Reclama Orange – Dansează ca Millidge și Doig

Sincer, consumatorului din mine i se pare o idee cam tâmpițică, dar dacă ies din rolul ăsta și fac abstracție de considerațiile personale, îmi vine să spun că s-ar putea să fie o campanie de succes. V-am spus și ieri, când vorbeam despre campania pentru ciocolata Poiana, că-i mereu de bine să lansezi un demers în care să soliciți interacțiune, iar eu suspectez că alegerea asta a celor de la Orange s-ar putea să fie una foarte avantajoasă pentru ei:

De ce spun asta? Păi, mă gândesc numai la valul de emisiuni cu talente de tot felul care au apărut în ultimii ani și la marea de oameni care se prezintă mereu la preselecții. Adică, zău, realizați că numai Dansez pentru tine a avut 14 ediții?! Iar asta a fost doar prima emisiune care mi-a venit în minte, dar mai adăugați-i și pe cei care au vrut să-și manifeste abilitățile de dansatori la Românii au talent, sau la ce mai rulează pe la Antene ori la alte posturi.

E clar că există un mare apetit pentru miza pe care cei de la Orange o pun la bătaie – apariția TV. Unii poate speră la marea lor șansă de a fi descoperiți, alții vor doar să se distreze, or să mai fie și destui care să caute să se dea în stambă (chit că-s grozav de penibili și atât) etc. Lista motivațiilor sunt sigură că-i lungă și, bonus, înțeleg că există și beneficii imediate chiar și pentru cei care nu vor musai să apară la televizor 🙂

Reclama imobiliare.ro

Aproape doi ani din viața asta mi i-am petrecut într-o agenție imobiliară – câteva luni ca broker și mai bine de un an jumătate într-o funcție administrativă – așa că pe felia asta înțeleg binișor niște lucruri. Primul lucru pe care pot să vi-l spun despre imobiliare.ro este că, dacă vrei ca agenția ta să aibă niște anunțuri cât de cât vizibile, costă multișor abonamentul lunar! Însă, cel puțin în perioada 2010-2012, când oricum imobiliarele erau la pământ, merita din plin, pentru că orice altă platformă era la ani-lumină distanță (și ca funcționalitate, și ca trafic etc.) și, desigur, cei mai mulți clienți veneau de acolo (și cei mai calificați – nu dezvolt, dar vă spun doar că lucrurile sunt mult mai complicate în imobiliare decât au senzația cei din exteriorul fenomenului).

Ei bine, zilele astea văd că imobiliare.ro se promovează destul de agresiv. Am văzut chiar săptămâna asta un panou pe E85 (cu un mesaj destul de isteț de altfel, ceva de genul 120 case/oră, viteza cu care apar proprietăți noi pe site), azi am dat peste articolul acesta de pe Wall-Street.ro (și asta într-o postare sponsorizată de la CPI) și există inclusiv un spot care rulează la TV:

Spotul în sine are un concept foarte bun, centrat pe ideea de acasă, e cu destulă emoție, cu lumină, cu spații deschise, cu o familie tânără, chiar și cu labrador 🙂 . Adică, sincer, chiar ar putea să-mi placă mult dacă ar fi jucat un pic mai firesc protagoniștii…

Însă nu pot să nu mă întreb de ce au nevoie, deodată, de atât de multă reclamă când erau mult în față în urmă cu doar 2 ani. Am să presupun că, pe de o parte, agențiile au început să investească un pic mai mult în site-urile proprii, dar aș paria că motivul principal e altul. Agențiile imobiliare din România au o uriașă problemă de imagine și ar fi mult de discutat pe tema asta. Cert e că lumea nu prea vede niciun beneficiu din acest serviciu și, credeți-mă, unii se dau peste cap să NU lucreze cu agenții. Iar imobiliare.ro e o platformă mai degrabă pentru agenții, pentru că de acolo le vin banii serioși, în timp ce un particular s-ar putea să nu-și prea permită un anunț sponsorizat (mai ales care să ruleze mult timp și da, particularii pornesc adesea procesul ăsta cu prețuri ridicol de mari, deci durează câteodată mult și bine până înțeleg prețul pieței etc.). Și-mi vine să spun că, odată ce OLX și tocmai.ro s-au ridicat semnificativ după campaniile lor agresive, particularii au început să se caute între ei din ce în ce mai mult pe-acolo. Nu mă iluzionez că nu s-ar fi băgat și agențiile pe cele două platforme, dar sunt sigură că ai șanse mai mari să găsești mai ușor un vânzător particular pe intens promovatele site-uri de anunțuri gratuite decât pe imobiliare.ro. Dacă am dreptate, e clar că oamenii au văzut că încep să se ducă în jos și fac ”damage control” (eventual sper că s-au mișct suficient de repede încât să nu fi ajuns în stadiul în care le sar agențiile în cap că nu mai merită banii).

