Grawe – Asigurare – Bătrânețe fără bătrânețe

Sunt sigură că pensionarii de astăzi au avut un șoc uriaș când s-a decis că una dintre măsurile care ne-ar putea scoate din criză ar fi micșorarea pensiilor. Și pun pariu că pentru mulți n-a fost o problemă doar faptul că vor trebui să se descurce cu și mai puțini bani (deși oricum pensiile din România sunt cum sunt), ci le-a zdruncinat și sentimentul siguranței. De fapt, anii de criză cred că ne-au răpit tuturor sentimentul siguranței și da, e drept, certitudini nu prea sunt în viața asta, dar nici cu frica-n sân nu poți trăi tot timpul…

Însă eu sper că tot am învățat ceva bun din toată povestea asta și am devenit un pic mai chibzuiți, planificăm un pic mai mult (și mai atent) și ne-am mai îndepărtat puțin de una dintre marile reminiscențe ale Epocii de Aur – cârja din dorința de a primi ”de la Stat”. Mă rog, câtă vreme plătești taxe și impozite și te achiți de datorii e rezonabil să te aștepți să și primești ceva în schimb, dar oricând e sănătos să ai și un plan de rezervă. Mai mult, când vine vorba despre bani, întotdeauna e o idee bună să-ți diversifici sursele de venituri. Iar dacă atunci când ești tânăr te re-echilibrezi mai ușor, pentru că ești mai flexibil și mai adaptabil, ei bine, la bătrânețe e destul de greu să-ți suplimentezi fluxul de capital dacă te-ai trezit, cumva, ”în pom”.

Și-mi place că cei de la Grawe s-au apucat să facă puțină educație financiară în acest sens, îmi place că stimulează oamenii să planifice, îmi place că au ales o formă foarte prietenoasă de comunicare și, cel mai mult, îmi place că s-au axat pe o altfel de imagine a bătrâneții. Nu știu dacă ați observat, dar bătrânii noștri sunt foarte triști/acri/agresivi și marea lor majoritate, sincer, parcă așteaptă să moară. OK, scade calitatea vieții de la un punct, lucrurile se complică odată ce corpul și mintea încep să se degradeze, dar cum se face că în alte culturi oamenii de vârsta a treia încă știu să se bucure de lucruri, ba chiar caută să descopere? Cum pot alții să se urce în autocare, avioane sau pe vase și să plece în necunoscut, în excursii sau croaziere, iar noi ne ofilim încet și sigur în pătrățelul nostru din ce în ce mai mic? Ei bine, e și chestie culturală, dar probabil că ține în mare măsură de aspectul financiar. Și zău, după ce s-a întâmplat în România în ultimii ani, sper sincer că nu prea mai sunt tineri iresponsabili care intenționează să se lase la bătrânețe exclusiv în baza pensiei de la stat…

Oricum, bravo Grawe! Eu una am apreciat forma și produsul și am ajuns la voi tocmai pentru că mi-au atras atenția bannere-le online:

GraweGrawe1

Advertisements

Unilever – The Sunlight Project

Întâi de toate vă invit să vă uitați la filmuleț:

Bun. Acum puteți să ștergeți lacrima aia pe care v-a smuls-o (fie că recunoașteți sau nu că s-a întâmplat asta) și să vă gândiți tihnit la ce ați văzut. Pe mine m-a atins bine, pentru că, într-adevăr, o bună parte din temerile mele asociate cu aducerea unui copil pe lume se leagă de starea în care se scaldă omenirea zilele astea și cu atât mai mult de perspectivele ei. Sunt războaie, există foamete, clima pare să fie din ce în ce mai dezechilibrată, se estimează că rezervele de petrol se cam termină undeva în timpul vieții următoarei generații (parcă era ceva de genul 70-75 ani?), ba chiar îmi amintesc de previziunea sumbră a unui documentar (Home, dacă nu mă înșel) cum că apa are șanse bune să dispară înaintea petrolului. Și lista de motive ”contra” poate să tot continue, chiar și numai din gama asta, fără să adaug și motivele mele foarte personale care mă fac să nu-mi doresc un copil decât peste niște ani…

Însă filmulețul ăsta chiar m-a ajutat să văd și partea plină a paharului. Da, lumea e cam nașpa, dar sunt și destule premize bune pentru un viitor ok. Doar că trebuie să ne responsabilizăm și să conștientizăm din ce în ce mai clar că acțiunile noastre prezente au ecou în viitor, în viitorul copiilor noștri… Personal, cred că cel mai mult mi-a plăcut individul care spune că lumea asta are nevoie de mai mulți oameni de treabă, iar lui îi place să creadă că genul ăsta de om va fi și copilul lui.

Cum se desfășoară concret campania asta în România? Nu știu dacă am chiar toate datele, dar n-am putut să nu observ cum au apărut în ultima vreme articole despre sustenabilitate la bloggerii pe care-i urmăresc – de exemplu, la Simona Tache, Chinezu‘ sau Cabral. Înțeleg că a fost un demers făcut în parteneriat cu 360Insights și vă recomand călduros să citiți (de oriunde vă convine) ghidul de sustenabilitate pe care l-au primit participanții înainte de începerea experimentului de o săptămână menit să schimbe niște comportamente mici, dar cu impact. Și dacă totuși nu sunteți foarte mișcați de misiunea nobilă a salvării mediului, poate raționalizați decizia în termeni financiari – e mai ieftin să stingi lumina când ieși dintr-o cameră, e mai ieftin să nu lași apa să curgă cât îți periezi efectiv dantura, e mai ieftin să nu arunci mâncare etc. Poate că nu sunteți convinți că ar fi mare lucru, dar dacă ne-am abține cu toții de la risipă, chiar s-ar vedea rezultatele!

Așadar, felicitări Unilever pentru inițiativă! Sigur că va avea și inițiatorul oarece beneficii din toată povestea asta (în mare parte legate de imagine), dar gândiți-vă că și altruismul individual e, în esență, oarecum egoist (când faci ceva pentru altul te simți și tu bine, așa că o faci într-o anumită măsură și pentru tine 🙂 ).