Reclama Zizin – Dă cu pace și în vacanță

Îmi mențin părerea că e ciudățel tare sloganul ăsta al lor cu „dă cu pace”, dar pare să le meargă bine. Iar dacă față de spotul anterior cu „familia echilibrată” am mai avut niște rezerve, cel nou mi se pare bun, bun, bun, pentru că au păstrat esența tare, dar au pus în scenă o poveste mai simpatică:

Chiar am râs la prima vizionare și mi-a mai furat zâmbete și la următoarele expuneri. E clar, e ușor de înțeles, pentru că e o situație cu care sigur se vor identifica destui (și destule) și are umor din plin pentru toate categoriile – și mai brut, și mai fin (mie-mi place mult partea aia cu „sezonul migrațiilor”; e super de simplă și potrivită mențiunea).

Reclama muștar Olympia cu caracatița

Nu știu cine se ocupă de Olympia, dar îmi place că de ceva timp au ales să comunice cu umor. Uneori le-a ieșit bine, alteori le-a ieșit binișor, dar le-a mai ieșit și mai puțin bine. Tura asta chiar am râs de ridicolul situației, așa că, din punctul meu de vedere, le-a ieșit bine și de data asta, mai ales pentru că au reușit să integreze și umor mai fin și umor mai brut, pentru toate gusturile. Iar umorul vine, ca la carte, dintr-o situație neașteptată. Adică, zău, cine-ar asocia caracatița cu mazăre și-apoi și cu muștar? Știm bine că muștarul e cel mai bun prieten al micului, al cârnăciorilor, al chifteluțelor, al mezelurilor etc. (așa cum au și ei grijă să puncteze clar în final pentru cei care n-au prea prins ironia cu caracatița).

Reclama Faringosept

Recunosc, copilul din mine iubea reclama cu girafa și probabil că întotdeauna am să am o afinitate aparte pentru ea (deși, culmea, bate spre genul ăla de umor destul de evident pe care nu-l gust în mod deosebit, dar uite că alții n-au reușit să se gândească la gâtul lung, proporțional mai suferind, și-au tot bătut monedă pe roți zimțate-n gat sau sârme ghimpate care te chinuie gutural):

Însă spotul ăsta pentru Faringosept e mult peste ce oferă în general lumea pharma. Chiar are profunzime și stârnește emoție prin trimiterea la istorie și la ideea că ”dă voce românilor”. Iar dacă e să fii de mai bine de 40 de ani pe piață, clar, ar fi în detrimentul tău să nu spui și asta:

De asemenea, apreciez și că au încercat să diversifice aromele. Mie, sincer, îmi sună ciudat, pentru că mi-a plăcut întotdeauna gustul original, dar e drept că nici n-am testat încă noutățile, așa că nu mă pronunț.

Reclama Edenia Nuggets – 100% din piept de pui

Cum? Cum de n-am văzut asta de atunci?! Cum de mi-a scăpat că tâmpenia aia monumentală cu grădinarul și maioneza se născuse dintr-o altă dudă cu-n grădinar și niște nuggets?! Și cred că întâi a fost puiul și nu maioneza, pentru că spotul care rulează și acum pentru Edenia pare să fi apărut spre sfârșitul lui 2012, iar cel pentru Univer abia la finalul lui 2013. În plus, înainte de reclama cu puștii roșcovani, Edenia a avut și spotul cu legumele ”netunate” Dujardin, abordare destul de similară:

Și aș mai adăuga și că, deși e tot o idee dubioșică, mi se pare că spotul cu grădinarul roșcat are un pic mai mult umor și parcă se leagă mai firesc mesajul de poveste:

Reclama Haribo

Cred că ăsta s-ar putea să fie genul de spot care face mai mult rău decât bine produsului. Mie chiar mi se pare foarte prost făcută reclama și nu prea înțeleg nimic din ea. N-are un fir narativ logic și, dacă nici nu și-a propus prea tare asta, mizând pe emoționalul din imaginea de familie fericită, zâmbitoare și veșnic împreună, în îmbrățișare, mie nu mi se pare că le-ar ieși sublim nici asta. O fi chestie de percepție, dar mie nu-mi trezesc simpatie protagoniștii și chiar îmi dau senzația de fals. Foarte, foarte fals!