Reclama Orange – Millidge, Doig și Beneficiile Flexi

M-am uitat la reclama asta, am zâmbit iar grație celor două mascote animate (mai ales că e unul dintre spoturile în care nu-s grozav de gălăgioși cei doi), dar s-a întâmplat să fiu mai atentă ca de obicei la produsul pe care-l promovează (poate și pentru că m-au făcut foarte curioasă unde bat cu permutările alea de borcane). Mi-a stârnit curiozitatea ideea de a ”alege ce-ți sună bine”, așa că am ajuns inclusiv pe site-ul Orange să citesc mai mult…

Sigur nu sunt în target pentru că am abonament (întâmplător fix Orange) de vreo 12 ani și nu m-a tentat niciodată să mă întorc la formula PrePay, dar uitându-mă la opțiunile astea ”flexi” m-a lovit o revelație – cât de mult s-au schimbat lucrurile! Primul meu telefon mobil arăta fix așa:

Mi l-a pus maică-mea în brațe când și-a făcut ea upgrade și, la vremea aia, în 2002, când eram și fix înainte de liceu, m-a umplut de mândrie. Da, știu, pare ridicol azi, dar pe atunci… Ce să zic? Nu era chiar echivalentul nou-lansatului iPhone 6, dar intrasem într-o categorie destul de elitistă a posesorilor de telefon mobil. Câteva luni am fost și eu ”pe cartelă” și veșnic n-aveam credit. Firește, un serviciu elitist are și prețuri pe măsură, așa că-n vremurile alea era scump orice (minut în rețea, minut național, SMS, oho, de internaționale nu prea te puteai atinge 😀 ) și nici nu-mi amintesc să fi avut mare lucru inclus (15 naționale parcă avea tata cu abonamentul lui business). Acum, chiar și cele mai ieftine oferte au sute de minute (măcar în rețea, deși curge și cu naționale, ba chiar și cu internaționale), mesaje la discreție și parcă inclusiv cu traficul de Internet mobil încep să fie operatorii ceva mai darnici. În schimb, pe atunci ne antrenam intens să ”nu ne prindem la bip”, să comunicăm intens și condensat prin primele 3 secunde de apel (parcă primele  3 nu se taxau, nu?), ne înghesuiam într-un SMS etc. Ce semăna vag a facilitate pe atunci erau numerele favorite în rețea, dar parcă nici cu alea nu vorbeai chiar gratuit la-nceput, ci pur și simplu aveau tarif mai mic…

Așadar, reclama asta a reușit, fără să vrea, să trezească azi în mine un val de recunoștință… Aproximativ acum ”jumătate de viață” îmi dădeam întâlnire cu prietenii la marile repere din oraș și n-aveam niciun fel de mijloc prin care să le spun dacă întârzii sau dacă a intervenit ceva și nu mai pot ajunge. Astăzi n-am decât să aleg dacă sun, scriu un SMS ori le comunic prin Facebook/WhatsApp/Telegram/e-mail etc. De fapt, din sutele de minute din abonament nu cred că mai consum o oră, legat, într-o lună (apropo, Dumnezeule, cine vorbea alea 3000 de minute de la Cosmote?!), SMS-uri nu cred că scriu mai mult de 5/lună și totuși comunic mult mai mult decât oricând cu cei 2 Gb de Internet mobil care mie, deocamdată, îmi sunt (de regulă) mai mult decât suficienți… OK, poate nu e ideal că am devenit cam dependenți de un device și cam intrăm în panică atunci când rămânem fără baterie (apropo, Samsung, iPhone sau orice altceva, dar am să mă declar complet cucerită abia atunci când o să mă țină bateria cât mă ținea la Nokia dintr-a unșpea). Oricum, cred că încă avem mai multe beneficii din asta decât motive de îngrijorare pentru dependență și nu pot decât să fiu fericită că trăiesc în epoca asta minunată! 🙂

Recalama Vodafone – Reputador

Nu spun că nu e inspirată ideea de a merge spre categoria ”geek”. Ba chiar au în conceptul ăsta o mulțime de teme cu care sigur ar putea rezona ușor și intens o mulțime de tineri de vârsta lor. Dar execuția și detaliile care dau formă conceptului… Cum s-o zic frumos? Categoric au avut și campanii mai bune cei de la Vodafone 🙂 . Dar așa e când faci spoturi pe bandă (apropo, de ce s-or fi chinuind, oare, cu un asemenea flux?). Chiar n-ai cum să ai idei grozave tot timpul:

Iar dacă spotul în sine e doar ușor jenant pe ici, pe colo, ”episodul-pilot” din seria care înțeleg că se va dezvolta în jurul celor doi protagoniști e chiar nefericit:

Campanie Digi – Belgravistan

Prima dată am văzut un afiș întins aproape pe un bloc întreg și, sinceră să fiu, mi s-a părut complet fără noimă textul. Era ceva de genul ”cum o să vină pe lume copiii noștri cu prețuri atât de mici”? Și trebuie să recunoașteți că, rupt din contextul campaniei TV, sună cel puțin SF mesajul ăsta. De fapt, mi s-a părut atât de off, încât nici n-am avut vreun fel de curiozitate să mai investighez. La fel de senin recunosc și că nu mi-a stârnit absolut deloc curiozitatea spotul TV nici la primul contact, nici la al doilea. Chiar am avut senzația că-i o știre, nu mi-a captat atenția și până la urmă am prins doar frânturi de fiecare dată, frânturi care, la fel ca mesajul de pe afiș, n-aveau niciun sens rupte din contextul mai larg.

