Reclama Bere Bucegi – 100% ingrediente românești

Abordarea naționalistă e întotdeauna o soluție la îndemână, iar dacă reușești să-i dai și un ton popular și cald, fără să iasă ieftin, e cu atât mai bine. Mie mi se pare că le-a ieșit OK și poate fi o metodă bunicică de a se distinge pe o piață și așa extra-saturată, în care (mai ales în perioada estivală) se investesc bugete sănătoase (tocmai pentru că e și momentul în care există potențial maxim).

E drept, mai sunt pe piață și alte mărci care bat în direcția asta, mai mult sau mai puțin subtil. De exemplu, Ursus mai cochetează ocazional cu poziționarea asta (deși în ultima vreme pare să tindă spre un segment mult mai rafinat). Sau Timișoreana (pe care o ajută mult numele), care s-ar putea să fie cea mai apropiată de identitatea pe care și-o construiește Bucegi acum, doar că la ei accentul pică foarte mult pe vechime și tradiție (ceea ce, între noi fie vorba, dacă tot le ai, ar fi o pierdere enormă să nu te folosești de ele). Neumarkt și Noroc au, în schimb, cele mai „populiste” abordări, dar prima are un nume care nu o poate apropia de românescul autentic, iar cea de-a doua parcă-parcă încearcă să ridice ștacheta.

Însă, din punctul meu de vedere, nicio altă marcă nu e chiar chitită pe ce face Bucegi acum. Și, de fapt, povestea nu a început acum, ci mai demult. Vă amintesc doar de campania cu meseriile pentru România, campanie menită să ajungă mult mai aproape de sufletul consumatorului…

Așadar, „cinste vouă”!

PS: Da, în contextul românesc s-ar putea să sune prost că Bucegi aparține de Heineken România, dar rămâne, totuși, clasată chiar și la ei ca fiind marcă autohtonă 🙂

Advertisements

Reclama Fabrica de Discounturi

Am văzut aseară spotul și, chiar dacă nu mi s-a părut neapărat fabulos, n-am motive să cred că nu se va dovedi eficient. Îți arată atât de mult simbolul absolut al reducerilor, încât e clar că rămâi cu mesajul bine fixat în minte. Ba, mai mult, cerere pe segmentul reducerilor/chilipirurilor există din plin pe piață, cu atât mai mult în rândul populațiilor ceva mai sărăcuțe.

Oricum, cert e că publicul de la mine de acasă s-a uitat în feluri diferite la reclamă. Eu m-am întrebat de ce e zâmbăreț procentul ăla mare și galben, în timp ce restul, mici și roșii, se bat între ele, pentru că m-aș fi așteptat ca atunci când apare el, marele %, să strivească tot ce găsește în cale. Și apoi am dezbătut în sinea mea dacă e sau nu o idee bună să te poziționezi agresiv în acest context sau e mai bine cum au ales ei, cu zâmbetul prietenos, deși elementul ăsta n-a semănat deloc cu tonul global al spotului. Între timp, colegul de apartament, doar pe jumătate atent, a scos nasul din ce făcea și a declarat sec: ”sună a țeapă”. Și-atunci n-am putut să nu-mi amintesc că ieri citisem, pe Facebook, la Ionuț Bunescu, următorul status: ”Cam miroase a țeapă? Plata doar cu cardul, înainte. http://fabricadediscounturi.ro/”. Bine, eu, în naivitatea mea adorabilă, mi-am spus că nu se poate să dai țepe atât de ostentative, cu promovare intensă la TV! Se fură-n lumea asta, nu-i o noutate, dar chiar așa, în văzul lumii?

