Reclama KFC – Super-eroii și Cina – Așa e după Sărbători: mai subțire cu banii, dar nu și cu distracția

KFC a început să aibă idei trăsnite, dar trebuie să recunosc că ultimele două sunt ceva mai inspirate decât cea cu X-mas Bucket. Mizează pe publicul tânăr (sigur ceva mai predispus la consum de fast-food) și se prea poate s-o fi nimerit la fix pe partea cu ”mai subțire cu banii”. Însă punerea în scenă a conceptului, hmm…

Mă rog, n-aș putea spune că n-au haz și că nu transmit binișor vibrația aia nonconformistă pe care o caută, dar cel cu cina la Paris are (fără vina lor) un timing foarte prost, că-n rest ar fi chiar bunicel.

Iar cel cu skiul mi se pare cam bizar și-n plus, între noi fie vorba, ăsta chiar e un sport scump pe toată linia, chiar dacă-ți pui chiloții peste colanți te îmbraci în costum de super-erou și renunți la echipament (deși nu e recomandabil și ori o să-ți înghețe coada, ori pierzi mult din flexibilitate dacă te blindezi pe dedesubt). OK, hai să zicem că-s eu cârcotașă și despic firul în patru, dar chiar dacă ar fi să pun în paranteză niște lucruri, tot nu mi se pare o alegere inspirată în care să se fi materializat conceptul și, sincer, la final rămân mai degrabă cu o sprânceană ridicată a mirare decât cu-n zâmbet larg și gândul ”Ce tare!”.

Totuși, ce mi se pare interesant e că încearcă să stârnească din ce în ce mai multă vâlvă. Adică s-ar putea să fi căutat izul ușor ridicol și-și asumă din plin discuțiile aferente. La fel, mi se pare interesant că insistă pe linia meniurilor accesibile. Eu, de pildă, am perceput întotdeauna KFC-ul ca pe un loc destul de scump (pe nișa fast-food) și sigur cu prețuti peste McDonald’s (cel despre care presupun că ar fi principalul lor concurent). Dar se apropie din ce în ce mai mult (să ne amintim, de exemplu, de meniurile la 5 lei de ambele părți, ofertă care, apropo, la Mc am senzația că devine cvasi-permanentă). Și uneori câștigi din poziționarea premium, alteori pierzi, lucru perfect valabil și când încerci să schimbi asta…

Reclama Timișoreana de Sărbători 2014

Am știut exact la ce e reclama încă din primele secunde, iar asta e meritul unei linii consecvente. Și sunt ani buni de când comunică în acest stil, cu iz de epocă și accent pe tradiție, motiv pentru care mie chiar îmi plac spoturile pentru Timișoreana. Nici acesta nu face excepție și, surprinzător pentru o bere, chiar emană căldură, ceea ce e perfect pentru o campanie de Sărbători.

E drept, am impresia că nu e tocmai berea băutura preferată a românilor la ocazii, dar spotul arată bine:

Reclama Jack Daniel’s – Tradiții

O altfel de reclamă pentru o băutură alcoolică. E caldă, aparte, și are un sentiment aparte de comunitate. În plus, bradul e un mix fericit de tradițional și neconvețional, iar imaginea asta se potrivește perfect cu spiritul timpurilor noastre. Și da, e încă un exemplu de spot bun care spune o poveste, care transmite emoție și care nu-ți bagă pe gât produsul, nici măcar la final. E pur și simplu o aluzie, un demers menit să ne reîmprospăteze memoria și, la final, o urare frumoasă – da, cu siguranță e infinit mai important cu cine te aduni în jurul bradului decât ce e sub el…

Reclama McDonald’s – Descoperă surprizele iernii – Chicken Cordon Bleu și Beef Gourmet

Cu siguranță au avut și spoturi mai bune cei de la McDonald’s. Ăsta mi se pare chiar banal, deși e corect făcut, are note iernatice, are o coloană sonoră adecvată, protagoniștii sunt membri ai unei familii, are chiar și-un pic de umor. Probabil își îndeplinește optim scopul informativ și nici nu cred că și-a propus mai mult decât să anunțe că au lansat două produse noi: Chicken Cordon Bleu și Beef Gourmet.

În rest, parcă-mi vine să spun că nu s-au agitat prea tare tocmai pentru că știu și ei că (mai ales la noi) Sărbătorile de iarnă nu-s chiar cu fast-food. Nu-s musai cu mâncare sănătoasă, dar sunt cu porcării făcute mai degrabă-n casă. Așadar, măcar par mai realiști decât cei de la KFC 😀

PS: Dacă e să fi văzut ceva foarte mișto la Mc în ultima vreme, atunci cu siguranță ar fi vorba despre panotajul stradal. Nu găsesc acum o poză, dar e în genul ăsta:

Adică în genul fostei Cover Photo de pe profilul lor de Facebook – simplă, fără pic de scris, 100% sugestivă. Aș zice că e realizarea supremă a unui brand ca, fără să-și afișeze numele mărcii, oricine să-i recunoască produsul. Pur și simplu știi că acei cartofi, în ambalajul acela cu roșu și galben sunt de la McDonald’s. Punct.

