Reclama pentru Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria

Nu știu exact de ce, dar pare să fie un moment bun pentru promovarea clinicilor private. Adică îmi închipui că nu e deloc întâmplător că am văzut în perioada asta spoturi și pentru Polisano, și pentru MedLife, și pentru Sanador, și pentru Regina Maria. Însă, dintre toate, părerea mea este că se remarcă net campania celor de la Regina Maria. E caldă, sensibilă, emoționantă, optimistă și cu un tagline care chiar provoacă ecouri interioare, mai ales pentru că apasă, subtil, pe unul dintre marile puncte slabe ale sistemului medical de stat – „munca unui medic bun nu lasă umbre”.

Singurele mele rezerve sunt față de folosirea copiilor în spoturi, respectiv sloganul cu „cei mai buni medici”. Însă îmi dau seama că prima rezervă e un pitic de-al meu, teribil de subiectiv; ba chiar și principiul meu anti-folosirii copiilor în reclame se cam clatină în contextul relevanței și în condițiile în care poveștile nu sunt deloc forțate… Iar despre aspectul superlativului, zău, nu e neapărat problema mea, dar mă gândesc că există posibilitatea să aibă o problemă concurența cu un asemenea mesaj. Știu sigur că prin alte țări legislația nu permite să spui că ești cel mai bun sau că ai cel mai bun […] (motiv pentru care, de exemplu, și Carlsberg e „probably the best beer in the world” și nu direct „cea mai bună bere din lume”) și un argument bun pentru o asemenea politică s-ar putea să fie însăși incapacitatea de a dovedi așa ceva. Cum demonstrezi că ai cei mai buni medici? Ce înseamnă asta exact? Cum evaluezi performanța? Etc. Dar astea-s ițele lor legale de rezolvat când și dacă o fi cazul; în rest, pentru potențialul client sună bine, deci e o poziționare inspirată.

Reclama METRO – Devii Moș Crăciun

Spot simpatic, călduț, muzică perfectă, deci chiar bunicel. Sau mie, cel puțin, mi-a indus o stare de bine și m-a făcut să intru în Spiritul Crăciunului cât m-am uitat la început. Dar m-am cam împiedicat în Moșul care pipăie carnea, că, deh, pe asta n-o prea văd ambalată frumos sub brad. Și am ridicat o sprânceană și la cadrul cu fetița și morcovul, deși la final se leagă rezonabil.

OK, înțeleg că la METRO se vând fel de fel de chestii care nu s-ar pune sub brad și sloganul ”vii la METRO, devii Moș Crăciun” trebuie înțeles într-un sens extins, însă eu aș fi păstrat doar cadrele călduțe. Chiar mi se pare că Moșul-Măcelar cam taie din fluxul molcom și dezirabil al reclamei:

Reclama Covalact – Brânzică de casă (de țară)

N-aș putea să vă spun exact de ce n-o am deloc la inimă pe Coana Chiva și tura asta am chiar un extra-ghimpe pentru accentul prea mare care cade pe copilă în spot. Sunt sigură că s-a vrut ”cute” și au sperat că o să topească niște inimi cu ”R/Lică, r/lâu, r/lățușcă și br/lânzică” (probabil au și reușit), dar eu una tind să fiu împotriva folosirii copiilor în publicitate, mai ales acolo unde e evitabil. Hai, n-ai ce te face atunci când vine vorba despre produse special destinate lor, dar aici…

Mă rog, poate spun eu prostii și produsul ăsta e tot pentru copii (doar îi zice brânzică) și-n substrat e chiar campanie de educare nutrițională 🙂

Altfel, întâmplarea face să fiu un consumator fidel al mărcii, pentru că-s cam singurii care oferă un anume sortiment la un gramaj care mi-e mie util. Parcă-parcă începe și Rarăul să se infiltreze, dar nu e de găsit chiar peste tot, spre deosebire de Covalact.

Reclama Emeka

V-am mai scris cândva mai pe larg despre hârtia igienică și speram să nu mai fie cazul să revin la subiect, dar spotul pentru Emeka merită puțină atenție 🙂

Am stabilit deja din textul anterior că nu e tocmai ușor să te promovezi pe nișa asta, iar penetrarea unei piețe noi e oricând o provocare în sine pentru orice fel de produs/serviciu. Așadar, am o doză sănătoasă de apreciere pentru faptul că omuleții ăștia au decis să se poziționeze altfel, adresându-se copiilor. E cu siguranță altceva, deși mi-e greu să cred că ar fi chiar genul de produs pentru care cei mici să se pună-n fund în hypermarket și să-nceapă să urle că vor fix Emeka și nimic altceva! Dar admit că există posibilitatea să nu știu eu cum e de fapt cu capriciile picilor 😀

Oricum, e clar că au reușit cel puțin un lucru – să iasă din mulțime – și asta nu-i deloc ceva minor. Totuși, începutul reclamei e ori naiv, ori exagerat. Adică, să fim serioși, chiar și fără să am copii îmi amintesc de entuziasmul propriu din vremurile copilăriei, când se întorceau ai mei de la serviciu cu oarece cumpărături. Abia așteptam să-mi bag nasul în sacoșe ca să descopăr ce mi-au adus bun și nu, nu m-ar fi entuziasmat o mie de ani hârtia igienică!

Dar până la urmă nu-i chiar un spot realist, nu? E o călătorie fantastică a unei fetițe cu un personaj animat. Poate că-n Universul ăsta paralel există posibilitatea ca cei mici să nu aștepte dulciuri, jucării etc., ci hârtie igienică. Nu-nțeleg ei încă de ce-i bine să fie și economică și bună, dar asta e informație prețioasă pentru părinți.

Reclamele de pe YouTube

Parcă pe la sfârșitul lui aprilie se lansa YouTube România și nu la mult timp după am început și noi să fim binecuvântați cu obligația de a ne uita (din când în când) măcar 5 secunde la o reclamă înainte de a putea viziona clipul care ne interesa de fapt. Personal, nu pot să spun că mă deranjează asta și înțeleg că e o formă rezonabilă prin care eu pot să beneficiez în continuare de un serviciu gratuit. Ba mai mult, s-ar putea ca mecanismul ăsta să-i ajute pe unii să înțeleagă beneficiile reclamelor postate online, iar asta sigur că ar fi bine și pentru activitatea mea de aici.

Ce nu mi-e clar încă e criteriul de afișare al spoturilor, dar presupun că ar trebui să fie în legătură cu videoclipurile peste care se suprapun sau poate cu istoricul user-ului cu pricina. În fine, deocamdată s-ar putea să fie și destul de puțini cei din România care au optat și pentru forma asta de promovare și nici n-am vreo idee ce costuri ar putea avea sau cum s-ar calcula. Ceea ce mă intrigă totuși e faptul că, oricum aș da-o și oricum aș suci-o, eu dau în 90% din cazuri peste reclama asta la Fragedo:

Iar reclama asta chiar nu-mi place. Și-a dorit prea mult să emane dragoste, apropiere, căldură și familie și mi se pare că a ieșit foarte artificială, fetița cred că are prea multe replici (iar vocea și stilul seamănă prea mult cu cele din spoturile Oreo) și tot încerc să fac abstracție de faptul că am o mare problemă cu partea aia din dialog în care fetița spune că ei i-a câștigat încrederea (pasaj cu care am o oarecare problemă etică). În plus, primele 5 secunde menite să-mi capteze atenția (pentru că după asta pot da Skip Ad), mă atrag chiar mai puțin decât ansamblul.

Însă eu cred că se pot face lucruri mărețe pentru promovarea unui produs pe calea asta – vedeți aici, printre altele, cam câte videoclipuri se vizionează pe YouTube în fiecare secundă, deci cam cât interes prezintă platforma și cât timp se petrece pe ea. Dar sigur că potențialul poate fi fructificat sau nu. Tura asta cred că Transavia n-a reușit să obțină maxim de beneficii din povestea asta, însă nici n-am acces la cifre și poate mă înșel…

Reclama Alka Prăjitura casei – Ce-ar fi să nu gătești azi

O reclamă în spiritul ăsta 🙂

Dar adevărul e că prăjitureala e treabă dificilă și nu-i iese oricui, iar Prăjitura casei e chiar un produs foarte bun. Însă trebuie să recunosc că la prima vizionare m-am cam enervat. M-am simțit ușor ofensată. Dar după ce trece primul val de emoție, parcă nu e chiar așa un spot nereușit. Și adevărul e că zilele astea pare să fie la modă ca femeile să se laude că nu știu să gătească, iar bărbații să apară drept mari bucătari. O fi un nou pas spre egalitatea între sexe, cine știe? 🙂


Totuși, chiar și pentru o gospodină desăvârșită sună bine sloganul – ”ce-ar fi să nu gătești azi?” – așa că partea asta e chiar bună. Iar în aceeași notă mai rulează încă 2 spoturi:

  • Unul destul de fâsâit, pentru că nu prea e clar de ce se ascunde toată lumea (doar bunicile chiar au reputație bună, nu?)

  • Și unul ceva mai simpatic. Sau, în fine, mie ăsta mi se pare cel mai reușit, deși e posibil să fiu eu ”biased” și să mă simt răzbunată pentru prima reclamă 😀

Reclama Linco 100g extra

Săptămâna asta Jurnalul Național publica pe pagina proprie de Facebook un articol care explica de ce apa e udă. Dacă explicația e utilă/interesantă sau nu, e probabil o chestie de percepție proprie, dar cert e că prima asociere pe care am făcut-o eu cu titlul a fost vasta categorie a ”realizărilor” întreprinse de celebrii cercetători britanici. Și am să presupun că tot unii ca ei ar fi putut să stea în spatele unui glorios studiu care ar fi descoperit că, pentru a putea vinde mai multă margarină deodată e nevoie de o cutie mai mare:


Totuși, ăsta nu e neapărat un aspect valabil pentru toată lumea. De exemplu, Lays:

Clar ei ar putea să mai tot pună chipsuri fără să fie nevoie să schimbe ambalajul 🙂

Dar revenind la Linco… Sigur, e greu să faci reclamă la margarină. E și mai greu să concurezi cu Nadia și Rama cu ”omegile” ei, dar spotul ăsta nu e cine știe ce decât dacă, poate, îți plac copiii foarte mult și ți se pare grozav de simpatică fetița. Pe asta să fi mizat oare? Cam subțirică baza… Plus că, dacă e cineva care să aprecieze produsul numit margarină, cred că e mai degrabă gospodina cu experiență care știe exact în ce se pune, care e cantitatea optimă și ce efect de gust/textură va obține. Probabil că afinitatea pentru copii se asociază cu categoria, dar… Mna, mie nu mi se pare grozav de inspirată reclama asta. Ce puteți să-mi faceți? Până la urmă, ăsta-i blog de analiză subiectivă 😀