Reclame Praktiker – Avem tot confortul pentru acasă

Mi s-au tot băgat sub ochi pe YouTube și chit că nu e tocmai genul de ad care să-mi atragă atenția suficient de mult încât să-mi doresc să-l las până la capăt înainte să înceapă ce mă interesa (cum a fost, de exemplu, campania celor de la Purcari la un moment dat), le-am dat o șansă. Și am descoperit un concept destul de bunicel, spoturi simpatice, reclame foarte bune din punct de vedere vizual și nici textul nu e neapărat rău. Parcă felul în care vorbește protagonista e cam forțat, dar nu pot să spun că nu le-a ieșit o campanie decentă. Nu e nici chiar capodopera care ar aduce agenției premii la nu-știu-ce-festival, dar e OK:

Doar că azi, când a venit vremea să scriu și despre spoturile acestea, am descoperit o noutate din aceeași campanie pe canalul de YouTube al celor de la Praktiker. Respectiv:

Au reușit în 15 secunde să coboare toată discuția cu vreo câteva clase bune. E de înțeles că audiența lor principală tinde să fie formată din publicul masculin, dar e un clișeu atât de grosolan să trântești combinația asta de bere, scule și materiale de construcții… Zău? Mă rog, poate ăștia-s clienții. Dar dacă e să fie așa, ar fi cam prea rafinate primele trei reclame 🙂

Advertisements

Reclama Baterii Caranda – Magazinul de piese auto

V-am mai scris despre bateriile Caranda și, zău, nu s-a schimbat mai nimic de atunci (ha, drăguț, a trecut fix un an de atunci). Au mai apărut câteva postări anemice pe pagina de Facebook, iar site-ul îmi amintește în continuare de prima pagină web pe care am făcut-o în Word, în liceu, prin 2003 (apropo, cum e posibil să-ți aloci buget pentru promovare la nivel național pe TV, dar să nu investești chiar deloc într-o interfață mai din secolul XXI?!). Din păcate, nici spotul nu e cu mult peste cel de anul trecut, dar e, totuși, cu vreo 2-3 clase deasupra: calitatea imaginii e mult mai bună și are cât de cât o poveste:

Atâta doar că povestea e cam stupidă… Apreciez că au încercat s-o facă mai cu umor, dar n-a ieșit grozav. În rest, sloganul cu „calitate europeană, prețuri românești” pare să fie bine adaptat la core-target și, zău, mi-ar părea rău ca produsele în sine să fie chiar bune, dar să nu se promoveze pe măsură.

Brand Experience – H&M

Cândva prin 2010 m-am căpătat cu o pereche de blugi de la H&M (din Marea Britanie). Pe atunci încă nu-și deschiseseră ei coșmelia în România, dar m-am îndrăgostit iremediabil de brand după ce am făcut cunoștință cu blugii respectivi. De fapt, în continuare cred că aceia au fost cei mai faini blugi pe care i-am avut vreodată. Din orice punct de vedere!

Așadar, vă închipuiți, cum am auzit că apare primul magazin în București, l-am vizitat cu mare entuziasm. Acum, la câțiva ani distanță, încă sunt mare fan H&M, dar dragostea mea actuală e ceva mai… Ancorată în concret 🙂 Nu mai e dragostea aia nebună și oarbă de la început, când nu le vedeam niciun cusur. În continuare cred că au haine foarte OK, cam pentru toate gusturile și buzunarele, și admit că rareori se întâmplă să ajung prin vecinătatea unui magazin din lanț și să nu intru. Din păcate, chiar în ciuda afinității mele obiective pentru unele produse, cred că, dacă brandul n-ar fi beneficiat de acel început idilic al relației noastre, astăzi n-aș mai fi fost chiar fan fidel… Pentru că indiferent cât de bun/iubit ți-e produsul și cât de frumos/eficient te promovezi, dacă experiența clientului cu serviciile e una care îl dezamăgește/frustrează/nemulțumește, nu îți faci treaba bine! Cu atât mai mult cu cât nemulțumirile se tot adună în timp…

Dezamăgirea #1: Chiar când s-a deschis H&M-ul în București, am găsit modelul de blugi pe care îl purtasem până la epuizare. Din păcate, calitatea materialului era mult sub cea a perechii pe care o primisem din UK.

Dezamăgirea #2: Am zis, hai, fie, rămâne un model care mă avantajează și nici nu mai pierd timpul la probat. Când e cazul, intru, înșfac x perechi din mărimea cunoscută, fiecare de altă culoare și fug lejer spre casă. Numai că n-am mai găsit modelul după primul an…

Dezamăgirea #3: Nu găsești aceleași produse în fiecare magazin. Adică, dacă văd la Unirii ceva care-mi place, dar nu-l iau pe loc, îmi rămâne mintea la el și se întâmplă să ajung în Băneasa (de exemplu), sunt șanse mari să nu-l găsesc acolo. Și fac abstracție de faptul că sunt colecții întregi care nu se găsesc decât în magazinele mari sau de promoții. Pe astea mi le explic. Mă refer la produsele (să le zicem) obișnuite 🙂

Dezamăgirea #4:De regulă, e foarte greu să găsești un angajat căruia să îi ceri o informație. Iar experiența asta am avut-o cam în fiecare H&M am intrat. Uneori ajung să întreb pe cineva de la casierie, dar vă dați că mă mârâie toată lumea când îi rog să mă lase să pun o întrebare.

