Reclama Bere Bucegi – 100% ingrediente românești

Abordarea naționalistă e întotdeauna o soluție la îndemână, iar dacă reușești să-i dai și un ton popular și cald, fără să iasă ieftin, e cu atât mai bine. Mie mi se pare că le-a ieșit OK și poate fi o metodă bunicică de a se distinge pe o piață și așa extra-saturată, în care (mai ales în perioada estivală) se investesc bugete sănătoase (tocmai pentru că e și momentul în care există potențial maxim).

E drept, mai sunt pe piață și alte mărci care bat în direcția asta, mai mult sau mai puțin subtil. De exemplu, Ursus mai cochetează ocazional cu poziționarea asta (deși în ultima vreme pare să tindă spre un segment mult mai rafinat). Sau Timișoreana (pe care o ajută mult numele), care s-ar putea să fie cea mai apropiată de identitatea pe care și-o construiește Bucegi acum, doar că la ei accentul pică foarte mult pe vechime și tradiție (ceea ce, între noi fie vorba, dacă tot le ai, ar fi o pierdere enormă să nu te folosești de ele). Neumarkt și Noroc au, în schimb, cele mai „populiste” abordări, dar prima are un nume care nu o poate apropia de românescul autentic, iar cea de-a doua parcă-parcă încearcă să ridice ștacheta.

Însă, din punctul meu de vedere, nicio altă marcă nu e chiar chitită pe ce face Bucegi acum. Și, de fapt, povestea nu a început acum, ci mai demult. Vă amintesc doar de campania cu meseriile pentru România, campanie menită să ajungă mult mai aproape de sufletul consumatorului…

Așadar, „cinste vouă”!

PS: Da, în contextul românesc s-ar putea să sune prost că Bucegi aparține de Heineken România, dar rămâne, totuși, clasată chiar și la ei ca fiind marcă autohtonă 🙂

Advertisements

Reclama Baterii Caranda – Magazinul de piese auto

V-am mai scris despre bateriile Caranda și, zău, nu s-a schimbat mai nimic de atunci (ha, drăguț, a trecut fix un an de atunci). Au mai apărut câteva postări anemice pe pagina de Facebook, iar site-ul îmi amintește în continuare de prima pagină web pe care am făcut-o în Word, în liceu, prin 2003 (apropo, cum e posibil să-ți aloci buget pentru promovare la nivel național pe TV, dar să nu investești chiar deloc într-o interfață mai din secolul XXI?!). Din păcate, nici spotul nu e cu mult peste cel de anul trecut, dar e, totuși, cu vreo 2-3 clase deasupra: calitatea imaginii e mult mai bună și are cât de cât o poveste:

Atâta doar că povestea e cam stupidă… Apreciez că au încercat s-o facă mai cu umor, dar n-a ieșit grozav. În rest, sloganul cu „calitate europeană, prețuri românești” pare să fie bine adaptat la core-target și, zău, mi-ar părea rău ca produsele în sine să fie chiar bune, dar să nu se promoveze pe măsură.

Reclama Hochland – Cum se face cașcavalul Hochland?

Așa arată spotul:

Cam așa arată prima mea reacție:

Mi se pare fad de tot și mă-ndoiesc sincer că mai poate să mai prindă genul ăsta de reclamă în 2014, iar asta v-o spune, culmea, un consumator fidel (nu de alta, dar sunt singurii care au fost suficient de inspirați încât să scoată pe piață un sortiment light). OK, presupun că mesajul vrea să bată spre Napolact care, așa din inima Ardealului cum s-a poziționat, a ajuns în inima unui boicot imediat după ce s-a aflat că se reprofilează spre colectat lapte din Ungaria. Însă cred că genul ăsta de filmuleț merge distribuit în alte medii, nu la TV. Nu spun că n-au și prezentările corporate rolul lor, dar oamenii se așteaptă ca televiziunea să-i amuze și să-i impresioneze cumva. Apreciez că au încercat să spună o poveste, dar puteau să-i dea n alte forme mai fericite 🙂

A, și pe canalul lor de YouTube găsiți o altă poveste (pe aceeași linie, dar ușor didactică, ca pentru consumatorul foarte tânăr). E ceva mai lungă, însă tot stângace și cam plictisitoare:

