Reclama BMW – X6 – Xdrive

Poate că-n mine zace pe undeva un mic cocalar, dar BMW este marca mea preferată în materie de mașini (OK, recunosc, marea excepție este modelul Z4). Așa că-mi asum un strat în plus de subiectivitate tura asta, dar mi se pare foarte, foarte bun spotul ăsta. Pe lângă faptul că, vizual vorbind, e impecabil, mi se pare foarte bine construit și mesajul. Normal, era de așteptat ca la nivelul ăsta să n-auzi o listă plictisitoare de detalii tehnice, ci s-auzi mai degrabă o poveste. Adică trebuie să fie vorba despre obiect fără să-ți vorbească efectiv despre el, iar expunerea asta despre succes le-a ieșit sublim.

A, și dacă tot vorbim despre BMW, reclama asta pentru Super Bowl e foarte inspirată și are o abordare complet diferită de ce s-ar aștepta în mod normal consumatorul. Dar sigur că publicitatea pentru Super Bowl e mereu la superlativ:

Reclama Vodafone – Bunici de Duminică

Vodafone face multe spoturi și, măcar probabilistic vorbind, e de așteptat să nu fie chiar toate capodopere. Poate unele nici nu-și propun asta, pentru că e important să transmită cât mai clar un mesaj precis și atât. Sigur, au rulat la TV și reclame foarte bune (de exemplu), ba, chiar și campania cu Ghiță, unde părerile au fost destul de împărțite, s-a dovedit a fi un real succes. Doar că-n ultima vreme am văzut la rând aproape numai spoturi stupide, ca cele din campania cu familia Stanciu sau cele cu băieții ăia care chipurile inventaseră aplicația Reputador. De fapt, în topul meu al mostrelor nefericite recente conduc degajat spoturile cu Zonga și arhitecții, respectiv:

Din fericire, pare să-i fi lovit din nou și inspirația aia bună, iar campania cu Bunicile de Duminică e chiar simpatică 🙂

PS: Între timp a apărut și spotul acesta, iar eu îl văd ca pe o mișcare foarte inspirată din partea celor de la Vodafone:

Reclama Orange – Millidge, Doig și Beneficiile Flexi

M-am uitat la reclama asta, am zâmbit iar grație celor două mascote animate (mai ales că e unul dintre spoturile în care nu-s grozav de gălăgioși cei doi), dar s-a întâmplat să fiu mai atentă ca de obicei la produsul pe care-l promovează (poate și pentru că m-au făcut foarte curioasă unde bat cu permutările alea de borcane). Mi-a stârnit curiozitatea ideea de a ”alege ce-ți sună bine”, așa că am ajuns inclusiv pe site-ul Orange să citesc mai mult…

Sigur nu sunt în target pentru că am abonament (întâmplător fix Orange) de vreo 12 ani și nu m-a tentat niciodată să mă întorc la formula PrePay, dar uitându-mă la opțiunile astea ”flexi” m-a lovit o revelație – cât de mult s-au schimbat lucrurile! Primul meu telefon mobil arăta fix așa:

Mi l-a pus maică-mea în brațe când și-a făcut ea upgrade și, la vremea aia, în 2002, când eram și fix înainte de liceu, m-a umplut de mândrie. Da, știu, pare ridicol azi, dar pe atunci… Ce să zic? Nu era chiar echivalentul nou-lansatului iPhone 6, dar intrasem într-o categorie destul de elitistă a posesorilor de telefon mobil. Câteva luni am fost și eu ”pe cartelă” și veșnic n-aveam credit. Firește, un serviciu elitist are și prețuri pe măsură, așa că-n vremurile alea era scump orice (minut în rețea, minut național, SMS, oho, de internaționale nu prea te puteai atinge 😀 ) și nici nu-mi amintesc să fi avut mare lucru inclus (15 naționale parcă avea tata cu abonamentul lui business). Acum, chiar și cele mai ieftine oferte au sute de minute (măcar în rețea, deși curge și cu naționale, ba chiar și cu internaționale), mesaje la discreție și parcă inclusiv cu traficul de Internet mobil încep să fie operatorii ceva mai darnici. În schimb, pe atunci ne antrenam intens să ”nu ne prindem la bip”, să comunicăm intens și condensat prin primele 3 secunde de apel (parcă primele  3 nu se taxau, nu?), ne înghesuiam într-un SMS etc. Ce semăna vag a facilitate pe atunci erau numerele favorite în rețea, dar parcă nici cu alea nu vorbeai chiar gratuit la-nceput, ci pur și simplu aveau tarif mai mic…