Din fericire pentru Haribo, eu nu pot să mă gândesc fără să zâmbesc. Iar asta, culmea, dintr-o chestie, teoretic, negativă. Însă poveștile astea s-au propagat atât de mult pe internet și unele au un umor fabulos, încât sunt sigură că au dus în urechile multora numele Haribo. Mă rog, tot ce avem de făcut ca să fim bine e să evităm sortimentul light (despre care nici nu-s sigură că ar fi disponibil și în România), pentru că vorbesc despre review-urile astea de pe Amazon. Distracție plăcută! 😀 Hai, să nu vă fie lene să citiți, pentru că merită! Na, mostră relevantă:

A day that will live in infamy – I was suddenly and deliberately attack by these evil gummy bears

It all started the day prior when my sugar tooth persuaded me to eat 2 handfuls of these sugar-free delights. Fast forward 15 hours 23 minutes and 44 seconds, the world shook. All hell broke loose inside me, a sudden headache, my skin began to perspire and something tore around in my abdomen with force enough to make me latch onto my couch with both hands and let out a sheer cry that sent my dog retreating into the bedroom, she probably knew the battle was already lost. I tried to make for the bathroom but the pressure was so intense I had to wait it out on the couch until a lapse in the gut-busting occurred and I regained control of my muscles. It took only moments before the volcano Mt Anus had blown its top. The air quickly turned poisonous from the methane and sulfuric fumes that spewed forth. Violence and terror are understatements of what happened for the next 45 minutes. I sustained 3rd degree burns from contact with the lava that flowed abruptly from my bowels, my blood pressure was at record levels, and my body mass was reduced by 4 lbs. After ample ventilation of the crime scene I quickly took a shower and changed clothes because the powerful fumes had soaked through the fabric and into the skin. I almost had a mental breakdown in the shower after realizing those little gummy bears had nearly defeated such a man that I thought I was. I can now hardly bare to look forward through the night-terrors and PTSD that will come of this horrid event. . .

Reclama Mercedes B Class – Pentru copilul din tine

Am râs după ce am văzut prima dată spotul, pentru că mi s-a părut ușor neverosimil:

Dar după ce m-am uitat de câteva ori la el am început să mă întreb cui se adresează de fapt și până la urmă am ajuns la concluzia că au făcut, subtil, o chestie foarte interesantă. Teoretic spun că e o mașină suficient de spațioasă încât să încapă întreaga familie, însă nu-și propune să fie chiar o mașină de familie, iar răspunsul șoferiței dezvăluie (poate) mai mult decât se aude. De fapt, simplu fapt că la volan e o femeie e altceva…

În varianta tradițională, reclamele pentru mașini tind să arate ca cea pentru BMW sau ca spotul pentru Land of quattro al celor de la Audi:

Sigur, variațiuni există din plin, felul în care construiești povestea vizual și ca mesaj face oricând diferența, dar stilul e în general același – intens, dinamic, aventurier, cu adrenalină și forță din plin – practic emană testosteron. Uneori nu vezi șoferul, dar când îl vezi e bărbat. Și chiar dacă nu-l vezi e clar că spoturile de pe nișa auto tind să se adreseze domnilor.

Ei bine, am senzația că Mercedes a făcut un pas curajos spre o nișă prea puțin exploatată, dar cu mult potențial – femeia de carieră. Sunt destule pe piață (probabil din ce în ce mai multe), își permit mașini scumpe, le place să conducă, s-ar putea să le caracterizeze aceeași agresivitate masculină și da, multe sacrifică maternitatea pentru poziția de putere. Iar spotul acesta pentru B Klasse Sport Tourer mi se pare că le este dedicat 100%, chiar dacă sloganul cu ”pentru copilul din tine” pare să meargă în altă direcție (demers menit să nu descurajeze complet publicul masculin).

