Brand experience – La Strada

Am scris de curând despre spoturile pentru înghețata La Strada și constatam atunci că nu doar reclamele le-au ieșit într-un mare fel, ci chiar comunică ireproșabil pe toată linia. Ei bine, zilele trecute mi s-a confirmat pe deplin că oamenii din spatele brandului își fac foarte bine treaba, pentru că mi-au scris, mi-au mulțumit pentru apreciere și m-au invitat la degustare.

Sinceră să fiu, chiar și mulțumirea în sine ar fi fost o surpriză plăcută, iar posibilitatea degustării a îndulcit și mai mult dialogul 🙂

Doar că surpriza s-a materializat în această dimineață într-un pachet mult peste așteptări. Adică, nu știu voi, dar eu, când mă gândesc la degustare, mă gândesc la niște mostre discrete. Dar nu, am primit doze generoase din cinci sortimente aparte: mango, fistic, vanilie, ciocolată și pere (șerbet):

DSC02430 DSC02435 DSC02440 DSC02444 DSC02450 DSC02455

Deci e clar până acum că mi-a plăcut cum e construit brandul și cum comunică, mi-a plăcut că monitorizează ce se scrie despre La Strada, am apreciat că mi-au mulțumit, am super-apreciat că am primit și kit-ul (foarte consistent) pentru degustare, așa că nu-mi mai rămânea decât să testez și produsul…

Știți cum se spune că pe lumea asta sunt doar două feluri de oameni – cei care preferă înghețata de vanilie și cei care o preferă pe cea de ciocolată? Eu sunt net în favoarea înghețatei de ciocolată. Ba, mai mult, când vine vorba despre fructe, deși le ador în stare naturală, chiar nu mă omor după nimic altceva fructat (nici înghețată, nici ciocolată cu cremă de […] etc.). A, și aproape că aș spune că mango nu prea-mi place în nicio formă, iar înghețatei de fistic nici nu știu dacă i-aș fi dat vreo șansă vreodată…

Dar da, recunosc. Am trăit până acum în minciună și mă bucur că am avut ocazia să văd Lu Mina 🙂 Toate sortimentele sunt minunat de aromate, fine și cremoase și nimic din gust nu te duce cu gândul la artificial. Însă mai presus de atât, chiar trebuie să admit, cu smerenie, că înghețata cu fructe poate fi delicioasă și cea cu fistic aproape că a bătut-o pe cea cu ciocolată. Aproape 😀

Sorbeto-ul de pere nu mi-a dat niciun motiv să mă îndoiesc că n-ar fi făcut din 60% pere Williams, pentru că și aroma intensă și consistența sunt exact cum te-ai aștepta să iasă ceva din abundența acestor fructe zemoase. Sortimentul cu mango, la fel, mi-a deschis drumul spre o cale pe care am refuzat cu obstinație să merg până acum, iar cel cu fistic, v-am spus deja, era să-mi clatine serios cea mai fundamentală credință pe care o aveam despre înghețată. Vanilia, desigur, e minunată și ea și nu știu cum reușește să fie în același timp discretă și puternică. Iar ciocolata… Ce să spun? Așa ceva se experimentează; cuvintele nu-i fac cinste. Așadar, da, clar, rămâne preferata mea și din gama La Strada (și din punctul meu de vedere e peste alte mărci cu ștaif):

DSC02357 DSC02505La final nu pot spune decât că experiența cu produsul chiar a fost pe măsura așteptărilor induse de spoturi. Vă spuneam la sfârșit de iulie, textual, că:

sunt superbe, seducătoare și foarte senzoriale. Sunt câte 23 de secunde pline de culoare, de armonie vizuală, de sunet perfect ales și tot așa. Chiar îmi lasă senzația că simțurile pe care nu mi le-a atins spotul trebuie stimulate și ele și-mi induc ideea că gustul va fi pe măsura experienței vizuale ireproșabile.

