Reclama Amigo – Energie, nu vorbe

Eu, când mă gândesc la Amigo, nu-mi vin în minte decât două lucruri: sloganul acela cântat cu „Amigo, Amigo și ești ca nou” și fascinația mea din copilărie față de obiceiul mamei mele de a bea ness (Amigo de cele mai multe ori) făcut cu Coca-Cola. Cum putea să bea chestia aia atât de amară?! Iar fascinația mea de adult e cum putea să bea chestia aia atât de plină de cafeină?! 😀

Dar serios vorbind, când mă uit la cutiile de Amigo am senzația că am crescut împreună. Chiar dacă astăzi nu sunt consumator, chiar m-a atins un pic spotul în oarece puncte sensibile. Bine, asta se întâmplă mai ales pentru că eu nu-mi amintesc să mai fi văzut o reclamă pentru acest produs/această marcă de foaaaaarte mult timp, dar YouTube m-a ajutat să descopăr că a existat, de exemplu, și un spot prin 2010. Însă nu sunt sigură că mi-l amintesc. Parcă da. Parcă nu…

Oricum, hai să ne concentrăm pe spoturile noi, mai ales pentru că mi se par chiar foarte reușite. Uitându-mă în urmă, am observat că Amigo întotdeauna s-a concentrat pe ideea asta de energie, dar până acum o făcea oarecum mai agresiv, exact în nota impulsului pe care se presupune că ți-l dă produsul. Acesta mi se pare un exemplu emblematic:

Ei bine, acum și-a schimbat puțin abordarea. Există încă un accent pe energie prin sloganul final – „energie, nu vorbe” și chiar pică destul de intens și brutal (așa, ca o reminiscență a abordărilor trecute). Inclusiv folosirea explicită în copy a acelui „PUNCT” e din tabloul agresiv. Însă, per total, mi se pare că le-au ieșit trei reclame mai degrabă emoționale. Și sunt sigură că linia asta cu lipsa timpului îi va atinge pe mulți, pentru că se prea poate să fie marea problemă a zilelor noastre…

Așadar, vă prezint (în ordinea preferințelor) cele trei spoturi: cel cu șoferul/curierul care e mereu pe drum, deci mașina îi e casă, cel cu reportera și cel cu brutarul (e pe ultimul loc pentru că nu e atât de profundă abordarea timpului – e vorba mai degrabă despre trezit devreme):

PS: N-am reușit să găsesc spoturile cu sloganul pe care-l am eu întipărit în minte, dar vă servesc cu o altă porție de nostalgie:

Ca să înțelegeți exact cam cât de vechi sunt reclamele astea, nu vă spun decât că în a doua l-am recunoscut pe Mihai Călin, iar Mihai Călin era vedetă la PRO TV undeva prin 1998? Prezenta „Riști și câștigi” 🙂 De fapt, tot în 1998 am descoperit că a fost înregistrată și marca „Amigo și ești ca nou”.

PPS: Oameni buni, un site (bine indexat?) n-aveți și voi! Când am căutat „amigo” pe Sf. Google am dat în primele două pagini doar de magazine online și agregatoare de oferte. Deja în pagina a treia nu prea mai caută lumea. Nu e bine! Hai, că dacă tot v-ați încordat cu o campanie de revitalizare, poate începeți să existați și în online! Hai, poate cer prea mult cu niște social media (dacă există ceva, zău, eu n-am găsit, iar dacă nu-i de găsit e degeaba), dar un site?! În 2015?!

Reclama Vel Pitar – Graham

Am fost foarte tentată să scriu la vremea ei despre reclama cu blonda și bruneta, pentru că mi s-a părut cam… Cum să-i spun frumos? Tâmpițică? (Deși n-aș băga mâna-n foc că n-a prins de minune la un anumit segment de public.)

Apoi au continuat să se promoveze cu o altă reclamă cu umor discutabil, dar parcă un pic mai reușită. Mă rog, au încercat să fie simpatici și jucăuși, dar din punctul meu de vedere nu prea le-a ieșit grozav (iar flăcăiașul cu ”pâinica” e groaznic):

Așa că mă bucur să văd că au încercat și o altă abordare, ceva mai serioasă și cu patină, cu iz de istorie și tradițional, clar mai consistentă și probabil menită să atingă un alt target. Și mi se pare inspirată și alegerea în sine a produsului, pentru că e încă în trend ascendent atenția pentru aspectele nutriționale ale alimentelor:

Reclama Pizzeti

Ideea e interesantă și are umor, dar e ceva ușor forțat care strică ansamblul. Poate vorbește protagonistul prea mult, poate nu-i iese chiar cum trebuie accentul, poate n-are chiar alură de ”Naș”? Mă rog, nu știu, asta e percepția mea (care ia în calcul ideea de pamflet), dar am văzut pe undeva și o serie de comentarii foarte entuziaste.

Așadar, chiar și cu rezervele mele, cred că până la urmă se va dovedi o metodă bună de a atrage atenția asupra lansării unui nou produs. Sau mai degrabă a unei game noi, pentru că par să fie un fel de Bake Rolls cu topping:

PS: Cred că există posibilitatea să și sesizeze unii CNA-ul pentru un substrat oarecum violent (mie mi s-ar părea stupid, dar nu e exclus după povestea cu Oskar și pisica).