Reclame Telekom pentru Crăciun

Cu părere de rău, n-am întâlnit încă pe nimeni căruia să nu i pară false și prost jucate spoturile astea:

Da, Ana, mă văd nevoită să-ți dau dreptate și chiar am sondat pe oricine-am prins 🙂 . Doar că, din punctul meu de vedere, încă nu l-au detronat pe Unchiul Sebastian din familia românilor ”cu inițiativă” de la Vodafone. Totuși, exact ca-n spotul pentru Vodafone, suspectez că efectul e intenționat, probabil aici chiar mai mult decât acolo. Dincolo am presupus că actorii trebuiau să fie departe de grozavi ca să pară că-s români autentici, de-ai noștri, din popor. Aici inclusiv calitatea filmării, acțiunea și replicile îmi închipui că trebuiau să pară foarte departe de perfect, regizat etc., pentru că ideea campaniei e să împarți cu restul lumii o urare video autentică. Din păcate, nici eu nu pot să simt spoturile astea ca fiind așa, iar senzația de fals e aproape inevitabilă…

Dar, vorba teleshopping-ului, asta nu e tot! Povestea cu omul de zăpadă și reclama cu pisoiul mi se par de-a dreptul reușite pe lângă asta:

Bonus, mai rulează și asta:

Bine, asta rulează și trollează, căci aș pune pariu că-i atinge pe destui corporatiști dedicați fix în corzile sensibile și, după ce termini de mârâit, poate apreciezi un pic umorul fin-amărui (dar nu, nici aici nu pot să scap de senzația de fals…).

Probabil că cel mai reușit spot pentru Sărbători de la Telekom e următorul, însă e departe de a fi o capodoperă:

PS: Da, știu, vă place melodia, dar nu cred că pot să vă ajut. Eu n-am găsit-o pe nicăieri (deocamdată), Shazam nu știe nici el mai multe, iar versurile parcă-mi dau de înțeles că ar fi o compoziție dedicată campaniei curente.

PPS: Oare studiile lor arată că au mai degrabă un public feminin? Nu mă refer la nuanța care-i reprezintă, ci la faptul că multe dintre spoturile de mai sus (primele 3 sigur) sunt mai degrabă ”de fete”.

Reclama Doncafe – Ediții speciale de iarnă

Mie-mi plac spoturile Doncafé din linia asta cu ”miile de momente dăruite altora”. Sunt intense și cu exact atâta emoție câtă se cuvine pentru genul de produs, emoție indusă și vizual, și prin copy. Ei bine, de data asta apreciez că au găsit o perspectivă deloc forțată pentru adaptarea liniei de până acum la Sărbători. În plus, îmi place mult că s-au gândit să scoată pe piață două sortimente speciale pentru perioada asta. S-ar putea să greșesc, dar îmi vine să spun că sunt primii atât de curajoși încât să facă asta pentru cafea. Există ediții speciale pentru ambalaje, promoții cu premii de sezon, arome aparte pentru gamele de Cappuccino poate, dar nu-mi amintesc de cafea-cafea în ediție de iarnă:

Reclama Orange – Crăciun 2014

Hai Grinchilor și voi, cei cu inimi de piatră, recunoașteți că până și voi zâmbiți un pic la spotul ăsta. E ”warm and fuzzy” și-ți dă o stare de bine, iar noi, marii fani ai spiritului Crăciunului, zâmbim duios până la capăt. Îmi asum că-s teribil de subiectivă tura asta, dar mi se pare că le-a ieșit o reclamă pur și simplu frumoasă, cu o poveste creativă și coloană sonoră pe măsură. Zău, cui nu-i place Frosty the Snowman?

Iar eu apreciez că mesajul comercial e abia la final și nu interferează cu povestea pe parcurs, ci se armonizează cu ea spre sfârșit. Mie chiar mi se pare un spot foarte bine făcut, cu exact ce și cât trebuie din fiecare ingredient important pentru Crăciun și Sărbătorile de iarnă:

PS: Între timp, exact așa cum am estimat, campania care-i are în frunte pe dansatorii Millidge și Doig face furori 🙂

Reclama KFC – X-mas Bucket

Îmi vine să zic ”nice try KFC, nice try” 😀 . Altfel, suntem celebri pentru gătitul în exces și răs-exces de Sărbători, de parcă am hrăni cu toții plutoane întregi. Sau hai să zic că noi, ăștia mai tineri (probabil cei vizați direct de spot), poate ne mai îndepărtăm de obiceiul ăsta, mai ales de când e la modă ca fetele să nu mai știe cum se aprinde aragazul. Dar tot ajungem la părinți și la n rude și TOȚI ne pun la masă. Și, Dumnezeule, cum să n-ai pe masa de Crăciun chestii tradiționale? Porcul și tot ce iese din el e motiv de mândrie națională! Adică, să ne-nțelegem, și cei mai puțin potenți financiar pun pe masă una-alta, că doar nu degeaba au apărut creditele pentru cumpărăturile de Sărbători și nu degeaba sunt cozile alea demente în magazine, nu?