Și, zău, n-am fost câtuși de puțin dezamăgită 🙂

Advertisements

Reclama La Strada – Înghețată – Taste the World

Mi se par printre cele mai bune spoturi pe care le-am văzut la TV în ultima vreme. N-aș fi ghicit 1.000 de ani că e brand românesc (deși înțeleg de aici că Macromex se ocupă doar de distribuție, iar produsul în sine este produs în Franța). Însă brand-ul e creat de un român (Dan Minulescu) și comunică ireproșabil. Nu mi-e clar de ce au început abia acum să se promoveze mai agresiv, în condițiile în care există din 2012. Adică, sincer, eu, consumatorul, n-am intrat în contact cu numele La Strada decât din greșeală, prin galantarele de la Mega Image (cred?), și întotdeauna mi s-a părut prea scumpă înghețata pentru ceva ce nu mi-e deloc familiar.

Însă, uitându-mă la pagina de Facebook, nu pare că ar fi stat pe loc nici până acum. S-au promovat destul de exlcusivist, iar asta e în perfect acord cu identitatea lor și cu scopul de a se impune pe nișa premium, dar trebuiau să facă de mai mult timp ce au făcut acum (nu de alta, dar putere de cumpărare sănătoasă au și alte categorii în afară de fashioniste și dorobanțieri 😀 ).

Oricum, revin, reclamele care apar acum la televizor sunt superbe, seducătoare și foarte senzoriale. Sunt câte 23 de secunde pline de culoare, de armonie vizuală, de sunet perfect ales și tot așa. Chiar îmi lasă senzația că simțurile pe care nu mi le-a atins spotul trebuie stimulate și ele și-mi induc ideea că gustul va fi pe măsura experienței vizuale ireproșabile. În plus, au ales simboluri foarte bune și mi se pare foarte inspirat că pun accent pe conceptul de aromă la superlativ:

Reclama Big Milk Yogurt

Nu e ca și cum aș vrea să-mi spăl păcatele pentru ultima părere vizavi de o reclamă la înghețata Big Milk, pentru că îmi mențin părerea și astăzi, la doi ani distanță. Chiar dacă am descoperit între timp că percepția publicului pare să fi fost mult mai favorabilă decât impresia mea, încă mai cred că mesajul și spotul nu s-au armonizat deloc, deși fiecare componentă, luată separat, a fost bună.

Însă astăzi recunosc fără rezerve că actualul spot care rulează la TV și prin online e foarte bun. Mă rog, tot cu vară, tot cu vacanță, tot cu plajă, tot cu distracție, că doar de astea se leagă înghețata, chit că-s de multă vreme clișee. Dar în același timp e foarte vizual, senzorial, senzual. Are un joc foarte reușit de cadre, culori și sunete și cred că reușește să fie mai sugestiv pentru publicul larg decât a reușit McDonald’s cu băiatul care linge paginile 🙂

Reclama Orange – Scrie pe cer

Așa-i că reclama asta pare așa, mai pentru fete? 🙂 E cu-n băiat atent la nevoile unei domnișorici și care, culmea, chiar acționează în consecință… Vis, ce să mai? Dar de ce ar alege Orange să facă spoturi care targetează mai degrabă femeile? Chiar n-am un răspuns clar, însă poveștile frumoase vând:

Iar dacă e să-mi fi rămas bine-n minte ceva din mesaj, e sigur partea cu ”pot” să ofere câte 1 Gb trafic de date pentru fiecare an în care le-ai fost client. Normal, ÎNTOTDEAUNA e o idee bună să-ți fidelizezi clienții deja existenți. Pur și simplu e mai ieftin să-i păstrezi decât să fugi după alții noi și nici măcar nu e ăsta singurul beneficiu. Și suspectez că pe nișa telecom sunt ceva probleme cu migrația de când portarea nu mai e chiar o chestiune exotică și de când nu mai ești chiar atât de legat de mâini și de picioare chiar dacă tocmai ți-ai prelungit un abonament și ți-ai luat și vreun telefon la ofertă.