Reclama BestJobs – Joburi JOBURI JOBURI pe pâine

Dragă BestJobs,

Cu ocazia asta inaugurez oficial categoria ”Dafuq did I just see?!”. Am mai avut câte-un ușor impuls să fac asta în trecut și după alte vizionări de spoturi (ba chiar am și exclamat în scris în ”analiza” reclamei cu grădinarul și maioneza), dar n-am fost niciodată atât de motivată ca acum:

Sincer, e genul de situație în care parcă mi-e cam rușine să abordez subiectul și chiar mi-e jenă de jena lor (inclusiv a protagoniștilor și, zău, nu știu cu cât ar trebui să mă plătească cineva ca să mă fac de… job… în halul ăsta în spațiul public; de fapt, nu, nu, am mari dubii că aș susține o asemenea reprezentație și-n initmitatea casei).

Așadar, oameni buni, dacă tot aveți platformă de recrutare, recomandarea mea călduroasă e să dați acum-ACUM un anunț pentru altă agenție. Habar n-am cine a făcut duda de mai sus și pe cuvânt că nu merită efortul să caut (asta dacă și-l asumă careva), dar spotul ăsta nu trebuia să vadă lumina zilei și nu pot să nu mă întreb cum de nu s-a sesizat nimeni din lanțul decizional înainte de difuzare…

Și nu, nu cred că vă puteți amăgi că tura asta o să funcționeze mitul cu publicitatea negativă care cică ar fi tot publicitate utilă. Nici măcar o brumă de speranță pentru eficiența repetiției nu întrezăresc. Altfel, sigur, n-am niciun dubiu, lumea o să audă despre reclamă și n-o să vă confunde, dar mi se pare foarte, foarte, foarte improbabil să existe orice fel de consecință pozitivă (pe termen scurt, mediu și lung).

Iar dacă e să fac o comparație cu ultima campanie eJobs, care a arătat cam așa:

Mă rog, nu prea se poate face o comparație și, chiar dacă unora s-ar putea să li se pară cam fad demersul celor de la eJobs, e clar că se poziționează cu totul altfel și că și-au consolidat parteneriate în altă ligă. Bonus, dacă mi-aș uita jumătate de creier în cealaltă pălărie și ar putea să mi se pară vag amuzantă reclama urlătoare, când mi-aș căuta de lucru aș opta pentru partenerul sobru… Știi, râdem, glumim, dar munca-i treabă serioasă.

PS: Am încercat să-mi găsesc cuvintele, dar percepțiile se condensează cel mai bine vizual și oricum aș întoarce-o rămân la prima mea impresie:

Nu, una nu e suficientă:

PPS: Comentariile de pe Facebook sunt infinit mai bune decât spotul 😀

[UPDATE] Pff, nici măcar nu e idee originală?! 🙂

Plus că, zău, reclamele se adaptează cultural. Voi ați văzut ce dubioșenii se vizionează/cumpără/joacă în partea aia a lumii? Poate la ei are sens în context. La noi abia dacă le-au bătătorit un pic drumul ficații ăia care-mi urlă din TV în spoturile Antrefrig

Reclama Napolact – Cremă de telemea

Am să apreciez inovația, pentru că nu știu să mai existe vreun sortiment similar pe piață (deși, sincer, consumatorul din mine nu prea cred că va fi tentat să testeze). Am să apreciez și abordarea – chiar dacă pare simplistă și aproape low-budget, sunt sigură că, din păcate, atinge un public destul de numeros și-n plus, probabil că e preferabil ca atunci când lansezi un produs nou să te exprimi clar și răspicat:

Dar, între noi fie vorba, cred că partea cu ”ușoară” din ideea asta de gustare n-are cum să se refere la altceva decât la consistență. Poate despic eu prea mult firul în patru, dar nutrițional vorbind, smântâna nu-i tocmai celebră pentru cât de ”light” e și vă asigur că nici telemeaua nu-i deloc în zona low-fat (din contra, e pe la 40%, cu o singură excepție pe piața noastră – Hochland). Iar dacă e să pui asta și pe pâine, SEARA, oho! Mă rog, o fi, totuși, o variantă preferabilă dacă e s-o compari cu fast-food, însă mi se pare ușor înșelător mesajul…

Publicitate negativă

Online-ul a fost inundat săptămâna trecută de trei evenimente virale: povestea cu Fabrica de Discounturi, sandvișurile lui Chef Florin Dumitrescu și gafa cu prețul lui Note 4 marca evoMAG. Ei bine, pentru fiecare dintre cele trei s-a vorbit, într-un fel sau altul, și despre publicitatea negativă: la Zoso au apărut comentarii cu iz de teoria conspirației care vedeau în povestea cu Fabrica de Discounturi o campanie pentru Libra Bank și tot acolo le găsiți și pe cele pentru incidentul evoMAG, iar pentru sandvișuri a insistat să răspundă chiar Florin Dumitrescu.