Așadar, reclama asta a reușit, fără să vrea, să trezească azi în mine un val de recunoștință… Aproximativ acum ”jumătate de viață” îmi dădeam întâlnire cu prietenii la marile repere din oraș și n-aveam niciun fel de mijloc prin care să le spun dacă întârzii sau dacă a intervenit ceva și nu mai pot ajunge. Astăzi n-am decât să aleg dacă sun, scriu un SMS ori le comunic prin Facebook/WhatsApp/Telegram/e-mail etc. De fapt, din sutele de minute din abonament nu cred că mai consum o oră, legat, într-o lună (apropo, Dumnezeule, cine vorbea alea 3000 de minute de la Cosmote?!), SMS-uri nu cred că scriu mai mult de 5/lună și totuși comunic mult mai mult decât oricând cu cei 2 Gb de Internet mobil care mie, deocamdată, îmi sunt (de regulă) mai mult decât suficienți… OK, poate nu e ideal că am devenit cam dependenți de un device și cam intrăm în panică atunci când rămânem fără baterie (apropo, Samsung, iPhone sau orice altceva, dar am să mă declar complet cucerită abia atunci când o să mă țină bateria cât mă ținea la Nokia dintr-a unșpea). Oricum, cred că încă avem mai multe beneficii din asta decât motive de îngrijorare pentru dependență și nu pot decât să fiu fericită că trăiesc în epoca asta minunată! 🙂

Reclama Hyundai i30

Trebuie să admit că în lunga căutare a mașinii potrivite m-am tot gândit și la Hyundai i30. Bine, n-a fost niciodată vorba despre o mașină nouă, dar i30 chiar arată bine în orice formă. Însă îmi închipui că e destul de dificil să găsești o poziționare potrivită pe piața auto și, cel puțin în gama asta de preț, concurența cu Volkswagen trebuie să fie tare greu de gestionat (fie că vorbim de concurența cu celebrul Golf văzut ca fiind extrem de fiabil, ori Skoda sau Seat care sunt, în esență, tot pe platformă de VW). Cât am căuatat spotul ăsta pe YouTube am tot dat peste reclame care au rulat în alte țări sub sloganul ”think again”, deci e clar că au investit în re-poziționare și fac eforturi să schimbe percepția pe care o au consumatorii despre marcă (percepție care-mi închipui că ar fi în termeni de ”mașină proastă”, pentru că e coreeană și nici măcar de valul crescând de simpatie pentru mărcile japoneze nu poate beneficia, decât dacă-i confundă careva originea).

La noi, spotul rulează sub semnul ”tehnologiei și inovației”, cu mare accent pe grija la detalii și nu e rău deloc. Ba chiar mi se pare foarte, foarte potrivită reclama asta minimalistă și abstractă. Singurul minus pe care-l percep eu e vizavi de aspectul audio. Pe cuvânt că-i cea mai sinistră melodie peste care am dat vreodată în publicitatea TV și eu o asociez mai degrabă cu o bucățică din coloana sonoră a unui film horror (asociere destul de nefericită, mai ales pentru un brand care caută să se re-poziționeze, nu? 🙂 ).

Reclama Samsung Galaxy Mini 2

E un spot foarte simpatic, cu o poveste frumos adaptată contemporanului. Mie-mi place mult. Așa de mult încât am reținut și la ce e, deși numele produsului e nefericit de lung – Samsung Galaxy Mini 2. Dar pe scurt, e povestea cu Maria Rățușca:

PS: Da, e un spot atractiv inclusiv pentru copii. Și nu m-ar mira ca aici să fi fost ținta principală, că doar cei mici sunt din ce în ce mai conectați la tehnologie și de la vârste din ce în ce mai fragede. Nu știu dacă e bine sau rău. Aș spune că mai degrabă e altfel și schimbările vin mereu cu anxietate. E clar că generațiile care vin din urmă se dezvoltă altfel și trebuie stimulate altfel, măcar și pentru simplul fapt că informația e infinit mai ușor accesibilă, deci efortul de educare trebuie să fie în direcția jonglării cu informația, nu a asimilării cum a fost până acum…