OK, avem o perioadă în care suflă un puternic vânt naționalist și nu pot spune că-mi displace asta. Înțeleg și că Loredana e pe val și nici ea nu-mi displace deloc. Ba-mi place grozav și că promovăm o marcă românească – Arctic. Dar spotul ăsta e atât de ne-impresionant…
Nu pot să spun că nu-i bine construit sau bine plasat în context, dar e foarte steril. Însă e drept și că eu par să fiu cam departe de core-target, așa că să-i dăm Clăbucelului ce-i al Clăbucelului 🙂
Câinii fără stăpân sunt un subiect tare spinos zilele astea și mie (mare iubitor de animale) îmi pare grozav de rău că s-a stârnit așa un val de ură. Și singurul lucru bun din toată drama ultimei perioade a fost faptul că s-a vorbit mai des despre adopție (iar asta pare să fie singura soluție rezonabilă), însă am senzația că n-au fost suficient de multe urechi deschise, căci ura paralizează simțurile. Așa că mă bucur grozav că niște omuleți au hotărât să promoveze în continuare adopțiile și cu atât mai mult mă bucur că mesajul e împachetat într-o formă foarte prietenoasă și amuzantă:
Vocile din spoturi aparțin lui Radu Beligan, Dan Amariei, Alin Mărghidanu, respectiv Andreei Raicu și Alexandrei Laura Badea, iar din descrierile videoclipurilor de pe YouTube puteți afla că:
Cainii de rasa au pedigree, cei de pe strada au CV” este o campanie menita sa incurajeze adoptarea cainilor din adaposturi. Ea a fost creata de un grup constituit adhoc si probono, la initiativa agentiei de publicitate TBWA\ pentru organizatia Red Panda.
Site-ul http://www.adoptacatei.ro se afla in centrul demersului si reprezinta un hub ce reuneste datele de contact pentru adaposturi din intreaga tara.
Însă vă invit să rămâneți conectați cu Agenția de Recrutare Canină, atât prin site-ul propriu, cât și prin pagina de Facebook.
Îmi place mult spotul ăsta și sper sincer ca doza sănătoasă de umor din reclamă să livreze mesajul eficient la cât mai mulți receptori (stresați sau nu :)):
Oricum, eu una estimez că-l va livra mult mai bine decât un spot descriptiv și plicticos despre starea mediului.
Însă chiar și marele Napoleon spunea că pe oameni îi motivează interesul sau frica. Așa că, dacă nu vreți să vă vedeți interesul din campania ECOROM, serviți o porție de frică 🙂
Însă fiind ceva nou în peisaj nu pot să nu mă întreb de ce. Asocierea mea cu Herbalife (și pun pariu că majoritatea știu cam același lucru) e în termeni de prafuri care se transformă în shake-uri, iar astea înlocuiesc câte o masă și-s bune la slăbit. Totuși, dacă ar fi să fie vorba numai despre slăbire, parcă sportivii de performanță n-ar fi chiar cele mai credibile asocieri, pentru că-i clar că oamenii ăia se mențin în formă prin activitate fizică foarte intensă. Așa că eu aș zice că poate Herbalife încearcă să-și extindă target-ul de la persoanele care vor să slăbească (deși asta pare să fie o piață în continuă creștere) cu grupul celor care au grijă la o dietă echilibrată (teoretic produsele lor sunt făcute în așa fel încât să aducă în organism un aport ideal de nutrienți esențiali), cu un plus de accent pe stilul de viață activ (deși, la drept vorbind, mențiunea asta o au deja pe site și pentru categoria celor ce vor să slăbească, dar știu eu sigur că mulți sar peste indicația asta :)).
