Black Friday românesc

Cred că 2012 a fost singurul an în care m-am agitat cu povestea asta și v-am scris (și) despre asta anul trecut. Am impresia că 2012 a fost și primul an în care s-a investit serios în campanii de Black Friday (sau a fost anul în care am conștientizat eu asta prima dată), așa că dau vina un pic și pe entuziasmul începutului. Cert e că m-am trezit ca huhurezul și-am ”zombizat” prin casă ore bune până când chiar au dat drumul la site cei de la eMag. Mă rog, aveam și nevoie de ceva anume, destul de scump, și până la urmă cred că a meritat 🙂

Oricum, sunt un consumator destul de cumpătat și tind să nu mă arunc la cine știe ce, doar pentru că-i la reducere. Așa că-n 2013 m-am trezit ca o doamnă, fix când mi-a venit să mă trezesc și m-am uitat în diagonală la ce mai rămăsese pe stoc pe ici, pe colo. Eu n-am vrut nimic, dar colegul de cameră a decis că ar fi un moment bun să-și schimbe telefonul, care începuse să dea semne că n-ar mai face față cum trebuie la solicitări, a ales sănătos ceva de la PC Garage, a bifat ”ridicare personală a comenzii” și-n câteva ore avea în mână device-ul. Anul ăsta a fost fix la fel, tot cu trezit neforțat, tot cu achiziții cuminți care erau de ceva timp pe lista ”ne trebuie/ne-ar plăcea” și întâmplarea face că tot la PC Garage (respectiv Garage Mall) am ajuns. Comandă plasată pe la 10:30, procesată complet până pe la 11:00, ridicată pe la 14, mai mult de lene, pentru că puteam s-o ridicăm de pe la 11. Notificări rapide, proces fluid, ba chiar și coadă mică la ridicare.

În schimb, nu cred că are cineva vreun dubiu că n-ar fi eMag principalul jucător în povestea asta. Inclusiv anul acesta s-a văzut că au făcut teasing cum trebuie, și-au livrat mesajul prin (multe) voci, bine alese pentru mai multe categorii de cumpărători și, din câte știu eu, nici nu le-a mai picat site-ul (de fapt, asta cred că remediaseră de anul trecut). Rezultul? E chiar bine documentat pe blogul lor (apropo, e un demers foarte bun pe care nu l-am remarcat anul trecut).

Așadar, aflați cu ușurință de acolo că de la ora 7:00, când au dat drumul la treabă (apropo, pe mine încă mă irită că nu spun ora 😀 ), până la ora 9:00 se comandaseră deja ”200.000 de produse, în valoare de 65 de milioane de lei” și 29 de mașini. De fapt, s-ar părea că în primele 4 minute au avut ”o medie de 100 de produse pe secunda” și vă spun asta așa, ca să-nțelegeți de ce n-ați mai prins nici laptopul de 499 RON, nici PS4-le 🙂

Dar ce m-am întrebat anul ăsta a fost care-o fi, oare, povestea lui Black Friday? Mi-e clar că-i cu reduceri, cred că știm cu toții că vine din State, dar de unde a început concret nebunia? Teoretic, noi am cam împrumutat o formă fără fond și poate de asta e și atâta libertate în alegerea datei (vă reamintesc că Altexul a încercat să fure mult startul, dar nu știu dacă au făcut chiar mare lucru, unii au optat pentru ziua de azi, 21 Noiembrie, alții pentru 28, cu sau fără week-end-urile atașate, ba, sunt sigură că sunt câțiva care fac Black Friday și pe 21, și pe 28). Dar dacă e o ocazie bună să vinzi masiv, de ce s-o ratezi? Am importat-o și nu cred că-i neapărat rău, ba, îmi explic inclusiv de ce avem un plafon destul de limitat pentru reducerile maxime care se pot aplica (da, inevitabil apar discuțiile cu ”dincolo era mai ieftin” și că-n țara-mamă a lui Vineri Negru chiar sunt solduri masive).

Revenind la istoricul lui Black Friday, insist să vă fac eu un rezumat în cazul în care vă e lene să citiți voi de pe Wiki. Povestea e destul de simplă și negrul ăsta n-are, la origini, niciun fel de conotație pozitivă (motiv pentru care îmi vine să spun că și noi preferăm, tacit, să menținem împrumutul în forma lui originală). Practic, Black Friday e în ultima Vineri din Noiembrie (cu-n eventual bonus de Black Saturday), ceea ce înseamnă că vine imediat după Ziua Recunoștinței (despre care cred că știți deja că n-are o dată fixă în calendar, ci e în ultima zi de Joi din Noiembrie).

