Reclama La Strada – Înghețată – Taste the World

Mi se par printre cele mai bune spoturi pe care le-am văzut la TV în ultima vreme. N-aș fi ghicit 1.000 de ani că e brand românesc (deși înțeleg de aici că Macromex se ocupă doar de distribuție, iar produsul în sine este produs în Franța). Însă brand-ul e creat de un român (Dan Minulescu) și comunică ireproșabil. Nu mi-e clar de ce au început abia acum să se promoveze mai agresiv, în condițiile în care există din 2012. Adică, sincer, eu, consumatorul, n-am intrat în contact cu numele La Strada decât din greșeală, prin galantarele de la Mega Image (cred?), și întotdeauna mi s-a părut prea scumpă înghețata pentru ceva ce nu mi-e deloc familiar.

Însă, uitându-mă la pagina de Facebook, nu pare că ar fi stat pe loc nici până acum. S-au promovat destul de exlcusivist, iar asta e în perfect acord cu identitatea lor și cu scopul de a se impune pe nișa premium, dar trebuiau să facă de mai mult timp ce au făcut acum (nu de alta, dar putere de cumpărare sănătoasă au și alte categorii în afară de fashioniste și dorobanțieri 😀 ).

Oricum, revin, reclamele care apar acum la televizor sunt superbe, seducătoare și foarte senzoriale. Sunt câte 23 de secunde pline de culoare, de armonie vizuală, de sunet perfect ales și tot așa. Chiar îmi lasă senzația că simțurile pe care nu mi le-a atins spotul trebuie stimulate și ele și-mi induc ideea că gustul va fi pe măsura experienței vizuale ireproșabile. În plus, au ales simboluri foarte bune și mi se pare foarte inspirat că pun accent pe conceptul de aromă la superlativ:

Advertisements

Reclama Telekom – Să oferi fără motiv e cel mai tare motiv

Am intrat de curând într-o bancă și am observat că acolo încă era un sticker cu ”puteți plăti aici facturile Romtelecom” și de atunci mă tot gândesc cum au făcut, oare, cei de la Telekom tranziția pentru publicul ceva mai în vârstă. Pentru că în general au cam vorbit cu publicul tânăr și foarte tânăr și spun asta gândindu-mă la magenta asta vibrantă, la mega-concertul cu care s-au lansat, la parteneriatele pe care par să le aibă cu evenimente etc.; inclusiv sloganul ăsta cu ”experiențe împreună” e tot legat mai degrabă de tinerii dornici să experimenteze. Și nu-i problemă, publicul tânăr oricum se adaptează…

Însă Telekom are printre abonați și un procent sănătos de vârstnici; eu aș miza că cel mai mare procent dintre toate companiile de telefonie mobilă, iar asta numai din moștenirea de la Romtelecom (știți voi, grupul în vârstă care insistă să păstreze ”fixul”), deși cred că și Cosmote-ul a apucat să atragă un segment serios, probabil tot prin legătura cu fostul Romtelecom (adică de când li s-a oferit posibilitatea de a vorbi gratuit în rețea). Iar publicul în vârstă se adaptează greu, motiv pentru care ar trebui să-l pregătești altfel. Mă rog, că oamenii trecuți de o anumită vârstă o să-i spună tot Romtelecom până-n ultima zi de viață e ceva, dar nu e o problemă atât de mare cu a nu recunoaște locurile în care se plătesc facturile, de exemplu (da, și-au păstrat clădirile, dar dacă te așteptai să vezi albastru și faci cale-ntoarsă când dai de magenta, nu-i bine).

Oricum, îmi închipui că s-au gândit și la toate astea când au făcut rebranding, iar un indiciu ar putea fi inclusiv ultimul spot:

OK, cântă Smiley pe fundal și apar în cadru puștii cu skateboard-urile, dar mesajul în sine tind să cred că-i atinge pe cei dintr-un segment de vârstă de un anumit fel. Iar asta mi se pare o mișcare foarte bună din partea lor. Și da, e un spot destul de simpatic.