Oricum, eu una sunt un mare fan campaniilor care (direct sau indirect) instigă la mișcare. Prea ne învârtim în jurul scaunului, fie că-i la birou, la TV, într-un pub sau în mașină…
Parcă-i cam în spiritul lui ”ne-au furat arbitrii”, atitudine după care nu mă omor, dar doar pentru că nu-mi place mie asocierea nu înseamnă că nu există. Și-n plus, abia ieri mă lăudasem că-mi plac campaniile altfel, iar ROM a tot avut campanii curajoase. Nici asta nu-i neapărat rea, iar ce se tot postează pe pagina lor de Facebook e interesant. OK, unele chestii parcă gravitează spre ridicol (de exemplu, văzusem ceva cu o variantă fonetică a imnului românesc), dar per total au umor și chiar sunt destul de creativi. Și oricum, fiind vorba despre un produs nou, nu le strică să fie lansat cu tam-tam, chiar dacă unele păreri n-or să fie musai de bine. Bonus, că tot e un personaj apreciat zilele astea, au și ei ciobanul lor 🙂
Deși stau în București, zilele astea sunt în deplasare. Dar chiar și dacă aș fi fost în București, tot nu prea am treabă pe magistrala Pipera-Berceni. Însă chiar și-n condițiile astea, tot am auzit din multe părți despre campania asta făcută de Julius Meinl, cu post-its și poezie contemporană.
Și sinceră să fiu, nu pot să spun că mă omor după autori sau după genul liric în general. Ba nici cafea nu prea beau (deși ciocolata caldă Julius Meinl e sublimă :D). Dar îmi place grozav orice campanie caută să iasă un pic din tipar! Îmi închipui că e dificil să faci campanii ”altfel”, începând cu ideea potrivită, continuând cu autorizații (și alte complicații birocratice) și terminând cu implementarea efectivă (logistică, grad mai mic de control asupra desfășurării etc.). Însă eu sunt convinsă că merită și, per total, aș pune pariu că e o investiție a naibii de bună, pentru că niciun fel de publicitate nu bate clasicul ”word of mouth”…
În rest, Dumnezeule! De ce se mai pun pliante în poștă?! Comportamentul meu de consumator e de tipul apucat-aruncat, fără niciun fel de pauză între ca să răsfoiesc și să am vreo revelație vizavi de super-oferta de salam de la Billa, bormașina la reducere de la Dedeman etc. Sau, oho, de când nu m-am mai uitat concret pe un flyer primit în brațe pe stradă, ori pe vreo broșură agățată de clanță!
Nu știu exact ce au încercat aici, dar nu prea le-a ieșit. E drept că-i altfel față de reclamele clasice la mașini și-au vrut să fie chiar cu umor, dar mie-mi rămâne în cap o singură idee – ia de-aici ce-ți dăm și zi mersi. Nimic de zis. E vorba de o mașină ieftină și e de așteptat că primești fix cât plătești, dar parcă mi-o spune cam abrupt 🙂
La cât timp petrecem pe Facebook, e de așteptat ca măcar din când în când să ne mai atragă atenția câte o reclamă. Doar că mie s-a întâmplat să nu-mi atragă atenția decât aspecte… Ciudate :). Și sigur că înțeleg perfect că-i loc puțin să atragi atenția, dar sunt o mulțime de mesaje care se abat grav de la criteriul relevanță.
De exemplu, tocmai am văzut asta:
Și m-a intrigat. Chit că-s femeie, tot nu înțeleg de ce mi-aș cumpăra vreodată o geantă după criteriul super-mărime. Nu spun că n-am și eu vreo 2 genți mari, dar achizițiile le-am făcut după criterii de cu totul altă natură. OK, înțeleg că-n ultimii ani gențile femeilor au cum luat proporții, dar tot mi-e greu să cred că a început așa o goană nebună după ”cea mai mare” 🙂
Sau văd adesea reclame pentru un produs de slăbit:
Nu știu vouă, dar mie mi se pare ciudat că pozele aferente sunt cu fete foarte, foarte voluptuoase :). Dacă era un produs care țintea targetul masculin, presupun că ar fi fost altă poveste. Dar produsele pentru slăbit tind să mizeze mai mult pe femei, iar imaginile asociate ar trebui să-mi arate mai degrabă femei suple ca să-mi bage-n cap că ăsta ar fi efectul și asupra mea. Însă eu nu pot să mă uit la pozele astea și să nu mă gândesc la sâni :D. Și hai, poza de sus, ca poza de sus, dar fata blondă ar putea nici să nu fie neapărat foarte slabă…
Însă e drept că mi-au atras atenția. Deși, la fel de adevărat e că n-am dat click pe niciuna 🙂
Publicitate românească 