Ce treabă are asta cu reducerile? Categoric, e o legătură destul de arbitrară, dar ziua asta pare să fi fost aleasă drept debutul sezonului de cumpărături pentru Crăciun și mulți comercianți alegeau să ofere discounturi sănătoase pentru a începe bine sezonul acesta. În consecință, mai ales pentru că în ani ’60 (când a apărut prima dată numele de Black Friday) nu exista posibilitatea de a plasa comenzi online, era nebunie pe străzi. Lumea se-nghesuie oricând, oriunde, la reduceri. Asta e o certitudine! Și tocmai din constatarea ”neagră” a polițiștilor care trebuiau să deznoade ițele complicate ale haosului din trafic s-a născut, în 1961, la Philadelphia, numele de Black Friday. Firește, comercianții n-au fost încântați de conotația negativă a denumirii și au tot existat tentative de rebranding, dar au eșuat și s-a împământenit așa ”sărbătoarea”.

Un mic detaliu de finețe în comunicarea electorală

Da, știu, aveți deja feed-ul prea-plin de știri despre alegeri, dar n-am niciun fel de gând să vă vorbesc despre conținut, ci despre formă. Așadar, țineți minte că v-am atras atenția la un moment dat că s-a ales forma Iohannis și nu Johannis pentru campania electorală? Ei bine, cu tot cu mitul neamțului riguros (și sloganul aferent cu subtilitatea ”lucrului bine făcut”), există un motiv bun pentru care s-a optat pentru forma ceva mai ”românească” a numelui. În plus, dacă n-ați observat, vă mai atrag atenția asupra unui aspect – pe bannerele electorale cu care m-am întâlnit cam peste tot apare doar numele, fără prenumele Klaus Werner:

Din ce am studiat eu prin drumurile mele, pare să fie singurul candidat care a făcut asta și suspectez că are legătură cu imposibilitatea de a ”româniza” prenumele cu pricina. De ce ar fi asta important? Ei bine, nimic nu e întâmplător în construirea unui produs, cu atât mai puțin numele. Dar e întâmplător că eu citesc zilele astea Roz tranchilizant și am găsit acolo ceva interesant despre nume:

Despre George Sangmeister și Aurelia Pucinski s-a spus că-i vor zdrobi fără drept de apel pe novicii Mark Fairchild și Janice Hart. Capetele luminate de la televizor n-au ținut cont de faptul că mulți alegători știu prea puține despre pozițiile politice ale candidaților favoriți, bizuindu-se pe indicii complet irelevante, caând vine vorba să rupă o situație de egalitate. Pe frontul numelor proprii, a pune pe Segmeister sau Pucinski, cu rezonanța lor străină, să se bată cu Fairchild și Hart, parcă înadins făcute pentru campanii electorale, e ca și cum ai lăsa un copil de cinci ani să se înfrunte cu Mike Tyson. Având nște nume de categorie grea ca Fairchild și Hart, cei doi candidați novici au câștigat detașat cursa, în ciuda CV-urilor mult mai modeste. Un alegător intervievat de New York Times chiar a recunoscut că votase cu Fairchild și Hart pentru că ”au niște nume care sună mai bine”. O echipă de psihologi a desfășurat un studiu care a demonstrat importanța celor două nume: când alegătorilor ipotetici li s-a cerut să aleagă între doi candidați doar pe baza numelor pe care le aveau aceștia, respectiv George Sangmeister și Mark Fairchild, o majoritate covârșitoare l-a preferat pe Fairchild. Dat fiind că foarte puțini votanți știau câte ceva despre candidați, atunci când s-au apropiat de cabina de votare, pare destul de corect să spunem că măcar o parte din ei s-au lăsat influențați de numele candidaților.”

Sigur, noi facem deja progrese mari prin faptul că în sfârșit reușim să nu mai avem un președinte pe care să-l cheme cu -escu, dar e de reținut pasajul de mai sus, mai ales pentru că o parte semnificativă a electoratului român e în exact aceeași situație de a ști ”prea puține despre pozițiile politice ale candidaților favoriți”, programe și alte minuni.