Dezamăgirea #5: Apropo de casierie, de muuuuulte ori stau foarte mult la coadă, iar asta nu prea mi se pare justificat în momentele în care funcționează o singură casă din două sau trei.

Dezamăgirea #6: La un moment dat am descoperit că au un site bunicel, așa că am început să fac selecția acolo și să merg în magazine țintă la ce mă interesează. Prima dată când am căutat ceva care-mi plăcuse mult, mi s-a spus că nu-l au. A doua oară cineva mi-a spus mai nuanțat că n-au ei colecția cu pricina, să caut la Unirii. La Unirii am primit un răspuns și mai nuanțat și am reținut cu ocazia asta că ce e pe site e cam cu vreo două săptămâni înainte față de ce e în magazine. Ghiciți ce? Peste două săptămâni încă nu venise și nici nu știa nimeni când și dacă. Bonus, revenim la #5 și vă reamintesc și că de fiecare dată pierdeam o tonă de timp căutând pe cineva de acolo, doar ca să pun o întrebare. (În schimb, concurența directă de pe același segment, Bershka, Stradivarius și Zara au, toate, metode online de verificare în timp real a disponibilității în magazine).

Dezamăgirea #7: În urma experienței punctuale care a generat #6 (da, chiar am căutat vreo lună un ceva anume și l-am tot căutat în mai multe magazine de-ale lor din București), le-am trimis niște feedback obiectiv prin formularul de contact de pe site. Chiar n-a fost un mesaj agresiv și nesimțit, cu atât mai mult cu cât la vremea respectivă chiar mă interesa încă produsul și speram să aflu și când/dacă/unde l-aș putea găsi. Însă n-am primit niciun fel de răspuns. Nici măcar un e-mail standard cu „Ne pare rău, bla bla bla” și n-am de ce să presupun că mi-au dat cu flit pentru că m-aș fi exprimat nefericit. Deși, între noi fie vorba, oricât de dificil ar fi, un asemenea nume ar trebui să aibă un serviciu ireproșabil de relații cu clienții, care să răspundă și la nebuni, și la înjurături, și la chestii evidente și ridicole etc.

Dezamăgirea #8: Când au anunțat că deschid magazinul online am zis că asta e în sfârșit raza absolută de soare. Numai că, la fel, nu corespunde neapărat ce e pe site cu ce e în magazine și, nu știu exact din ce rațiuni (de gestiune?!) produsele nu pot fi returnate direct în magazine (în schimb, la Zara știu sigur că se poate face asta), ceea ce ar fi, din punctul meu de vedere, o opțiune mult mai comodă decât să stau iar după curier. A, apropo de curier, e cam trist că nu oferă transport gratuit pentru comenzi. OK, poate nu e rentabil pentru comenzi de 10-20-30-50 RON, dar n-au (deocamdată) niciun prag pentru care să livreze fără cost suplimentar pentru transport. Și nu e vorba că, nu știu, dacă e să faci o comandă de 200 de lei n-ai avea și încă 17 pentru curier, dar nu e cea mai bună formă de fidelizare. Tot apropo de curier, s-a întâmplat să primesc astăzi ceva ce am comandat cu mai bine de o săptămână înainte; pe site spun că livrarea se face în 2-4 zile lucrătoare, iar azi a fost măcar a șasea (vorbim despre București). Cred că există posibilitatea să fi fost din vina curierului (pentru că e-mailul care mă anunța că au plecat de la ei produsele mele l-am primit după 2 zile și azi dimineață m-a și întrebat duduia de la dispecerat dacă mai vreau pachetul – asta da premieră 😀 ), dar chiar și așa, tot mi-aș cere cumva scuze, sau aș fi anunțat eu în prealabil întârzierea potențială etc. Și probabil aș și renunța la serviciile Cargus dacă îi depășește volumul de comenzi pentru o promoție în care oferă și ei o dată transport gratuit (apropo, Cargus nu tocmai se unise cu Urgent Curier?! Aș fi zis că au cu ce, ori să fi fost chiar atât de atractivă povestea cu transportul gratuit? Dacă da, deci dacă au avut vânzări atât de masive încât n-a făcut față un serviciu mare de curierat, presupun că e bine să se rețină și să se acționeze în consecință 😉 )

(Dezamăgirea #9: Asta nu e neapărat dezamăgire autentică. E mai mult amuzament. M-am gândit la o comandă anterioară să returnez ceva, așa că, logic, am citit și clauzele. Făcând abstracție de situația mea concretă, am râs când am văzut că nu se pot returna produsele care au fost spălate, dar la motivul returului există opțiunea cu deteriorarea în timpul spălării.)