[UPDATE] O, Doamne! Pe ăsta nu-l văzusem la vremea lui:

Mie nu mi se pare că ar fi o mostră de gest simpatic, ci o mostră de stalkereală. Un flăcău face o poză pe șustache și-o prelucrează un pic, iar ea se întoarce zâmbind cu reconuștință pentru efort? Nu cred. Reacția realistă sunt sigură că ar arăta cam altfel. Gen ”păstrează distanța!”…

Reclama McDonald’s – Descoperă surprizele iernii – Chicken Cordon Bleu și Beef Gourmet

Cu siguranță au avut și spoturi mai bune cei de la McDonald’s. Ăsta mi se pare chiar banal, deși e corect făcut, are note iernatice, are o coloană sonoră adecvată, protagoniștii sunt membri ai unei familii, are chiar și-un pic de umor. Probabil își îndeplinește optim scopul informativ și nici nu cred că și-a propus mai mult decât să anunțe că au lansat două produse noi: Chicken Cordon Bleu și Beef Gourmet.

În rest, parcă-mi vine să spun că nu s-au agitat prea tare tocmai pentru că știu și ei că (mai ales la noi) Sărbătorile de iarnă nu-s chiar cu fast-food. Nu-s musai cu mâncare sănătoasă, dar sunt cu porcării făcute mai degrabă-n casă. Așadar, măcar par mai realiști decât cei de la KFC 😀

PS: Dacă e să fi văzut ceva foarte mișto la Mc în ultima vreme, atunci cu siguranță ar fi vorba despre panotajul stradal. Nu găsesc acum o poză, dar e în genul ăsta:

Adică în genul fostei Cover Photo de pe profilul lor de Facebook – simplă, fără pic de scris, 100% sugestivă. Aș zice că e realizarea supremă a unui brand ca, fără să-și afișeze numele mărcii, oricine să-i recunoască produsul. Pur și simplu știi că acei cartofi, în ambalajul acela cu roșu și galben sunt de la McDonald’s. Punct.

Promovarea prin flyere

Teoretic, flyer-ul e o idee bună. E o cale în plus (și nu neapărat foarte costisitoare) de a câștiga oarece notorietate și ai suficient spațiu încât să te joci cu niște idei și niște forme, în așa fel încât să transmiți un mesaj care să fie și provocator și informativ. Practic, pe lângă faptul că n-am mai văzut de foarte mult timp un flyer care chiar să arate bine, în general aș spune că o campanie cu fițuici colorate e o risipă totală de resurse. Adică știu sigur că nu sunt singura care face mâna greblă în cutia poștală, sortează rapid după criteriul relevanță și apoi aruncă la gunoi spam-ul ăsta fizic. Am văzut cu ochii mei că nu sunt singura care așteaptă cu entuziasm primul tomberon ca să scape de hârtiuța care i-a aterizat în brațe la un colț de stradă din mâinile unei fetițe plictisite etc. De fapt, cea mai lungă viață aș zice că o au flyerele din mapele de prezentare de pe la evenimente și nu de alta, dar mapa aia e reciclată (ca utilitate) la un moment dat și până atunci nu prea ajungi să arunci conținutul. Hai, fie, poate și alea prinse de clanțe mai fac purici prin casele unora, deși nu cred că rezistă multe mai departe de prima curățenie…

Și că tot veni vorba de flyerele din clanță, hai să vorbim de lucruri concrete. Până acum, săptămâna asta am găsit fix 5: 3 de la pizzerii, încă 1 de la ceva cu mâncare și încă 1 de la un coafor. Cu toate 5 am trecut invariabil prin procesul deschis ușa – speriat – enervat – aruncat. În drumul spre gunoi nici nu le-am studiat pe cele 3 de la pizzerii și probabil că nici n-aveau nimic pe ele care să-mi atragă atenția, dar ce-i drept nici nu-s un consumator foarte înflăcărat de așa ceva; OK, dacă mă gândesc bine, știu pe cineva care face stivă de oferte de la pizzerii (deși, la nevoie, mereu sună la aceeași pizzerie, pentru că obiceiurile vechi mor greu, nu-i așa?). Flyerul cu numărul 4 cred că și-ar fi dorit să fie simpatic și amuzant, dar era pe o hârtie foarte proastă, iar textul bătea mai degrabă în ridicol; și singurul motiv pentru care am perceput toate astea a fost formatul – ceva nou pentru mine – era prins de clanță cu elastic de bani. Dar culmea inutilității a atins-o flyerul de la coafor, pentru că salonul cu pricina e la parterul scării și e acolo de cel puțin 3 ani de când locuiesc și eu aici! Și era un flyer strict informativ. Poate mai avea cât de cât sens dacă anunța cine știe ce promoție, dar așa? Zău? Chiar o fi careva care de ani de zile intră și iese în/din bloc exclusiv prin spate și nu aflase de ei? 🙂