Azi am ajuns să mă uit la reclame, la recomandarea cuiva, și sunt destul de plăcut surprinsă, deși încă am sentimente mixte. Ideea în sine e bună, dar e păcat că necesită atât de mult timp pentru ilustrare relevantă. Adică e curajos să faci spoturi atât de lungi, sunt bine făcute, sunt pline de ironii fine și umor sănătos, dar riscul e să pierzi omul pe drum. Apoi, de dragul conceptului, e o idee faină să creezi o limbă proprie Belgravistanului, dar pierzi prin faptul că audiența chiar trebuie să stea cu ochii pe TV și subtitrare pentru a înțelege exact despre ce e vorba. Gândiți-vă că un spot în limba maternă te mai prinde și dacă nu ești neapărat atent sau, mai bine, te face să memorezi, subconștient, niște aspecte.

Oricum, eu una apreciez demersul și, în ciuda minusurilor pe care le văd, mi-ar plăcea să aibă succes:

Reclame Vodafone – Cartela Cartelelor

Tura asta parcă le-a cam secat inspirația și, după mine, singurul lucru notabil din seria asta de spoturi e serviciul în sine. Chiar e o idee interesantă să fii ”recompensat” cu trafic de internet pentru cât vorbești. Bine, sigur n-au făcut asta din bunătatea inimiii lor. De fapt, dacă mă gândesc bine, cred că eu vorbesc cel mult 45 de minute/lună la telefon, dar folosesc mai mult de 1 Gb trafic și observ la mulți că aleg să comunice din ce în ce mai mult în scris, prin rețelele sociale sau aplicații gen WhatsApp sau Telegram. Deci s-ar putea să caute să-și ridice un serviciu în scădere, folosindu-se de o relație cu unul în plină creștere.

În fine, revenind la spoturi, e ciudat că reclama, care ar trebui să ambaleze frumos produsul, e mai puțin interesantă decât serviciul în sine… Sau poate că așa mi se pare doar mie, iar publicul-țintă (aparent un pic mai tânăr ca mine) rezonează cu situațiile (deși, chiar și așa, fata cu selfie-ul vorbește tare monoton, iar băiețașul cu mustăcioara hipsterească s-ar putea să fie greu de plăcut de prea multă lume). În rest, nici nu-s convinsă că transmit chiar cele mai sănătoase mesaje și mă sâcâie că toți au ceva de demonstrat altora, dar poate că așa-i și realitatea ”din teren”:

Reclama Vodafone – Șoferul de tir

Știu că e absolut ridicol ca un om care-și asumă să scrie cu regularitate pe un blog despre publicitate să nu deschidă TV-ul cu săptămânile, dar uneori am noroc și efectiv vin peste mine reclamele în timp ce navighez liniștită prin online. Și exact așa am aflat despre un nou spot controversat marca Vodafone… De unde controversa? Păi, sinceră să fiu, cam peste tot unde am citit până acum despre Adrian Oprea, șoferul, era într-un context de tipul ”chiar și cu Ghiță era mai bine”. Însă nu m-aș pripi să spun că nu e o reclamă apreciată, pentru că reacțiile cu pricina le-am surprins în medii mai apropiate de interesele mele și, știți cum e, ne înconjurăm cu oameni destul de asemănători și tindem să presupunem că toată lumea gândește la fel. Doar că eu evit să fac presupuneri de genul ăsta și chiar mi-ar dăuna când vine vorba despre reclame. La urma urmei nici Ghiță nu mi-a plăcut grozav, dar a fost categoric un personaj extrem de popular (cel puțin până s-au apucat să ”mulgă” excesiv povestea). Iar șoferul de tir s-ar putea să fie o figură cu care vor rezona foarte ușor o mulțime de oameni din țară, de la șoferi profesioniști la fete ușor de impresionat… Și nici ideea nu e rea, ba chiar și unele mostre de declarații sunt destul de creative (cu bonus pentru asocierile cu care omul simplu rezonează foarte ușor). De fapt, singurul lucru care ar putea cu adevărat să-mi displacă (din punctul de vedere al execuției) este că n-au căutat un protagonist cu dicție un pic mai clară: