Campania Ardealul – Chiar și […] merită fainoșag

Din moment ce „fainoșagul” ăsta pare să-și fi făcut loc în cultura populară (ceea ce nu-i deloc un lucru mic), e de înțeles de ce brandul Ardealul continuă să se folosească de el. Apoi, dat fiind numele mărcii în sine, e clar că vor tot merge pe direcția specificului ardelenesc (mai ales că, în general, percepția generală a ardelenilor e una pozitivă). Doar că ardelenii din spoturile astea nu au prea mult haz, deși chiar își joacă bine rolul și aș putea presupune inclusiv că rezultatul final a ieșit conform planului. Nu prea mi-e clar de ce a fost nevoie de cântec, dar fie… De fapt, ce mi se pare mie off la spoturile astea s-ar putea să fie exact ce îi va ajuta să iasă în evidență – tempo-ul atât de lent (desigur, ardelenesc), puternic contrastant cu restul reclamelor de la TV. Norma în publicitate e, de regulă, alta și s-a împământenit așa pentru că fiecare secundă de emisie e scumpă, așa că ai puțin timp la dispoziție să spui ce ți-ai propus. Și parcă-mi vine să spun că tocmai contrastul l-au căutat, mai ales pentru că fac mișto de alte stereotipuri din reclame:

Și mi se mai pare ciudat și că au optat pentru formularea „chiar și […]”. Pentru mine cel puțin, are o conotație nefericită, pentru că îi plasează pe cei din categoriile menționate pe o treaptă foarte joasă, ceea ce nu e OK într-un demers de comunicare. E un fel de „Toată lumea merită mâncare cu gust”, „chiar și” ăștia, care-s ultimii oameni…

Dar făcând abstracție de poziția de inferioritate pe care îi plasează pe unii și pe alții, inclusiv pe amărăștenii „care se uită la tutoriale”, ideea asta cu tutorialul a fost simpatică. Poate că e un pic cam sărăcuță din punct de vedere grafic, dar presupun că e făcută special ca să ruleze ca Ad pe YouTube, deci fix în timpul unui videoclip care se prea poate să fie tutorial:

Iar ca s-o țin până la capăt cu una caldă – una rece, termin cu clipul care anunță promoția. Promoția e bine gândită, adaptată la mesajul de ansamblu al campaniei, dar de ce e și al doilea ardelean în cadru. Apropo, mi se pare mie, sau nu e același individ ca în spotul cu berea și detergentul? Mă rog, oricum n-are decât o replică, așa că de ce l-au vrut neapărat acolo? 🙂

Advertisements

AVON și Antonia

Am mai scris aici despre cum funcționează asocierile între branduri și vedete, așa că e de așteptat ca o companie care comercializează cosmetice să se asocieze cu o femeie frumoasă. Și oricât de cusurgii sau răutăcioși ați fi, nu cred că puteți spune cu mâna pe inimă că Antonia n-ar fi o femeie frumoasă. E absolut superbă și habar n-am dacă i se trage de la ochi, buze sau simetria feței, dar presupun că nici nu e important de ce.

Sigur că e discutabil dacă femeile astea frumoase sunt în realitate chiar atât de frumoase pe cât par la TV sau în reviste, pentru că beneficiază de make-up profesionist (produse + specialiști dibaci), lumini și cadre avantajoase, fotografi talentați, ba chiar și destule retușuri post-producție. Iar dacă aveți dubii, n-aveți decât să ascultați povestea unui model:

Însă chiar și cu ajutor, e clar că femeile astea frumoase au, nativ, un material bun. De asemenea, e clar că majoritatea femeilor nu intră în categoria asta (dacă e să ultra-simplificăm lucrurile și să ne gândim la Curba lui Gauss, ajungem la un procent de 2,5% femei foarte frumoase din întreaga populație de femei). Restul de 97,5% dintre femei învață să-și mai ascundă din defecte și dezvoltă fel de fel de mecanisme pentru a-și evidenția calitățile. Printre altele, se tot uită la femeile frumoase și încearcă să le mai ”fure” din secrete. În povestea asta, să zicem că AVON speră să rămânem cu gândul că frumusețea Antoniei se leagă de gama asta de cosmetice. Și sinceră să fiu, după ce am văzut asta, îmi dau seama că rău nu-i face sigur 🙂

Însă revin la ideea ca materialul de bază e bun. Și de fapt aici vream să ajung – la materialul de bază. Cum ar fi ca o marcă de cosmetice să iasă din zona de confort și să-și asume riscul de a ieși în lume cu un chip mai puțin perfect? N-ar cântări mai mult dacă mi-ar arăta că o femeie care n-a tras lozul cel mare în loteria genetică poate fi transformată într-o femeie foarte frumoasă grație produselor X? Chiar ar fi o campanie curajoasă și nu cred că n-ar fi eficientă. De pildă, de ceva timp Dove se tot promovează în vecinătatea acestei idei (deși cu mai multă emfază pe acceptarea micilor defecte, dar cu mare succes).