Reclama Oskar – Motanul și peretele

Am văzut reclama asta în urmă cu vreo săptămână și nu mi s-a părut suficient de în-niciun-fel ca să scriu despre ea. Zăcea undeva, spre fundul listei de idei de spoturi pe care le-aș aborda. Nu e nici vreo capodoperă creativă și are inclusiv un umor destul de îndoielnic (sau, în fine, sigur nu e genul meu de umor). Dar ce să vezi? O reclamă absolut banală începe să fie văzută și discutată de o mulțime de oameni (care în mod normal n-ar fi băgat-o în seamă), pentru că s-au găsit niște indivizi cărora să li se pară că prezintă imagini cu violență împotriva animalelor.

Da, da, s-au trimis și sesizări la CNA (măcar vreo 20 până la momentul în care vă scriu despre asta)…

Mie mi se pare absolut ridicol și cred că e o formă de hiper-sensibilitate. OK, poate-s eu biased, pentru că-s mai degrabă o așa-numită dog person (deși iubesc animalele de toate felurile), însă nu văd problema reală din spatele imaginilor:

Din păcate pentru ei, omuleții de la Deutek nu prea au cum să reacționeze ca mine – să ridice o sprânceană și să meargă mai departe – așa că au fost nevoiți să transmită un răspuns oficial care să calmeze asociațiile și cetățenii hiper-sensibili. Răspunsul pe lung îl găsiți aici, iar varianta pe scurt sună cam așa: mâța cu care s-a șters peretele era de jucărie (mă amuză că a trebuit să vină și cu poze doveditoare, ba chiar o s-o prezinte drept probă, dacă e cazul) și întreaga situație prezentată în reclamă era atât de absurdă încât n-are cum să instige autentic la abuz.

Din fericire pentru ei, cred că vor beneficia de o tonă de word-of-mouth și-o să-și scoată toți banii spotul ăsta (repet, banal!). E întotdeauna de discutat și aspectul ăla tăios cu publicitatea negativă, dar vreau să cred că hiper-sensibilii sunt, de data aceasta, o minoritate foarte restrânsă.