PS: Dacă vreți musai reclama dublată în limba română, o găsiți aici, pe pagina de Facebook a celor de la Mercedes-Benz România.

Reclame pentru medicamente de răceală

Aseară mă uitam pe History și n-am putut să nu observ că în același calup publicitar am văzut, la rând, 5 (CINCI) reclame pentru medicamente de răceală. OK, înțeleg, e sezonul ăla incert și are logică să plătești ca să-ți ruleze spotul la TV, dar oare cât de eficient se cheltuie banii tăi când apari la grămadă cu alții?

E drept, piața farmaceuticelor e una dintre cele mai competitive și până la urmă rolul unei reclame bune e fix să te distingă din mulțime. Și-n plus, nici nu știu cât de mult control ai mai departe la difuzările propriu-zise. Mă rog, n-am pretenția că m-aș pricepe, dar am fost cândva în viața asta la un interviu pentru un internship pe media planning la un post TV (post mare dintr-o rețea internațională) și am fost foarte dezamăgită să aflu că ecuația e mult simplificată și sunt factori (care mie mi se par importanți) care nu sunt cântăriți. Pe scurt, agenția plătește pentru ca mesajul să ajungă la X telespectatori și (eventual) telespectatorii ăia să aibă anumite caracteristici (dar nu e cine știe ce calcul rafinat – vorbim, în ce mai bun caz, despre sex și vârstă). Nimic de zis, munca unui media planner nu e chiar ușoară nici dacă se simplifică ecuația și poate fi o provocare să potrivești toate spoturile pe care trebuie să le difuzezi în așa fel încât TOȚI cei care au plătit să aibă mesajele livrate la câți oameni ar fi trebuit să atingă. Dar am rămas încă de atunci cu gustul amar al faptului că nu prea există această atenție față de succesiunea reclamelor și făță de alte nuanțe, mai mici și mai mari, care sigur afectează impactul final.

Însă, repet, n-am pretenția că mă pricep. Poate nu e așa peste tot. Poate lucrurile s-au mai schimbat. Poate există pur și simplu media planneri dedicați care au grijă la niște lucruri mici, pur și simplu pentru că-s riguroși. Poate mârâie agențiile când observă că ceva e în dezavantajul lor. Etc. etc. etc.

Dar cert e că aseară, într-un singur calup, am dat peste:

Tantum Verde (nu e spotul dublat în română, dar vă dați seama și din versiunea asta că e teribil de neverosimil. Toată lumea știe că mamele au super-puteri și-un amărât de gât roșu NU le doboară. Poate-poate mergea spotul ăsta pentru un medicament de gripă, dar și atunci era un pic tras de păr):

Coldrex Max Grip Lemon (nu cred că e singura reclamă în care au mers pe ideea asta cu ”cea mai strălucită minte” care poate fi afectată de răceală. Sunt destul de sigură că mai rula una cu un șahist. În fine, e o abordare un pic mai altfel, dar dacă iei povestea asta la bani mărunți e cam stupidă și superficială. Mintea-i minte, imunitatea-i imunitate. Vorba aia, și geniile tot pe-acolo… Își suflă nasul 😀 ):

Fluimucil (ei bine, oamenii ăștia clar au înțeles că trebuie să se facă remarcați. Presupun că de asta au ales un nume cam câh și-apoi au și desenat o chestie absolut hidoasă! Sincer, e urâțică rău chestiuța aia portocalie! E prea urâtă chiar și dacă e să iau în calcul că micro-organismul care-mi face rău trebuie stârpit!):

În plus, am mai văzut și-un Hexoraletten N (nu, nu e ăsta) și-un Parasinus (nici asta), dar n-am reușit să dau peste spoturile cu pricina, ceea ce nu e tocmai o pierdere teribilă. Publicitatea la medicamente e destul de sterilă (hă-hă).