Mă rog, n-o mai lungesc. Cert e că nu știu câți se înghesuie să mănânce la KFC de Sărbători (nici nu m-am gândit că ar fi deschis, de altfel). Și-mi închipui că știu și ei că vreo săptămână măcar se împotmolește treaba. Însă mie mi se pare un demers curajos din partea lor. Nu-mi imaginez că ar putea fi eficient, dar e curajos 🙂

PS: Nici nu vreau să-mi închipui cum ar arăta o scenă dintr-o familie tradițională în care părinții vin în vizită la copiii lor de 25-30 de ani și primesc, regește în farfurii, niștre crispy strips. Maică-mea cred că ar intra-n depresie. Așadar, măcar pentru umorul scenei pe care m-au forțat să mi-o închipui, reclama asta are de la mine oarece apreciere 🙂

Reclama pentru Zahăr Mărgăritar – Descoperă energia magică

Dacă mă-ntrebi repede, cu greu îmi amintesc și altă marcă de zahăr de pe piață, dar e clar că nu sunt singurii și, până la urmă, cică reclama ar fi ”sufletul comerțului”. Totuși, dacă mă gândesc bine, nu cred că văd prea des reclame la zahăr, iar difuzările sunt în general destul de rigid plasate pe parcursul anului. Vorbesc din amintiri, dar senzația mea e că spoturile pentru zahăr apar mai degrabă în sezonul conservelor (și, mai nou, înțeleg că sunt inclusiv sortimente cu nu știu ce adaos special pentru gemuri și dulcețuri) sau înainte de sărbători.

În fine, aș fi tentată să spun că parcă-i un pic cam devreme pentru o campanie de sărbători, dar până la urmă e deja mijlocul lui Noiembrie și cred că am văzut deja și decorațiuni pentru Crăciun prin marile magazine. Apropo, oare studiază cineva dacă și cum s-a schimbat comportamentul de consum al românilor în ultimii ani în preajma sărbătorilor? Țin minte că în vremea copilăriei maică-mea începea, puțin câte puțin, aprovizionarea cu vreo 2 săptămâni înainte să se apuce de treabă (timp arhi-suficient ca să-i mănânc mereu stafidele sau mazărea și să-mi zică de bine când era deja cu mâinile-n cozonaci și boeuf 😀 ). Presupun că făcea asta pentru că pe-atunci, la începutul anilor ’90, nu găseai chiar orice peste tot și/sau la un loc. Astăzi, în schimb, sunt deja celebre imaginile cu omuleții care se calcă-n picioare în hipermarketuri în ajunul Ajunului sau chiar în Ajun.

Oricum, înțeleg că e nevoie să propagi un mesaj din timp ca să fii sigur că ajunge la toată lumea și că li se și întipărește bine în minte. E nevoie de suficientă expunere ca să-ți maximizezi șansele ca omul, odată ajuns la raft, să întindă mâna după numele cel mai familiar. Mă rog, or mai fi criterii de preț, mai e și bătălia pentru poziția la raft și încă n alți factori care influențează achiziția, dar faci ce poți cu lucrurile pe care le poți controla. În schimb, expunerea care începe prea devreme s-ar putea să ducă ori la uitare, dacă nu te promovezi până la capăt, ori la supra-saturație, dacă ești prea insistent. Și de asta îmi vine să spun că poate-poate e un pic prea devreme, mai ales dacă am dreptate și s-a schimbat un pic comportamentul consumatorilor. Nu pot decât să mă încăpățânez să cred că la noi se face și cercetare pe nișa asta, iar deciziile de genul acesta se iau în cunoștință de cauză (deși am motive să cred că nu e neapărat întotdeauna așa, dar până la urmă nu-s banii mei în joc, nu?).

Revenind la spot, n-am de spus decât două lucruri: da, e corect făcut și exprimă destul de frumos ideea de energie magică (oare, partea cu ”magică” e pentru ”magia Crăciunului?), dar mi se pare o poziționare cam plictisitoare. Pur și simplu e prea evidentă legătura dintre zahăr și energie.

Sau poate că-s ușor influențată de faptul că în timp ce căutam spotul (pe care îl găsiți aici) am dat și peste reclamele vechi pentru Lemarco. Zău, așa ciudățele cum era, sigur au ieșit în evidență și cred că au avut impact (deși acum, fără să cercetez subiectul, nu-s neapărat sigură că marca mai există pe piață):

A, și dacă tot veni vorba despre zahărul brun, tot în procesul ăsta de căutare am găsit și un spot pentru Mărgăritar Brun de Mauritius. Nu l-am remarcat (încă) la TV, dar mi se pare chiar bunicel – are o poveste, are iz exotic, are și o grafică aparte: