PR românesc – bloggerii, review-urile și QuickMobile

Nu știu dacă au ajuns și în feed-urile voastre discuțiile despre QuickMobile, dar dacă le-ați văzut, să știți că au pornit de aici. Concret, Vlad Andriescu, un jurnalist de pe nișa IT, a primit un gadget pentru review și chipurile l-a ciufulit mai tare decât era cazul, așa că ar fi bine să plătească telefonul, fie direct, cash, ori prin publicitate la QuickMobile. Și de la postarea aceea bulgărele de zăpadă s-a tot rostogolit, s-a făcut mare și frumos (mai ales că a ieșit la suprafață faptul că n-a fost nici pe departe singurul care a primit mesajul cu pricina), iar la final povestea s-a transformat într-o problemă serioasă de imagine pentru cei de la QuickMobile. Mă rog, au încercat să dreagă busuiocul (destul de stingher, dacă mă întrebați pe mine) și au spus că au fost oarece probleme de comunicare internă, n-au niciun fel de pretenție, își cer scuze și, bonus, o să-și externalizeze PR-ul.

Partea proastă e că episodul ăsta s-ar putea să le fi distrus și investiția pe care au făcut-o recent cu iPhone 6. Din nou, nu știu dacă ați remarcat, dar la vremea lor au apărut articole despre asta pe multe dintre blogurile de top (de exemplu la Zoso). Sincer, chiar și eu, complet în afara fenomenului am considerat că a fost un demers foarte inspirat să facă rost rapid de noul model iPhone și să-l dea la un număr generos de nume cu influență în online. Și cred că, până la povestea cu Vlad Andriescu, au avut beneficii sănătoase din colaborarea cu bloggerii. Cu atât mai mult cu cât mă gândesc acum că probabil înțelegerea a fost tot în termeni de testare+retur și nu cum mi-am închipuit eu atunci, că le-ar fi făcut cadou.

Totuși, dacă e să fi ieșit ceva bun din povestea asta, sper că e o conștientizare a importanței PR-ului de calitate, pentru că departamentul ăsta are el însuși o mare problemă de imagine. De fapt, nișa asta se asociază în general cu un fel de portret-robot definit de eticheta ”piarizdă” și întruchipat într-un fel de tută care nu face mare brânză și gravitează într-un birou mai mult pe considerentul fizic decât intelect. Cumva, cred că percepția utilității și competenței s-ar putea să fie mult sub secretară și nici aia nu-i văzută prea des ca fiind mai mult decât o făcătoare de cafea glorificată. N-am motive să nu-mi explic de ce se văd adesea lucrurile așa, dar poate ar fi bine să reținem că PR-ul bun poate să te scoată curățel și frumos mirositor din orice treabă maro și puturoasă. Mă rog, PR-ul face el multe lucruri și o pondere sănătoasă din utilitate e tocmai să nu te bage-n treburile alea maro, dar calitatea se vede fix atunci când te lovești de aisberg. Oamenii cu adevărat buni la chestia asta reacționează repede și eficient, iar la final nu doar că nu te scufunzi, dar prinzi și-un pic de avânt în pânze. Adică, să fim serioși, crize de imagine/comunicare apar inevitabil, dar gestionarea lor face diferența între catastrofă și succes.

Categoric, povestea cu bloggerii și QuickMobile n-a fost un succes pentru retailerul telecom, iar eu cred că-mi iau niște popcorn și aștept cu interes să văd ce mutare vor face următorii la rând, cei care vor primi serviciul externalizat.

Advertisements

Grawe – Asigurare – Bătrânețe fără bătrânețe

Sunt sigură că pensionarii de astăzi au avut un șoc uriaș când s-a decis că una dintre măsurile care ne-ar putea scoate din criză ar fi micșorarea pensiilor. Și pun pariu că pentru mulți n-a fost o problemă doar faptul că vor trebui să se descurce cu și mai puțini bani (deși oricum pensiile din România sunt cum sunt), ci le-a zdruncinat și sentimentul siguranței. De fapt, anii de criză cred că ne-au răpit tuturor sentimentul siguranței și da, e drept, certitudini nu prea sunt în viața asta, dar nici cu frica-n sân nu poți trăi tot timpul…

Însă eu sper că tot am învățat ceva bun din toată povestea asta și am devenit un pic mai chibzuiți, planificăm un pic mai mult (și mai atent) și ne-am mai îndepărtat puțin de una dintre marile reminiscențe ale Epocii de Aur – cârja din dorința de a primi ”de la Stat”. Mă rog, câtă vreme plătești taxe și impozite și te achiți de datorii e rezonabil să te aștepți să și primești ceva în schimb, dar oricând e sănătos să ai și un plan de rezervă. Mai mult, când vine vorba despre bani, întotdeauna e o idee bună să-ți diversifici sursele de venituri. Iar dacă atunci când ești tânăr te re-echilibrezi mai ușor, pentru că ești mai flexibil și mai adaptabil, ei bine, la bătrânețe e destul de greu să-ți suplimentezi fluxul de capital dacă te-ai trezit, cumva, ”în pom”.

Și-mi place că cei de la Grawe s-au apucat să facă puțină educație financiară în acest sens, îmi place că stimulează oamenii să planifice, îmi place că au ales o formă foarte prietenoasă de comunicare și, cel mai mult, îmi place că s-au axat pe o altfel de imagine a bătrâneții. Nu știu dacă ați observat, dar bătrânii noștri sunt foarte triști/acri/agresivi și marea lor majoritate, sincer, parcă așteaptă să moară. OK, scade calitatea vieții de la un punct, lucrurile se complică odată ce corpul și mintea încep să se degradeze, dar cum se face că în alte culturi oamenii de vârsta a treia încă știu să se bucure de lucruri, ba chiar caută să descopere? Cum pot alții să se urce în autocare, avioane sau pe vase și să plece în necunoscut, în excursii sau croaziere, iar noi ne ofilim încet și sigur în pătrățelul nostru din ce în ce mai mic? Ei bine, e și chestie culturală, dar probabil că ține în mare măsură de aspectul financiar. Și zău, după ce s-a întâmplat în România în ultimii ani, sper sincer că nu prea mai sunt tineri iresponsabili care intenționează să se lase la bătrânețe exclusiv în baza pensiei de la stat…

Oricum, bravo Grawe! Eu una am apreciat forma și produsul și am ajuns la voi tocmai pentru că mi-au atras atenția bannere-le online:

GraweGrawe1