Danone – Ambalaj – Gama ”Tradiții din România”

Eram ieri în Mega Image și mi-a sărit în ochi un borcănel de iaurt. Se distingea clar de toate celelalte, pentru că semăna cu o străchinuță de lut cu modele tradiționale – de altfel o idee foarte inspirată pentru ce scria pe etichetă – ”Tradiții din România”:

Și am considerat că merită din plin să apară aici, căci spoturile TV sau panotajul stradal sunt doar rotițe dintr-un angrenaj mult mai complex, iar ambalajul în sine poate și el să contribuie din plin la succesul/eșecul unui produs.

E drept că primul meu gând a fost la Napolact, pentru că aceasta era marca de lactate pe care o asociam cel mai puternic cu ideea de tradiție. Apoi, al doilea gând a fost la gama ”Gusturi românești” că, deh, eram la Mega Image. Însă la o cercetare mai atentă am descoperit că era vorba despre Danone și nu pot să nu remarc că au evitat să-și puna ostentativ sigla familiară pe produs și intuiesc de ce. Dacă mai citiți pe ici, pe colo păreri, nu e greu să vă dați seama că lactatele Danone au oarece probleme cu reputația; nu știu dacă li se trage de la aflatoxina de anul trecut sau de la altceva, dar și printre cunoscuții mei am observat că există oarece rețineri vizavi de această marcă…

Oricum, mai presus de preferințe și percepții, designerii responsabili pentru ambalajele acestea au de la mine notă maximă! 😀

PS: Nu pot să înțeleg cum se poate ca produsele să fi apărut deja în magazine, dar să nu se fi actualizat și site-ul. Lumea s-a obișnuit să caute informații online și, șoc, platforma proprie este chiar locul în care ai cel mai mare control la cum îți expui marfa și informațiile, ba e și cel mai puțin costisitor loc în care să te prezinți.

Advertisements

Reclama Danone DDB

Intenționam să scriu despre cu totul altceva, dar odată ce am văzut minunăția asta la Cabral, nu m-am putut abține. Și încep prin a spune clar și răspicat că eu n-am lucrat niciodată în cadrul unei agenții de publicitate, așa că admit că poate-mi scapă ceva din proces. Însă știu sigur că o reclamă trece prin multe mâini, prin multe minți și prin mulți ochi până ce ajunge să fie lansată, iar spotul ăsta mi se pare exemplul clasic de reclamă care mă face să mă întreb cum de nimeni din lanțul de creație/producție nu s-a găsit să spună ”mă nene, ceva nu e chiar cum trebuie!”…

Ce să zic? V-am mai mărturisit că în general evit să zic numai de rău, dar chestia asta e ”WOW!” :). Începe prost (cu funduri dansatoare?), nu are o poveste coerentă, nu are un mesaj concret, are o grafică dubioasă, are și oarece clișee (”super-mega distracție”, ”frate”, zău?), iar unele chestii sunt foarte ne-la locul lor (”doar doi barosani”, porcul tăiat?!). Și toate astea par cu atât mai nepotrivite în contextul în care produsul abia acum se lansează pe piață. Hai, dacă era ceva cunoscut, testat și apreciat, poate era mai ușor să treci peste un spot nefericit, dar așa… Pot să jur că vor fi oameni care nu-l vor încerca din principiu!

Aș fi tare curioasă să văd cum arăta brieful inițial… Și, nimic de zis, chiar și fără să fi lucrat într-o agenție de publicitate știu din proprie experiență că, atunci când vine vorba de muncă de creație, uneori clientul vrea să-și impună o idee proprie sau pur și simplu face o alegere neinspirată dintre variantele propuse inițial. Însă reclama asta e categoric prima despre care nu prea găsesc și ceva bun de zis. Poate doar dacă insist să cred că și publicitatea proastă poate fi utilă, pentru că sigur, sigur spotul ăsta e memorabil în felul lui :).