Sincer, despre Fabrica de Discounturi n-aș mai vorbi, pentru că mi se pare de-a dreptul SF scenariul cu Libra Bank care ar fi prevăzut că le-ar putea mirosi a țeapă suficient de multor oameni încât să se stârnească un val de îngrijorare pentru ca apoi să apară ea, pe post de cavaler în armură strălucitoare. Ba, mai mult, am o ușoară bănuială că există posibilitate să fi încheiat destul de abuziv colaborarea, cu atât mai mult cu cât, la momentul la care au trimis ei notificarea, practic nu se comisese încă nicio ilegalitate. Iar despre protagoniștii scandalului cred că n-ar mai trebui să subliniez că, din moment ce li s-a cam închis șandramaua, clar n-au avut niciun fel de beneficiu din celebra publicitate negativă, nu?

Apoi, evoMAG nu e nici pe departe primul magazin online care o dă de gard în stilul ăsta. Pot să vă spun sigur că la sfârșitul lui Ianuarie a făcut și DOMO o dudă de genul cu Galaxy Tab3, pe care l-au afișat la fix 319 lei. Ce au făcut exact cei de la evoMAG nu știu să vă zic, dar cert e că cei de la DOMO pur și simplu n-au mai zis nimic. Eu cel puțin n-am primit nici măcar un mesaj de genul ”ne pare rău că bla-bla”. Și cred că singurul fel în care poți beneficia cât de cât de publicitatea negativă e maniera în care gestionezi situația. De exemplu, dacă în situația asta evoMAG ar recunoaște că a greșit, dar și-ar asuma pierderea, s-ar putea să câștige un pic de simpatie. Doar că așa ceva s-ar putea să-i coste mai mult decât pot duce. Mult mai mult! 🙂 Altfel, mai ales în ajun de Black Friday, pun pariu că s-ar putea să aibă o problemă, pentru că eu, consumatorul, s-ar putea să mă întreb dacă pot să am cu adevărat încredere în prețul pe care-l văd afișat, iar lipsa de încredere, cred că știți deja, e ”deal breaker” în orice tip de relație…

Florin Dumitrescu, în schimb, e singurul care a venit și cu o replică vizibilă și, culmea, e o replică în care menționează explicit ideea de publicitate negativă: ”sincer, faptul că a existat acel test cu sandviciuri în urma căruia a ieșit o publicitate negativă atât de mare, pe mine m-a ajutat fiindcă a devenit viral”. Mi se pare normal să încerce să dreagă busuiocul, mai ales că la el e vorba de personal branding și vorbim și despre un produs abia lansat, deci o situație destul de sensibilă.

Totuși, eu cred că aș fi abordat problema puțin altfel, pentru că n-a avut de spus în apărarea sa decât că gustul e o chestie destul de personală și că sunt pe piață și sandvișuri mai scumpe. Argumentul din urmă e ridicol, iar primul ar putea sta în picioare dacă marele reproș din degustarea inițială n-ar fi fost legat de faptul că produsul e mult la sută pâine și asta chiar putea să vadă oricine din poze! Apropo, mi-ar plăcea să cred că produsele noi apar după un pic de cercetare de piață chiar și în România, dar tare mi-e că astea n-au trecut prin cine știe ce testare, pentru că bunul meu simț gravitează spre ideea că prototipul consumatorului de sandviș scump și cu pretenții nu dă un ban ca să se ghiftuiască cu pâine. Fanii panificației își iau covrigul din drum și gata, nu? Hai, fie, poate și-o merdenea dacă au poftă de brânză.

Dar să revenim la publicitate negativă. De ce crede lumea că ar putea fi de bine când companii din toată lumea investesc enorm în fel de fel de chestii care să le asigure că potențialii clienți vor avea experiențe cât mai plăcute cu brandurile lor? De exemplu, voi realizați că McDonald’s are grijă să inoculeze și copiilor, de la cele mai fragede vârste, asocieri cu emoții pozitive prin petrecerile alea din vagonașe? Bonus, că îi menține fericiți până la maturitate cu jucăriile din Happy Meal? În schimb, publicitatea negativă ce-ar putea să îți ofere? Cel mult expunere. Dar simplul fapt că lumea aude de tine s-ar putea să nu însemne mare lucru și, per total, de regulă ai pagubă mai mare decât beneficiu. Și dacă ai ghinionul ca motivul pentru care lumea aude (de rău) de tine să aibă o bază reală, atunci chiar și oile rătăcite care au fost suficient de curioase încât să-ți dea o șansă vor fi dezamăgite și nu vor avea niciun fel de motiv să se mai întoarcă vreodată la tine…

Cred că singurul produs care poate să crească din reclamă nefavorabilă e un individ care să trăiască din conflict, genul de personalitate care împarte publicul în 2, cei care-l adoră și cei care-l urăsc, dar ai nevoie de-un fel de a fi foarte aparte ca să poți să încasezi constant lovitri. În rest, afacerile de succes se clădesc pe încredere, experiențe plăcute, clienți mulțumiți care tot revin și recomadă și altora etc.