Reclama Raffaello – Ziua Mamei

Spoturile pentru Raffaello arată de ani de zile (dintotdeauna?) la fel – albe și diafane, au fix aceeași coloană sonoră și același mesaj principal (ba chiar și o parte din text e identică). Doar accentul se mai mută din când în când dinspre dragoste spre recunoștință și invers. Doar că n-aș pune asta pe seama lipsei de creativitate/curaj. Pur și simplu cred că oamenii ăștia își permit luxul de a păstra o linie atât de constantă, pentru că n-au nevoie să iasă în față cu nimic ostentativ. Lumea știe exact cine sunt, cum arată și ce gust are deliciul cu ”inima de migdală învelită în…”, iar singura lor treabă e să mai amintească publicului din când în când, pe lângă evenimente importante compatibile cu darurile în dulciuri, că încă există, că vor primi aceeași calitate și că-s bineveniți să se oprească la raft în dreptul cutiei albe și elegante. Da, constanța asta aproape enervantă o pun exact pe seama dorinței lor de a arăta că bomboanele Raffaello rămân exact la fel cum le știm, doar că foarte puține nume din industrie sunt la fel de cunoscute la scară mare pentru a-și permite ”moftul” de a tot rula reclame foarte similare cu o asemenea consecvență:

Advertisements

Reclama OLX – Marea Promoție

Înainte să vă supărați că-s ușor jenante spoturile astea și că maxim scurgeți câte o dâră de umor de ici, de colo (asta dacă insistați să căutați ceva bun în reclamele astea, poate exceptând-o pe ”Domnișoara Alisa din Satu Mare”), uitați-vă bine la decoruri și personaje. Nu-mi plac nicicum, deși conceptul nu e chiar rău, dar sunt absolut convinsă că vorbesc exact pe limba targetului pe care-l vizează:

Și nu, nu dau întâmplător nici mia de euro și nici BMW-ul, aceste simboluri supreme ale șmecheriei pentru posesorii de milieu pe televizor. Adică, zău, n-o să vă placă, dar dacă vă uitați cu atenție după niște detalii, o să vedeți că spoturile astea aparent penibile sunt făcute cu mare atenție…