Reclama Patriot – Patriot să fie că motive de sărbătoare se găsesc

La prima vedere par ieftine și ridicole, dar mă văd nevoită să mărturisesc că, după o analiză mai atentă, copy-ul nu e chiar fără substanță 🙂 . Oricum, dacă e să mă iau după cadru, personaje și aspectul general al produsului, cred că nu greșesc dacă îmi închipui că target-ul are un anumit specific. Însă apreciez că a ieșit un mix rezonabil de umor brut și umor ceva mai fin. Și nici ideea de a găsi motiv de sărbătoare în orice nu e rea deloc, cu extra-bonus că și-au dat silința să găsească o rază de optimism în fiecare zi a săptămânii. Normal, unele-s mai reușite și altele mai puțin, dar cred că dacă-ți pui în pranteză prima reacție și pachetul de preconcepții, poți să găsești câte ceva de apreciat în campania asta:

OK, recunosc, la spotul cu ziua lui Chichi Chan încă mai deliberez dacă e foarte bun sau de-a dreptul ridicol, dar mi-a furat un zâmbet și clar e un motiv foarte creativ de sărbătoare 🙂

Reclama DERO cu Loredana – Spală românește

OK, avem o perioadă în care suflă un puternic vânt naționalist și nu pot spune că-mi displace asta. Înțeleg și că Loredana e pe val și nici ea nu-mi displace deloc. Ba-mi place grozav și că promovăm o marcă românească – Arctic. Dar spotul ăsta e atât de ne-impresionant…

Nu pot să spun că nu-i bine construit sau bine plasat în context, dar e foarte steril. Însă e drept și că eu par să fiu cam departe de core-target, așa că să-i dăm Clăbucelului ce-i al Clăbucelului 🙂

Branding românesc – City Grill

Mă fâțâiam azi prin Centrul Vechi și mi-a sărit în ochi o reclamă la un meniu City Grill. Era vorba despre Mici de Obor și Mici de Lehliu-Gară.

Sinceră să fiu, n-am auzit niciodată de ”brandurile” astea. Poate că nu sunt suficient de împătimită, deși n-aș refuza un mititel la un grătar. În schimb, am auzit despre micii de la Cocoșatul, iar la capitolul ce-ți poți face singur, umblă vorba că micii de la Metro ar fi bunicei. Însă n-am auzit nicăieri de micii de Obor sau de Lehliu-Gară și mărturisesc că am încercat acum o mini-documentare pe Google și n-am dat nici așa peste vreo legendă urbană. Pe de altă parte, nici n-aș crede că au ales chiar aleatoriu ”speciile” astea de mici. Și, hai, Oborul ca Oborul, dar Lehliu-Gară zău că nu-mi vine să cred că l-au scos așa, din pălărie.

Oricum, deocamdată mă declar intrigată. Cine știe? Poate suficient de intrigată încât să testez meniul. Și e clar că mi-a atras atenția, ba mi-a rămas și în cap. Așa că ceva-ceva au făcut sigur bine în toată povestea asta.

PS: Pentru că n-am avut vreme să fac poză la pancartă, m-am gândit să caut oferta asta pe site-ul lor. N-am găsit-o, dar mi-a atras atenția că cei de la City Grill se declară ”un brand 100% românesc”. Din nou sunt intrigată. Un brand 100% românesc cu un nume 100% ne-românesc? Or fi în spirit 🙂 Cert e că, dacă la mici încă nu mi-e clar dacă e cu adevărat ceva care ”nu se pupă”, pentru slogan chiar am o rezervă…

Reclama McDonald’s McMici

McDonald’s e unul dintre cele mai cunoscute branduri globale și performanța asta e greu de atins. În parte, una dintre marile provocări ale mărcilor globale este adaptarea culturală. E musai să găsești un echilibru între a oferi un serviciu standard, cu atribute comune în orice cultură, dar în același timp să adaptezi anumite aspecte la fiecare piață. Iar McDonald’s e categoric un model din punctul de vedere al adaptabilității și nu vă dau decât un singur exemplu – citisem cândva că în India BigMac-ul se cheamă Maharaja Burger și, din rațiuni religioase, se vinde în varianta fără carne de vită.

Probabil că fix din motive culturale au ajuns și la ideea de McMici. Pe mine nu prea mă-ncântă că ăsta pare să fie specificul național și chiar mai puțin mă încântă spotul în sine. Iar asta pentru că reflectă un ”românism” pe care eu îl resping profund. Însă reclama presupun că e bine făcută, pentru că poartă eficient mesajul către cine trebuie, și-n plus, a fost perfect lansată în vecinătatea lui 1 Mai. Dar e specificul ăla național ușor cocălăresc, cu claxoane, umflat în pene etc…