Așadar, dragă H&M, eu încă sunt fan, dar zău că mai e de lucrat la câte ceva 🙂

Reclama Leroy Merlin – Grădina

Dacă ați mai citit ce am mai scris eu pe-aici, presupun că nu va fi o surpriză că genul ăsta de umor nu e tocmai preferatul meu. Aproape că-mi amintește de reclamele la Catena, pentru că mi se pare a fi un sketch forțat, low-budget, cu umor evident și îndoielnic și, sincer, nu foarte logic… Mizează, oare, pe fibra noastră înrădăcinată în „nasul băgat în alte oale” și eterna preocupare pentru „capra vecinului”? O să prindă? Habar n-am. Știu numai că m-am educat să înțeleg că doar pentru că nu-mi place mie, nu înseamnă că altora nu li se potrivește (cu atât mai mult cu cât s-ar putea nici să nu prea intru în core-target); dar chiar insist să subliniez că e un spot urâțel – nici măcar simpatic-utilitar:

Chiar cred că abordarea anterioară, deși era menită să fie tot destul de simplistă și accesibilă cognitiv pentru tot poporul (și nici ea nu era tocmai o capodoperă), era mult mai inspirată… Totuși, e interesant de observat că întotdeauna se poziționează cumva pe linia unei comparații, ba chiar pe linia unei competiții (de regulă între vecini sau colegi). Aici chiar e ceva profunzime și ar fi material bun de analizat (spre deosebire de altă constantă a spoturilor: scena aia ridicolă cu zâmbet tâmp și degețele în care protagonistul spune că nu l-a costat mult toată amenajarea).

Reclama Selgros cu Dan Bittman și Manuela Hărăbor

Am impresia că mesajul s-ar putea să se fi materializat ceva mai subtil decât era cazul și desfășurarea acțiunii parcă-mi lasă și senzația unei dinamici ușor trunchiate, pentru că firul nu e foarte logic și închegat. Dar n-aș spune neapărat că cele două spoturi au ieșit rău. De fapt, alegerea lui Dan Bittman mi se pare destul de inspirată, pentru că s-ar putea să atingă un public ceva mai numeros, din diferite categorii de vârstă. Adică mi-e clar că, alegându-l pe el și pe actrița Manuela Hărăbor, Selgros mizează pe un public matur, dar percepția mea asupra lui Bittman e că prinde și la public ceva mai tânăr. Poate oi fi singura ciudată de 20 și ceva de ani căruia nu-i displac melodiile semnate Holograf, dar mie chiar mi se pare că Bittman a reușit să rămână destul de actual. Și nu, slavă Domnului, nu face asta în stilul lui Enache, pentru că cel din urmă pare depășit și ușor libidinos în spoturile Catena (deși, culmea, Enache e chiar cu 4 ani mai tânăr decât Bittman).

Per ansamblu aș spune că au ieșit destul de OK, simpatice, prietenoase și cu note fine de umor (reiau, poate prea fine pentru mase):

Reclama Profi – Norocul te Paște la Profi

Ah, începe valul de spoturi pascale. Ce fericire! Ce de prospături! Ce de-a banalități împachetate în oferte speciale cu ouțe și iepuri ne așteaptă pe micile ecrane! Așa că începem în forță, cu Profi:

Ei, așa e că vă surprinde reclama asta? Pun pariu că, după ultima dudă, nu mai credeați că Dragoș Moștenescu poate să mai coboare prea multe trepte… Dar iată-l cu chiloții peste colanți, cu urechiușe rozii și mustăți desenate cu markerul!

Mă rog, în continuare am să presupun că e o formă optimizată pentru un anumit target și dacă marea miză e cu morcovi (hă hă hă) vouchere de 50 de lei, nu e greu de ghicit nici cine e în target…

Reclama PROFI – Descătușarea

După ce-am tot scris despre spoturi bune, azi se-ntâmplă să mă opresc la unul ușor jenant. De fapt, am tot evitat să scriu despre el, dar n-am găsit online niciunul dintre celelalte despre care intenționam să scriu…

Revenind la reclamă, sincer, n-am niciun dubiu că mesajul s-ar putea să se plieze bine pe nevoile clienților și să-i atingă la fix. Poate că prototipul clientului PROFI o fi omul cu venituri mici și studii proporționale, dar chiar era musai să aleagă o formă atât de naivă? Zău că puteau transmite aceeași idee și în alte imagini decât:

Mă rog, dacă e să apreciez ceva, e consecvența. Păstrează linia ultimelor campanii, deși a fost (din punctul meu de vedere) o linie stupidă de la bun început…

PS: Dragoș Moștenescu, de ce?!