi ieșit exact cum trebuie și să fie eficient pentru ce s-a dorit:

Reclamă Skoda – Spot Remat interzis de CNA

Spotul e ăsta:

Și probabil că nici vouă nu vi se va părea nimic foarte dubios la el la prima vizionare. Totuși, difuzarea lui a fost interzisă de CNA. De ce? Pentru că are ”un mesaj înșelător, care induce în eroare consumatorii și creează o situație dezavantajoasă pentru ceilalți concurenți de pe piața auto din România”. Problema, pe scurt și dacă am înțeles eu bine, este că în reclamă vi se spune că puteți găsi ”modele Skoda începând de la 4480 EUR+TVA”, dar asta e valabil pentru cel mai ieftin model (Skoda Citigo) și nicidecum pentru Octavia, mașina prezentată efectiv în spot (mașină al cărei preț minim e binișor peste 9000 EUR).

Din punctul meu de vedere, practica asta e la fel de discutabilă ca și decizia celor de la CNA de a nu permite difuzarea postului. Pot găsi și argumente pro și argumente contra. Însă decizia de cumpărare pentru un bun durabil e destul de complexă și nu se ia oricum, ci cu oarece muncă de cercetare și-un proces destul de activ de ponderare a avantajelor și a dezavantajelor. Chiar dacă m-ar induce în eroare spotul și mi-ar da de înțeles că pot să-mi cumpăr o super-Octavia cu 4480 EUR+TVA, nu cred că m-aș repezi în secunda 2 la o reprezentanță și-aș rămâne acolo plângând lângă un Citigo. Să fim serioși! Sunt mulți bani și nu ne luăm mașini în fiecare zi, așa că ne cântărim deciziile mult mai mult decât atunci când ne luăm biscuiți, cu atât mai mult cu cât e vorba de Programul de Stimulare a înnoirii Parcului auto naţional (adică un target cu relativ puțini bani) și foarte probabil de leasing-uri (deci datorii pe termen mediu și lung). Pun pariu că lumea intră pe site-uri, verifică informații, face comparații între mărci și modele etc.

Mie chiar mi-e greu să cred că te duci la reprezentanță ca o floricică, numai cu reclama-n cap și până la urmă te ”agață” un vânzător bun și cumperi de câți bani ai, nu ce ți-ai dorit la început, eventual cu vreo replică de genul ”e tot Skoda, cu aceleași piese, aceeași tehnologie”. Asta ca să nu mai pun la socoteală varianta a doua de interpretare a inducerii în eroare, complet fantezistă, în care-ți închipui că poate omul vine chitit să-și ia Octavia, află că-i cam de 2 ori și ceva mai scumpă și zice până la urmă ”ok, hai că mai pun niște mii și-o iau pe aia dacă tot am venit până aici”.

În realitate pun pariu că nu-i vorba despre consumator, ci despre vreun concurent care a văzut o oportunitate de amânare a unei campanii rivale, printr-o reclamație la CNA vizavi de o chichiță. Altfel, stați liniștiți, nici concurența nu era prejudiciată propriu-zis, pentru că sunt absolut sigură că cine se pregătește să dea niște mii de EUR și eventual se pregătește să-i dea în tranșe lunare, cu dobândă, timp de câțiva ani, probabil că trece prin toate ofertele de pe piață.

Reclama KFC

Poate-mi scapă mie ceva, dar nu văd legătura dintre mesaj și acțiunea desprinsă din anii `70. Pot să apreciez că s-au gândit bine la muzică, vestimentație, font și chiar la coafuri, iar rezultatul seamănă bine cu o scenă de serial american din anii `70. Dar nu văd legătura cu restul…

Sigur, esența (prețul meniului) e clară, actorii reprezintă bine target-ul ca vârstă și stil de viață, e ok și ideea de a savura produsul împreună cu prietenii (și chiar interesantă partea cu rolurile din interiorul grupului), dar ce e cu stilul retro? 🙂

Pur și simplu nu-l simt așa cum trebuie și parcă nu e neapărat doar faptul că nu e adaptat la cultura noastră…

Reclama McDonald’s

Din gama reclamelor trendy de tip enumerare, alături de Sensiblu sau Vodafone, aveți și asta.

PS: E clar că spotul se adresează adolescenților/tinerilor adulți și probabil că ei constituie o mare parte din target. Însă percepția mea este că un alt segment important îl constituie copiii, dar n-am văzut niciodată o campanie McDonald’s care să se adreseze părinților de copii mai mici sau mai mari. Oare ține de etică sau de legislație?