Reclama muștar Olympia cu caracatița

Nu știu cine se ocupă de Olympia, dar îmi place că de ceva timp au ales să comunice cu umor. Uneori le-a ieșit bine, alteori le-a ieșit binișor, dar le-a mai ieșit și mai puțin bine. Tura asta chiar am râs de ridicolul situației, așa că, din punctul meu de vedere, le-a ieșit bine și de data asta, mai ales pentru că au reușit să integreze și umor mai fin și umor mai brut, pentru toate gusturile. Iar umorul vine, ca la carte, dintr-o situație neașteptată. Adică, zău, cine-ar asocia caracatița cu mazăre și-apoi și cu muștar? Știm bine că muștarul e cel mai bun prieten al micului, al cârnăciorilor, al chifteluțelor, al mezelurilor etc. (așa cum au și ei grijă să puncteze clar în final pentru cei care n-au prea prins ironia cu caracatița).

Advertisements

Reclama Poiana – Descoperă micile plăceri

Observ că e foarte căutată reclama asta nouă pentru ciocolata Poiana, așa că poate-și merită locul aici. Spotul chiar nu m-a dat pe spate și probabil că uitam cu desăvârșire să scriu despre el dacă nu observam că-i atât de popular, dar pot să admit că ideea campaniei e bunicică. Chiar sunt un mare fan al lucrurilor mici care, de fapt, sunt mult mai mari și importante. Mă rog, nu-i neapărat cel mai original demers și pot să vă dau un exemplu destul de recent chiar din lumea ciocolatei (cu Milka) – chit că nu-i fix aceeași poveste, mie mi se pare periculos de aproape de ceva ce, până la urmă, a făcut concurența 🙂

Oricum, e genul de campanie cu care mulți consumatori par să rezoneze și în consecință relaționează activ, iar ăsta nu-i deloc un lucru mic în publicitate:

A, și mi se pare corect să spun că mi s-a părut de la bun început o idee bună că au ales să ruleze și un spot care să exemplice conceptul – cel cu dimineața de Duminică:

Totuși, site-ul micileplaceri.ro (care până la urmă e și nucleul campaniei, că doar acolo ar trebui împărtășite micile plăceri), are un imens defect – fontul! Și asta v-o spune un om care a fost acuzat din când în când că îndrăgește un pic prea mult fonturile din categoria ”handwritten”. Înțeleg că-i firesc să întruchipezi conform un concept ”warm & fuzzy”, dar fonturile greu de citit cred că intră lejer în top 5 ”așa nu!” al ABC-ului de usability la un site.

Reclama Olympia – Adevăratul muștar de Tecuci – La grătar

Poate că nu m-am uitat eu cu atenție, dar n-am înțeles mare lucru din spotul ăsta. Mă rog, e bine că promovează muștarul înainte de 1 Mai (despre care se știe că-i un veritabil ”mic-fest”), dar povestea e tare trasă de păr. Cred că se vrea așa, mai din popor, dar hai să fim serioși! Bărbații adevărați fac grătare de grătare, nu? Nu-și abandonează micii pe foc, nici măcar pentru fotbal! 😀

Reclama Neumarkt – Picătura de muștar

De multă vreme vreau să scriu și despre spotul cu picătura de muștar, dar nu l-am găsit online. Azi am căutat mai riguros. Tot nu l-am găsit. Dar am găsit alte patru înfrățite:

Sincer, mie tot cel cu picătura de muștar mi se pare cel mai simpatic și presupun că nu întâmplător l-au ales pe acela să ruleze la TV. Referința e clară că, deh, micii merg cu berea, dar are și un pic de profunzime :). Iar dintre celelalte, cel cu pensia se apropie binișor. În rest, nu știu, poate Rambo a rămas într-adevăr un reper pentru bărbații de un anumit fel (bărbați care probabil fac parte din core-target-ul Neumarkt), referințele la fotbal merg și ele cu bere, dar moneda și trenul… E un apropo la devalorizare? 😀

Oricum, o campanie la bere mai altfel, bine conturată în jurul sloganului ”gust puternic și amărui”, iar dacă ar fi să găsesc un cusur reclamelor ar fi începutul prea lent. Știu că are valoare stilistică, dar chiar 20 de secunde fără acțiune parcă-s prea multe.

Branding românesc – City Grill

Mă fâțâiam azi prin Centrul Vechi și mi-a sărit în ochi o reclamă la un meniu City Grill. Era vorba despre Mici de Obor și Mici de Lehliu-Gară.

Sinceră să fiu, n-am auzit niciodată de ”brandurile” astea. Poate că nu sunt suficient de împătimită, deși n-aș refuza un mititel la un grătar. În schimb, am auzit despre micii de la Cocoșatul, iar la capitolul ce-ți poți face singur, umblă vorba că micii de la Metro ar fi bunicei. Însă n-am auzit nicăieri de micii de Obor sau de Lehliu-Gară și mărturisesc că am încercat acum o mini-documentare pe Google și n-am dat nici așa peste vreo legendă urbană. Pe de altă parte, nici n-aș crede că au ales chiar aleatoriu ”speciile” astea de mici. Și, hai, Oborul ca Oborul, dar Lehliu-Gară zău că nu-mi vine să cred că l-au scos așa, din pălărie.

Oricum, deocamdată mă declar intrigată. Cine știe? Poate suficient de intrigată încât să testez meniul. Și e clar că mi-a atras atenția, ba mi-a rămas și în cap. Așa că ceva-ceva au făcut sigur bine în toată povestea asta.

PS: Pentru că n-am avut vreme să fac poză la pancartă, m-am gândit să caut oferta asta pe site-ul lor. N-am găsit-o, dar mi-a atras atenția că cei de la City Grill se declară ”un brand 100% românesc”. Din nou sunt intrigată. Un brand 100% românesc cu un nume 100% ne-românesc? Or fi în spirit 🙂 Cert e că, dacă la mici încă nu mi-e clar dacă e cu adevărat ceva care ”nu se pupă”, pentru slogan chiar am o rezervă…

Reclama McDonald’s McMici

McDonald’s e unul dintre cele mai cunoscute branduri globale și performanța asta e greu de atins. În parte, una dintre marile provocări ale mărcilor globale este adaptarea culturală. E musai să găsești un echilibru între a oferi un serviciu standard, cu atribute comune în orice cultură, dar în același timp să adaptezi anumite aspecte la fiecare piață. Iar McDonald’s e categoric un model din punctul de vedere al adaptabilității și nu vă dau decât un singur exemplu – citisem cândva că în India BigMac-ul se cheamă Maharaja Burger și, din rațiuni religioase, se vinde în varianta fără carne de vită.

Probabil că fix din motive culturale au ajuns și la ideea de McMici. Pe mine nu prea mă-ncântă că ăsta pare să fie specificul național și chiar mai puțin mă încântă spotul în sine. Iar asta pentru că reflectă un ”românism” pe care eu îl resping profund. Însă reclama presupun că e bine făcută, pentru că poartă eficient mesajul către cine trebuie, și-n plus, a fost perfect lansată în vecinătatea lui 1 Mai. Dar e specificul ăla național ușor cocălăresc, cu claxoane, umflat în pene etc…