Reclama Amigo – Energie, nu vorbe

Eu, când mă gândesc la Amigo, nu-mi vin în minte decât două lucruri: sloganul acela cântat cu „Amigo, Amigo și ești ca nou” și fascinația mea din copilărie față de obiceiul mamei mele de a bea ness (Amigo de cele mai multe ori) făcut cu Coca-Cola. Cum putea să bea chestia aia atât de amară?! Iar fascinația mea de adult e cum putea să bea chestia aia atât de plină de cafeină?! 😀

Dar serios vorbind, când mă uit la cutiile de Amigo am senzația că am crescut împreună. Chiar dacă astăzi nu sunt consumator, chiar m-a atins un pic spotul în oarece puncte sensibile. Bine, asta se întâmplă mai ales pentru că eu nu-mi amintesc să mai fi văzut o reclamă pentru acest produs/această marcă de foaaaaarte mult timp, dar YouTube m-a ajutat să descopăr că a existat, de exemplu, și un spot prin 2010. Însă nu sunt sigură că mi-l amintesc. Parcă da. Parcă nu…

Oricum, hai să ne concentrăm pe spoturile noi, mai ales pentru că mi se par chiar foarte reușite. Uitându-mă în urmă, am observat că Amigo întotdeauna s-a concentrat pe ideea asta de energie, dar până acum o făcea oarecum mai agresiv, exact în nota impulsului pe care se presupune că ți-l dă produsul. Acesta mi se pare un exemplu emblematic:

Ei bine, acum și-a schimbat puțin abordarea. Există încă un accent pe energie prin sloganul final – „energie, nu vorbe” și chiar pică destul de intens și brutal (așa, ca o reminiscență a abordărilor trecute). Inclusiv folosirea explicită în copy a acelui „PUNCT” e din tabloul agresiv. Însă, per total, mi se pare că le-au ieșit trei reclame mai degrabă emoționale. Și sunt sigură că linia asta cu lipsa timpului îi va atinge pe mulți, pentru că se prea poate să fie marea problemă a zilelor noastre…

Așadar, vă prezint (în ordinea preferințelor) cele trei spoturi: cel cu șoferul/curierul care e mereu pe drum, deci mașina îi e casă, cel cu reportera și cel cu brutarul (e pe ultimul loc pentru că nu e atât de profundă abordarea timpului – e vorba mai degrabă despre trezit devreme):

PS: N-am reușit să găsesc spoturile cu sloganul pe care-l am eu întipărit în minte, dar vă servesc cu o altă porție de nostalgie:

Ca să înțelegeți exact cam cât de vechi sunt reclamele astea, nu vă spun decât că în a doua l-am recunoscut pe Mihai Călin, iar Mihai Călin era vedetă la PRO TV undeva prin 1998? Prezenta „Riști și câștigi” 🙂 De fapt, tot în 1998 am descoperit că a fost înregistrată și marca „Amigo și ești ca nou”.

PPS: Oameni buni, un site (bine indexat?) n-aveți și voi! Când am căutat „amigo” pe Sf. Google am dat în primele două pagini doar de magazine online și agregatoare de oferte. Deja în pagina a treia nu prea mai caută lumea. Nu e bine! Hai, că dacă tot v-ați încordat cu o campanie de revitalizare, poate începeți să existați și în online! Hai, poate cer prea mult cu niște social media (dacă există ceva, zău, eu n-am găsit, iar dacă nu-i de găsit e degeaba), dar un site?! În 2015?!

Reclama Doncafe Instant

E interesant de observat că nesul e ruda mai dinamică, mai intensă și oarecum utilitară a cafelei, pentru că cei de la Doncafe vorbesc despre cafeaua instant în contextul unei nevoi pentru un impuls, iar cafeaua clasică e cumva despre răsfăț, despre un pas înapoi, poate despre aromă și sigur despre ”momentul tău”:

Chiar aș fi curioasă să aflu dacă au studiat riguros piața și au ajuns la concluzia asta bazându-se pe o plajă reală de percepții ale consumatorilor sau pur și simplu așa au ales ei să-și poziționeze gamele de produse. Altfel, ar fi o greșeală să trag eu concluzii bazându-mă pe opinia proprie, cu atât mai mult cu cât nu sunt chiar o băutoare autentică de cafea [a se citi ”n-am nevoie de licoarea magică pentru a mă trezi; o beau când și când, pentru că-mi place gustul și atunci cu lapte și miere (da, știu, sacrilegiu!)”].

Și încă ceva ce merită punctat la spoturile Doncafe din ultima vreme e partea aceea cu ”singura cafea din România premiată pentru calitate de institutul german DLG”. Sincer, mie nu-mi spune nimic numele DLG și pun pariu că nu e foarte multă lume care să știe cu adevărat despre ce e vorba.

De fapt, hai, fie, dacă tot vorbim despre asta, să și citim despre DLG – de exemplu, aici, pe Wikipedia. Nu-i așa că sunteți mai puțin impresionați de sonoritatea pe care o are ”Societatea germană pentru agricultură”? OK, e drept, dacă insistăm să citim mai departe aflăm că e un ONG cu tradiție în industrie și că se ocupă cu promovarea progresului, ba stabilește și anumite standarde de calitate. Însă pun pariu că eu fac parte dintr-o minoritate minusculă care a ales să-l întrebe pe prietenul Google despre DLG și pentru mulți e suficient gândul că Doncafe a primit o distincție pentru calitate și, mai mult, au primit-o de la nemți! Mă rog, v-am mai povestit că eu am oarece rezerve când vine vorba despre mitul calității germane, dar și aici cred că mă încadrez într-o minoritate minusculă și în general e un mesaj care prinde (doar n-au pus asta degeaba în reclamă, nu?).

PS: Oare inclusiv faptul că spotul pentru cafea instant e semnificativ mai scurt decât cel pentru cafea are legătură cu intensitatea? Sau e mai degrabă o alegere economicoasă? Ori o fi puțin din amândouă…