Ei bine, după ce am citit azi-dimineață și la Zoso articolul ăsta și după ce m-am uitat bine și la ofertele lor de pe site, mi-am dat seama că are șanse mari să fie exact genul ăla de afacere care sună prea bine ca să fie adevărată. Bonus, tocmai promovarea la TV și caracterul ostentativ s-ar putea să dea legitimitate ofertelor, tocmai pentru ca adorabilii naivi ca mine să-și spună că n-au cum să se păcălească dacă e ceva promovat atât de vizibil. Mă rog, eu mă feresc întotdeauna de lucrurile care sună prea bine. Stau departe inclusiv de cuponiade, deși înțeleg logica lor în mix-ul de marketing, așa că n-am niciun fel de gând să mă arunc, de exemplu, în brațele unui S5 la preț apropiat mai degrabă de cel al unui S3. Însă n-am niciun dubiu că sunt mulți cei cărora le-au sclipit tare ochii când au văzut reclama și mai tare când au ajuns și pe site. Dar cine știe? Poate că așa dau eu cu piciorul marilor oportunități și, câtă vreme nu există țepele concrete, dovedite, presupun că oamenii sunt liberi (să desfășoare activități comerciale).

PS: Cu ocazia asta, Mariciu inițiază o dezbatere interesantă – sunt televiziunile răspunzătoare pentru produsele cărora le fac reclamă? – și, oho, sunt multe nuanțe de gri în discuția asta.

Reclama Hochland – Cum se face cașcavalul Hochland?

Așa arată spotul:

Cam așa arată prima mea reacție:

Mi se pare fad de tot și mă-ndoiesc sincer că mai poate să mai prindă genul ăsta de reclamă în 2014, iar asta v-o spune, culmea, un consumator fidel (nu de alta, dar sunt singurii care au fost suficient de inspirați încât să scoată pe piață un sortiment light). OK, presupun că mesajul vrea să bată spre Napolact care, așa din inima Ardealului cum s-a poziționat, a ajuns în inima unui boicot imediat după ce s-a aflat că se reprofilează spre colectat lapte din Ungaria. Însă cred că genul ăsta de filmuleț merge distribuit în alte medii, nu la TV. Nu spun că n-au și prezentările corporate rolul lor, dar oamenii se așteaptă ca televiziunea să-i amuze și să-i impresioneze cumva. Apreciez că au încercat să spună o poveste, dar puteau să-i dea n alte forme mai fericite 🙂

A, și pe canalul lor de YouTube găsiți o altă poveste (pe aceeași linie, dar ușor didactică, ca pentru consumatorul foarte tânăr). E ceva mai lungă, însă tot stângace și cam plictisitoare:

Reclama Toortitzi – Elefantul Manole

Spre marea mea durere, s-a dus de tot vara, așa că sigur nu mai sunt la mare decât vreo câțiva rătăciți care să vadă reclamele alea multe cu Toortitzi care împânzesc litoralul de vreo 2 ani (v-am mai spus despre asta aici și aici). Asta e, ne întoarcem toți la realitate, fiecare-n treburile noastre, inclusiv omuleții care fac Toortitzi. O țin pe a lor cu elefantul (pe care aflu acum că-l cheamă Manole) și-au scos un spot simpatic de tot:

Ce-mi place mie cel mai mult e că, dacă nu m-aș fi uitat atent la cum i se mișcă buzele naratorului în timp ce spune povestea, aș fi putut fi convinsă că nu e producție autohtonă (de exemplu, îmi amintește mult de reclama cu Twix-ul stâng și Twix-ul drept, iar aceea nu era neaoșă). Arată foarte bine, are o poveste închegată, are umor și, în general, tot ce-i trebuie ca să fie o reclamă bună 🙂

Reclame Stella Artois

Percepția mea implicită asupra berii nu e nicicum compatibilă cu feminitate, eleganță sau rafinament, dar au oamenii ăștia un stil aparte și zău că până la urmă iese artă din orice spot. De exemplu, în perioada asta rulează la TV capodoperele astea două:

Reclama Twix – Twix-ul stâng și Twix-ul drept

Am sentimente mixte vizavi de spotul ăsta. E destul de simpatic și-mi amintește de Charlie & The chocolate factory, dar parcă n-aș zice că e chiar o reclamă bună și se simte că nici reclama asta nu e făcută special pentru piața din România.

Totuși mi-e foarte dificil să depistez exact ce-mi place și ce nu-mi place. Hmmm… Să fie oare o reclamă cu mult mai bună decât cred și să fi țintit fix genul ăsta de reacție? Dualitate de emoții pentru un baton de ciocolată duo?