Reclama Hochland – Cum se face cașcavalul Hochland?

Așa arată spotul:

Cam așa arată prima mea reacție:

Mi se pare fad de tot și mă-ndoiesc sincer că mai poate să mai prindă genul ăsta de reclamă în 2014, iar asta v-o spune, culmea, un consumator fidel (nu de alta, dar sunt singurii care au fost suficient de inspirați încât să scoată pe piață un sortiment light). OK, presupun că mesajul vrea să bată spre Napolact care, așa din inima Ardealului cum s-a poziționat, a ajuns în inima unui boicot imediat după ce s-a aflat că se reprofilează spre colectat lapte din Ungaria. Însă cred că genul ăsta de filmuleț merge distribuit în alte medii, nu la TV. Nu spun că n-au și prezentările corporate rolul lor, dar oamenii se așteaptă ca televiziunea să-i amuze și să-i impresioneze cumva. Apreciez că au încercat să spună o poveste, dar puteau să-i dea n alte forme mai fericite 🙂

A, și pe canalul lor de YouTube găsiți o altă poveste (pe aceeași linie, dar ușor didactică, ca pentru consumatorul foarte tânăr). E ceva mai lungă, însă tot stângace și cam plictisitoare:

Advertisements

Danone – Ambalaj – Gama ”Tradiții din România”

Eram ieri în Mega Image și mi-a sărit în ochi un borcănel de iaurt. Se distingea clar de toate celelalte, pentru că semăna cu o străchinuță de lut cu modele tradiționale – de altfel o idee foarte inspirată pentru ce scria pe etichetă – ”Tradiții din România”:

Și am considerat că merită din plin să apară aici, căci spoturile TV sau panotajul stradal sunt doar rotițe dintr-un angrenaj mult mai complex, iar ambalajul în sine poate și el să contribuie din plin la succesul/eșecul unui produs.

E drept că primul meu gând a fost la Napolact, pentru că aceasta era marca de lactate pe care o asociam cel mai puternic cu ideea de tradiție. Apoi, al doilea gând a fost la gama ”Gusturi românești” că, deh, eram la Mega Image. Însă la o cercetare mai atentă am descoperit că era vorba despre Danone și nu pot să nu remarc că au evitat să-și puna ostentativ sigla familiară pe produs și intuiesc de ce. Dacă mai citiți pe ici, pe colo păreri, nu e greu să vă dați seama că lactatele Danone au oarece probleme cu reputația; nu știu dacă li se trage de la aflatoxina de anul trecut sau de la altceva, dar și printre cunoscuții mei am observat că există oarece rețineri vizavi de această marcă…

Oricum, mai presus de preferințe și percepții, designerii responsabili pentru ambalajele acestea au de la mine notă maximă! 😀

PS: Nu pot să înțeleg cum se poate ca produsele să fi apărut deja în magazine, dar să nu se fi actualizat și site-ul. Lumea s-a obișnuit să caute informații online și, șoc, platforma proprie este chiar locul în care ai cel mai mare control la cum îți expui marfa și informațiile, ba e și cel mai puțin costisitor loc în care să te prezinți.

Reclama Galbani Mozzarella

Genul de spot destul de plat (motiv pentru care nici nu fac eforturi deosebite ca să-l găsesc dublat în română), care nici nu te enervează, dar nici nu te impresionează și presărat cu oarece clișee (și aici aș pune muzica pe primul loc :), dar nu e singurul ”motiv” italian repetat până la uzură și aici). Oricum, presupun că e menit pur și simplu să-ți bage în cap că există produsul ăsta și marca aferentă, iar când ai să te afli la raionul de brânzeturi și dai peste numele lui să-ți sune măcar vag familiar, ceea ce are șanse bunicele să ducă la o achiziție pe o nișă care nu e chiar supra-saturată de nume celebre. Din punctul meu de vedere, și-a cam atins scopul, pentru că am reușit să-mi amintesc numele mărcii și după ce s-a terminat reclama. Mă rog, dacă e să fiu sinceră, mi-a rămas în cap ceva de genul ”Galbini”, dar știam că-i mozzarella și m-a mai ajutat și Google, deci per total tot i-am găsit ușor.

Brânzică de casă Covalact de Țară

Scopul final al publicității ar trebui să fie creșterea vânzărilor și de asta e mereu o problemă faptul că se știe prea puțin despre ce declanșează efectiv decizia de cumpărare. Sunt la mijloc atâția factori încât nu poți să controlezi prea mult procesul. Tot ce poți să faci, din punctul de vedere al reclamei, e să te distingi din mulțime, să te faci memorabil și să stârnești în om dorința de cumpărare. Că s-ar putea să nu te găsească în primul hypermarket în care intră pentru că lanțul X are o înțelegere foarte convenabilă cu un produs concurent sau că pur și simplu îi fură ochii la raft un alt ambalaj sau că cine știe câți alți factori intervin, e altceva.

Ei, bine, v-am făcut introducerea asta pentru simplul fapt că, dacă ar fi să mă iau după reclama asta, decizia mea ar fi sigur în defavoarea produsului. Nu prea înțeleg de ce au ales-o pe Coana Chiva așa infatuată, dar eu nu mă omor după ea. Singura explicație plauzibilă pentru atitudine cred că e dorința de a transmite că e așa sigură pe ea și pe cât de bun e produsul încât își permite să vorbească de sus, dar tare mi-e că în general nu trezește în om chiar ce sperau producătorii. Și, hai, reclama aia cu ”moțata” mai era cum era, dar aici și dialogul e foarte forțat. Auzi, dacă vrea mărgeluțe de mâncat sau ca să și le pună la gât. Ha ha.

În fine, cert e că eu cumpăr de la Covalact destul de des un anumit produs pentru că îmi place și, mai ales, pentru că e cel pe care îl găsesc cel mai ușor (cam peste tot) din gama lui. Așa că, na, vestea bună e că reclama nu e totul. Vestea proastă e că, de regulă, e mult mai probabil ca o reclamă proastă să-ți facă un mare deserviciu, decât ca o reclamă bună să-ți crească simțitor vânzările.