PS: Nu mă interesează niciun fel de comentariu referitor la oricare dintre candidați, vot, politică etc. și nimic din ce ați citit mai sus nu se vrea interpretat în orice fel de relație cu opțiunile mele personale. Luați informația pur și simplu ca atare și ziceți, în cel mai rău caz, că ați aflat astăzi ceva nou despre ițele lumii comunicării 🙂

Publicitate pe litoral

După o vizită scurtă de două zile și-un pic la Costinești, pot să vă spun sigur că, cel puțin în stațiunea asta (unde, apropo, Sâmbăta asta gradul de ocupare era 100%!), trei mărci îți sar în ochi, indiferent cum ai întoarce capul.

Liderul detașat cred că e Ursus, pentru că are porțiuni generoase de plajă închiriate (nu știu chiar cât de multă suprafață au, dar e de ajuns că au sigur toată zona centrală a stațiunii). Desigur, zonele lor vin la pachet cu umbreluțe Ursus, respectiv cu reclame discret de frecvente de la DJ. A, și nu în ultimul rând, cred că n-au ratat cam niciun stâlp pentru panotaj cu Ursus Cooler.

Apoi, omuleții cu Toortitzi-le încă sunt tare pe val, așa cum i-am remarcat și anul trecut. De fapt, la fel ca în 2013, am văzut că nici avioanele cu bannere pe coadă nu-l mai cară pe eternul Nutline, ci pe juniorul Toortitzi. Iar dacă la bere am văzut că mai bea lumea și câte-un Tuborg sau câte-un Skol, turtițe se mănâncă-n disperare! Și dacă tot l-a înlocuit bannerul lor zburător pe cel de la Nutline, o să vă bucurați să aflați că nici mâncători de semințe pe plajă n-am mai remarcat ca-n alți ani. M-am mai împiedicat de câțiva, dar sunt categoric mai puțini decât ronțăitori de Toortitzi!

Iar pe ultimul loc, la distanță serioasă de primii doi, am remarcat și câteva bannere amețite de la Cotnari. Mă rog, o fi suficient că vede lumea numele scris mare și consumă? Habar n-am, dar erau la datorie, chit că deloc animați și nu chiar în zona centrală a Costineștiului…

A, și sigur că e multă Coca-Cola peste tot, dar cu ei, cu numele, cu frigiderele și cu toate însemnele lor m-am obișnuit atât de tare încât nici nu-mi pare că nu-s firești, din peisaj 😀

PS: Da, am remarcat și bannerul zburător anti-fracking…

Campania Lidl – Grillatarian

Mie mi se pare că cei de la Lidl au fost grozav de inspirați cu ideea grillatarienilor. Pe de o parte sunt aproape de cei care cred cu tărie că ”cea mai bună legumă e porcul”, dar mai presus de asta ne mângâie blajin pe cap și pe noi, cei exasperați de curentul raw-vegan. Mă rog, să nu mă înțelegeți greșit, n-am nimic cu cei care aleg asta pentru ei. Stilul de viață propriu e treaba fiecăruia, ideea de raw-vegan are și principii foarte sănătoase și unde mai pui că, între noi fie vorba, sunt și deserturi raw care le bat pe cele clasice cam la fel cum a bătut-o aseară Germania pe Brazilia 😀 . Însă noi, ăștia exasperații, suntem așa pentru că mulți adepți ai curentului raw-vegan sunt foarte agresivi și cam încearcă să ne bage pe gât și nouă, celorlalți, stilul lor de viață și orice contravine ideilor lor e greșit, imoral, nesănătos etc.

Așadar, felicitări Lidl (și eventual agenției care a venit cu ideea asta)! Sunt sigură că va avea succes și e anotimpul perfect pentru așa o campanie. În plus, conceptul s-a materializat frumos și vizual:

Grawe – Asigurare – Bătrânețe fără bătrânețe

Sunt sigură că pensionarii de astăzi au avut un șoc uriaș când s-a decis că una dintre măsurile care ne-ar putea scoate din criză ar fi micșorarea pensiilor. Și pun pariu că pentru mulți n-a fost o problemă doar faptul că vor trebui să se descurce cu și mai puțini bani (deși oricum pensiile din România sunt cum sunt), ci le-a zdruncinat și sentimentul siguranței. De fapt, anii de criză cred că ne-au răpit tuturor sentimentul siguranței și da, e drept, certitudini nu prea sunt în viața asta, dar nici cu frica-n sân nu poți trăi tot timpul…

Însă eu sper că tot am învățat ceva bun din toată povestea asta și am devenit un pic mai chibzuiți, planificăm un pic mai mult (și mai atent) și ne-am mai îndepărtat puțin de una dintre marile reminiscențe ale Epocii de Aur – cârja din dorința de a primi ”de la Stat”. Mă rog, câtă vreme plătești taxe și impozite și te achiți de datorii e rezonabil să te aștepți să și primești ceva în schimb, dar oricând e sănătos să ai și un plan de rezervă. Mai mult, când vine vorba despre bani, întotdeauna e o idee bună să-ți diversifici sursele de venituri. Iar dacă atunci când ești tânăr te re-echilibrezi mai ușor, pentru că ești mai flexibil și mai adaptabil, ei bine, la bătrânețe e destul de greu să-ți suplimentezi fluxul de capital dacă te-ai trezit, cumva, ”în pom”.

Și-mi place că cei de la Grawe s-au apucat să facă puțină educație financiară în acest sens, îmi place că stimulează oamenii să planifice, îmi place că au ales o formă foarte prietenoasă de comunicare și, cel mai mult, îmi place că s-au axat pe o altfel de imagine a bătrâneții. Nu știu dacă ați observat, dar bătrânii noștri sunt foarte triști/acri/agresivi și marea lor majoritate, sincer, parcă așteaptă să moară. OK, scade calitatea vieții de la un punct, lucrurile se complică odată ce corpul și mintea încep să se degradeze, dar cum se face că în alte culturi oamenii de vârsta a treia încă știu să se bucure de lucruri, ba chiar caută să descopere? Cum pot alții să se urce în autocare, avioane sau pe vase și să plece în necunoscut, în excursii sau croaziere, iar noi ne ofilim încet și sigur în pătrățelul nostru din ce în ce mai mic? Ei bine, e și chestie culturală, dar probabil că ține în mare măsură de aspectul financiar. Și zău, după ce s-a întâmplat în România în ultimii ani, sper sincer că nu prea mai sunt tineri iresponsabili care intenționează să se lase la bătrânețe exclusiv în baza pensiei de la stat…

Oricum, bravo Grawe! Eu una am apreciat forma și produsul și am ajuns la voi tocmai pentru că mi-au atras atenția bannere-le online:

GraweGrawe1

Reclama Salterra – Panotaj stradal cu dimineți

De cel puțin o săptămână trec zilnic pe lângă un panou care arată cam așa:

Și de fiecare dată mă gândesc: ”Zău? Cine arată așa dimineața?”. Apoi îmi dau seama că e un mesaj foarte bun, pentru că într-adevăr nimeni nu arată așa la prima oră și-ți dă de înțeles că produsele Salterra ar putea să te ajute. Bine, categoric nu te coafează și nici nu te machiază bietele saltele, dar un somn bun e pur și simplu esențial pentru un sănătate, echilibru și tonus psihic (deci și pentru zâmbet, bună dispoziție și, în general, un start bun în fiecare zi). Iar somnul bun depinde, printre altele, și de calitatea saltelei.

O reclamă ING cel puțin ciudată :)

Interpretez eu foarte tâmpit? Îmi lipsesc piese din poveste? N-am văzut bine?! Pot să jur că am dat peste un banner într-o reclamă pe YouTube cu mesajul ”Joacă-te cu Macarenu’ până-i zboară fulgii”… Oare au ajuns la concluzia că-s cam sinistroșele personajele din ultimele campanii și-au vrut să ne mai distragă atenția de la ele cu mesaje ”wow!”? 😀

[UPDATE1] Am reușit să regăsesc reclama, așa că, na, în toată splendoarea ei :):

Macarenu

[UPDATE2] Macarenu’ tot insistă să apară în viața mea internautică, așa că n-am mai rezistat și l-am plesnit cu-n click. Și ce am găsit dincolo de click n-a fost chiar atât de rău. Site-ul se numește al9leacer.ro și te invită la joacă. Și nu orice fel de joacă, ci un joc pentru un vis de-al tău. E simpatic și prietenos, deși primul meu gând a fost că poate nu prea mulți adulți vor sta să se joace cu personajele lor ciudățele. Însă mi-am amintit imediat că sunt atâția care freacă duda la serviciu cu joculețe mai tâmpite pe Facebook, așa că cine știe? 🙂