Reclama Hochland – Blind test cașcaval

Aș percepe eu altfel reclama asta dacă aș avea copii sau și părinților li se pare falsă pe toată linia? Adică, zău, mi-e greu să cred că jocurile de familie arată așa în vreo casă, entuziasmul puștoaicei e exagerat, iar băieții de vârsta puștiului clar nu-s celebri pentru descrieri elaborate de genul celor pe care le face el după ce gustă 🙂

Mă rog, poate părinților o să li se pară cute sau o să-i gâdile la vertebra idealistă în timp ce-și închipuie că așa ar arăta și scenele din familia lor…

A, ce nu se vede în spotul ăsta e faptul că Hochland a lansat niște sortimente noi, iar eu felicit oricând curajul mărcilor care experimentează. De fapt, sper că n-am încurcat borcanele și ciar ăsta-i spotul care rulează și acum, doar cu adaosul de noutăți la final (deși aș fi putut să fiu sigură dacă găseam spotul curent, dar nu-i… deocamdată?). În schimb, am mai găsit ceva ”bun” cu brânză topită (nu sunt sigură că rulează la TV, dar e în exact aceeași linie, deci la fel de fals, dacă mă întrebați pe mine):

Reclama LaDorna

Nu știu dacă încă mai rulează la TV, dar cert e că l-am văzut în perioada Sărbătorilor și tăia frumos și eficient bucla de reclame cu Moș Crăciuni și zăpadă, strategie bună, la fel ca a celor cu Mototol. De fapt, prima dată când am văzut spotul am crezut că e tot la șervețele, pentru că am prins fix cadrul cu iepurașii.

Ciudat e că nu doar iepurașii și verdele ăla crud îmi lasă o senzație acută de familiar – cumva, parcă tot spotul e sincretic, cu elemente care s-au remarcat în alte campanii, iar la final, deși nu e o reclamă proastă, parcă nu-i nimic al ei și nu-mi lasă senzația că ar fi specială în vreun fel. De exemplu, văcuțele, deși nu sunt mov, ci albe, și-n ciuda faptului că (logic și procesual) vacile ar trebui să fie legate mult mai firesc de lapte și nu de ciocolată, prima și puternica mea asociere e cu Milka, nu cu LaDorna.

A, și mai e și povestea asta cu ținutul, care mă duce cu gândul la campaniile Napolact, deși ăștia măcar nu mă mint că ținutul ăla (destul de alpin la vedere) ar fi românesc. Și aproape că nu vreau să mă gândesc că numele lor în sine mă duce întâi de toate cu gândul la alt produs – la Dorna, deci la apă și nu lapte…

Reclama Zizin – Dă cu pace în familie

Poziționarea asta cu ”dă cu pace” nu e chiar recentă, dar recunosc că n-am prea înțeles-o niciodată. Parcă depinde prea mult de cum o pui în context și ai de bătătorit mult o cale până să rămână un ceva cu sens de sine stătător și să se rupă de context (cum a fost, de exemplu, povestea cu marmota care învelea ciocolata în staniol). Dar hai să zicem că n-o fi tocmai ușor să poziționezi o apă minerală, mai ales că n-au cum să fie toate reginele categoriei și, dacă ești nou pe piață, n-ai cum să te legi deloc nici de tradiție…

Așa că luăm de bun sloganul ăsta cu pacea și trecem la spot:

Sincer, mie mi se pare bunicel, iar asta chiar și prin simplul fapt că dezbat mental după fiecare vizionare dacă ce-am văzut e foarte tare sau o mostră zdravănă de stupid. Adică-ți cam rămâne-n minte și, am mai stabilit asta, caracterul memorabil e unul dintre obiectivele principale al oricărui demers publicitar reușit. Apoi, fac ce fac cu umor și sigur nu le-a dăunat nici că spotul a rulat în neștire la TV în perioada asta (cred că e al doilea cel mai difuzat după dudele alea de la Catena sau, mă rog, asta e impresia mea). De fapt, suspectez că afinitatea mea pentru el se datorează tocmai expunerii și parcă-mi amintesc că n-a fost tocmai dragoste la prima vedere între noi 🙂