Ei bine, mie mi-a sunat bucățica aia cu atât mai tentant cu cât eu sunt client Orange din 2002 și, dacă e să consum ceva cu patos, ăla e clar trafic de date mobile! Am deja 2 Gb în abonament și luna trecută am reușit să sar binișor din ei, așa că 12 Gb în plus, pentru cei 12 ani de fidelitate, chiar ar fi ceva, nu? Întâmplarea face că azi am fost să plătesc factura și am întrebat de ofertă. Nu m-a surprins că ar trebui să-mi prelungesc abonamentul și n-am nimic împotrivă. În fond, numărul ăsta mi-l știe toată lumea, începând cu colegii de liceu și terminând cu cei mai recenți colaboratori și oricum niciodată nu mi-am pus problema să plec la alt operator. O fi și-un pic de comoditate, dar în esență chiar nu mi-au oferit niciodată mari motive de nemulțumire. Așadar, mă gândeam eu, lăsați ”gigii” să vină la mine! Practic, în oferta pe care mi-a configurat-o mândra de la Orange n-am auzit nicăieri keyword-ul ”12 Gb”. E drept că am auzit mulți de nelimitat și singura chestie în cifre era la capitolul minute naționale și internaționale, dar la cât vorbesc eu, tot la nelimitat intră și alea 1000 (parcă) de minute. Și da, nelimitat era inclusiv în dreptul Internetului (mă rog, textual mi s-a spus nelimitat + 1 Gb, dar asta a sunat atât de ridicol încât…). Desigur, chichița era la prețul abonamentului și ar fi trebuit să plătesc cu vreo 30% mai mult decât acum. E drept că-s doar câteva zeci de RON și pentru ăia mulți de nelimitat parcă ar merita, însă am rămas destul de confuză pentru că n-am simțit că mi s-ar oferi ce mi s-a spus. Și nu, nu m-am lămurit cum stau lucrurile în ”fine print” nici pe site-ul lor.

Concluzia? Parcă mi-au citit gândurile un pic (doar îmi înregistrează, factură cu factură, obiceiurile de consum), dar nu-s nici pe departe la fel de prompți și fără de cusur în îndeplinirea viselor ca flăcăul din spot…

Reclama pentru Înghețata Corso

Nu-s fanul soliștilor, nu-s fanul genului muzical, dar trebuie să recunosc aici că cei de la Corso au fost inspirați cu spotul ăsta. În plus, nici versurile nu-s chiar rele, iar dacă mai pun la socoteală că, de exemplu, asta e reclama preferată a maică-mii, ei bine, sigur a meritat investiția. Adică, vedeți bine, au atins eficient și omuleți care-s depărtișor de core-target-ul pe care-l bănuiesc eu (dată fiind opțiunea pentru cei 2 cântăreți):

Reclama Orange – Millidge, Doig și înghețata

Deși în unele spoturi mi se pare că-s cam gălăgioși ăștia 2, trebuie să admit că-s simpatici. Iar în reclama asta chiar nu urlă mai mult decât e cazul, așa că-s cu zâmbetul pe buze până la capăt :). Și asta fără să pun la socoteală că am o apreciere aparte față de ideea finală, cu ”primești fix ce ai nevoie” și ”nu pierzi nimic din ce contează” (pentru că e instrument fin în publicitate treaba asta cu nevoile foarte personale). Așa că, per total, e un spot simpatic, dinamic și isteț:

Reclama Big Milk Bucuria vine din lucruri simple

N-am cum să-i contrazic. Bucuria chiar vine din lucruri simple. Dar spotul e ciudățel tare. Exceptând faptul că e foarte ”de vară”, nu prea are legătură cu înghețata. Cât despre lucrurile simple… Eu una nu prea asociez nici surfingul și nici creaturile mistice cu simplitatea. Presupun că pe undeva esența lucrurilor simple din reclamă era în petrecerea timpului cu apropiații și contemplarea peisajului, însă chestiile astea sunt într-un plan secund îndepărtat față de crabul care face surf pe un băț de înghețată. Și nu neg nici faptul că e și asta o imagine foarte aparte, chiar memorabilă. Dar când efectul ”wow” nu e bine legat de context nu face chiar toți banii 🙂