Totuși, trecând peste părerile mele personale, mi-ar face mare plăcere să aflu de la cineva despre un studiu vizavi de flyere. Presupun că dacă lumea tot insistă cu ele, ceva-ceva randament tot trebuie să dea. Sau hai, poate studiu e mult spus. M-aș mulțumi și cu niște păreri pro-flyere, cu niște consumatori obișnuiți de orice care să-mi spună aici că ei păstrează flyere, că se uită bine la ele, că rețin ceva informație și, în cel mai bun caz, că au încercat un produs/serviciu/local după ce au aflat de el dintr-o fițuică volantă.

WeDay Schimbă statusul planetei

De ceva timp tot trec pe lângă un panou publicitar pe Mihai Bravu. Are un slogan bun și sugestiv – ”schimbă statusul planetei”, un mesaj succint și o referință spre pagina lor de Facebook. E grenul ăla de poveste de tipul ”1 Like=1 USD donat pentru […]”. În mod normal n-aș crede în așa ceva și când văd pe Facebook nșpe milioane de share-uri la chestii de genul mă cuprinde un mix de sentimente de milă (pentru cât de creduli sunt alții), tristețe (pentru că într-adevăr se întâmplă multe mizerii pe lumea asta), revoltă (pentru că sunt prea mulți oameni care profită de pe urma credulității și nenorocirilor) etc.

Și apropo de genul ăsta de acțiuni, mi s-a părut absolut genială o postare de pe 9gag.com care avea titlul ”singura situație în care un like chiar salva viața cuiva” și poza asta:

Pe undeva cam ăsta e adevărul. Doar în arena gladiatorilor cineva putea scăpa cu viață dacă Cezarul își ridica opozabilul. Pentru Facebook nu prea e valabil. Poate doar vreo inferență îndepărtată, dacă te gândești că Like&Share înseamnă awareness, creștere, vânzări mai mari și poate la un moment dat X companie va face vreo donație pentru ceva. Facebook în sine parcă a și anunțat oficial de câteva ori că nu face genul ăsta de acțiuni, deși cred că au și ei o fundație asociată și prin ea fac acte de caritate.

Acum, revenind la panotajul stradal… Primul lucru la care m-am gândit a fost că genul ăsta de expunere îi oferă credibilitate. Te face să te gândești că, la câți oameni văd mesajul, dacă ar fi ceva în neregulă cu cei din spatele acțiunii, s-ar sesiza cineva. Apoi, verificând superficial, am descoperit că par să aibă susținere și din partea unor nume mari și nu pare să fie chiar o țeapă. Dar n-am săpat prea adânc. E genul de chestie la care fiecare face aprecieri foarte personale. Cert e că au 3,4 milioane de Like-uri, iar asta ar trebui să însemne că au și donat banii ăștia. Poate sună cinic, dar eu m-am întrebat de ce nu se fac donații de genul ăsta oricum (și preferabil discret) dacă există de undeva bugetul. E stupid să stai călare pe 10 milioane de euro meniți să genereze apă potabilă, dar să nu-i dai până ce nu dau 10 milioane de oameni Like la o pagină. În fine, nici n-am stat să analizez exact mecanismul de funcționare și mai pun la socoteală și faptul că există și logică în spatele lui Like&Share pentru caritate, poate și pentru simplul fapt că uneori oamenii vor să simtă că fac ceva, că efectiv contribuie la un ceva mai mare.