Reclame Digi – Belgravistan – Rate, roaming, pușcăriași

Tot încerc să-mi amintesc dacă primul spot din a doua serie a început odată cu valurile de arestări din Liga Mare a persoanelor publice din România. Dacă a fost așa, măcar se leagă de ceva cu relevanță culturală, cel puțin la început. Altfel, acum, când mă uit la spoturile astea, am senzația aia de „ciorbă reîncălzită”. Prima serie a fost bună de tot și o parte din succes sigur i s-a datorat elementului de noutate. Cele mai recente, în schimb, mh… Cam trase de păr. Nu spun că n-au și momentele lor bune, dar s-a cam răsuflat conceptul.

Și nici nu le ajută faptul că sunt atât de lungi. Sigur, motivul principal pentru care alții nu fac spoturi atât de elaborate e costul de difuzare. Însă chiar dacă și-ar permite (sau, mă rog, dacă ar considera că merită), probabil că mulți tot n-ar face-o, pentru că pur și simplu e greu să-i captezi unui om atenția atât de mult cu o reclamă. Da, știu, poate v-ați gândi că e timp de spus frumos o poveste în toată regula, dar la cât de bombardați suntem cu mesaje publicitare, zău, ar trebui să fie o poveste a naibii de bună! Pe mine, sincer, m-au cam pierdut pe parcurs la cel cu Italia, așa că îmi vine să spun că a fost în dezavantajul lor libertatea de a difuza spoturi atât de lungi (libertate dată, evident, de faptul că e televiziunea lor). Însă prea multe explicații și detalii strică. Sau haideți să v-o spun în cuvintele unui publicitar autentic:

Scurt e mai bine. Ține cititorul. În priză. Propoziții scurte. La obiect. Nimic în plus, nimic în minus. Concentrează-ți discursul. Nu face, totuși, abuz. Mai ales acolo unde ideea s-a epuizat. Și totul e clar. Mai mult: încheie-ți frazele cu un stroke. Informativ, emoțional, relevant. După ce ai livrat o idee, cititorul merită o recompensă. Fă-l să simtă că n-ai scris doar ca să-l duci cu vorba. Înțelegi. Nu-i așa? Fiindcă ești un om curios, educat și inteligent.

Sorin Trâncă – Brief (Editura Publica)

Chiar dacă mai sus este vorba despre text, esența se aplică și pentru copy-ul (sau scenariul) care însuflețește spotul. Așadar:

DSC02036

Advertisements

Reclama Vodafone – Supernet

La vremea lui, teaser-ul mi-a plăcut:

Ba, chiar azi am citit la cineva că și serviciul e chiar bun. Dar cui i s-a părut că spoturile astea au ieșit bine?!

Cel mult pot să accept că reclamele astea două îi țintesc pe cei de vârsta unchiului. Dar nu pe toți, ci doar pe ăia care percep foarte distorsionat ce înseamnă ”cool” și se străduiesc exagerat de mult să intre-n grațiile celor mai tineri. Știți voi, ăia care folosesc mult cuvântul ”tineret”. Sau ”modern”. Sau vor să pară că știu ”ce se poartă”.

A, și ce înseamnă poveste adevărată? Da, știu, cu mențiunea asta au apărut ultimele multișoare spoturi Vodafone și toate fac parte din campania lor mai mare ”Românii au inițiativă” (între noi fie vorba, campanie cu-n concept foarte bun, dar cu multe implementări așa-și-așa). Și nu zic nu, în publicitate orice e întotdeauna discutabil, așa că-mi închipui că au făcut în așa fel încât să-i găsească pe cei patru ca fiind o familie autentică (chit că, dacă mă întrebați pe mine, puteau găsi o familie cu-n puști ceva mai simpatic), poate că aș putea să-i cred că într-adevăr se plimbă în formula asta etc. Dar dialogurile sună atât, atât de fals! Sau e intenționat atât de viciat jocul actoricesc tocmai ca să mă convingă că cei patru sunt români obișnuiți, de-ai noștri, ca oricare alții?

Oricum, părerea mea e că nu le-a ieșit bine deloc povestea asta și la final eu cam rămân cu-n fel de stânjeneală (un fel de ”mi-e jenă de jena lor”)…

Dar chiar și ăștia-s mai simpatici decât ”Reputadorii” și măcar la spoturile noi îmi place melodia:

Reclame Vodafone – Cartela Cartelelor

Tura asta parcă le-a cam secat inspirația și, după mine, singurul lucru notabil din seria asta de spoturi e serviciul în sine. Chiar e o idee interesantă să fii ”recompensat” cu trafic de internet pentru cât vorbești. Bine, sigur n-au făcut asta din bunătatea inimiii lor. De fapt, dacă mă gândesc bine, cred că eu vorbesc cel mult 45 de minute/lună la telefon, dar folosesc mai mult de 1 Gb trafic și observ la mulți că aleg să comunice din ce în ce mai mult în scris, prin rețelele sociale sau aplicații gen WhatsApp sau Telegram. Deci s-ar putea să caute să-și ridice un serviciu în scădere, folosindu-se de o relație cu unul în plină creștere.

În fine, revenind la spoturi, e ciudat că reclama, care ar trebui să ambaleze frumos produsul, e mai puțin interesantă decât serviciul în sine… Sau poate că așa mi se pare doar mie, iar publicul-țintă (aparent un pic mai tânăr ca mine) rezonează cu situațiile (deși, chiar și așa, fata cu selfie-ul vorbește tare monoton, iar băiețașul cu mustăcioara hipsterească s-ar putea să fie greu de plăcut de prea multă lume). În rest, nici nu-s convinsă că transmit chiar cele mai sănătoase mesaje și mă sâcâie că toți au ceva de demonstrat altora, dar poate că așa-i și realitatea ”din teren”:

Vodafone și ciobanul Ghiță

Ei bine, indiferent ce părere am avut eu despre spot, se pare că ciobanul Ghiță a devenit un personaj foarte, foarte popular, ceea ce înseamnă că Vodafone a dat lovitura :). Are șanse să rămână în folclor cum a rămas și marmota care învelea ciocolata în staniol și asta e o chestie foarte, foarte rară în publicitate. Habar n-am dacă au gândit lucrurile așa de la bun început sau pur și simplu s-au urcat pe val când au primit primele semne că Ghiță are priză la public, dar vă anunț că ciobănașul are și pagină de Facebook, iar în momentul în care vă scriu asta are inclusiv 115.000 like-uri… Și mai importantă decât numărul în sine e interacțiunea de pe pagina cu pricina, ceea ce iar e un mare ”win” :). Sigur că e multă controversă vizavi de autenticitatea personajului, sigur că sunt și multe comentarii tâmpite. Dar lumea chiar pare să aprecieze postările lui Ghiță, postări care sunt un mix destul de bine gândit de umor brut, naționalism, tradiționalism și filozofie naivă 😀

Reclama Vodafone – Noile abonamente Vodafone Smart – Cățărătorul și Scafandrul

Mă bucur că Vodafone a revenit cu niște spoturi bune, care transmit emoție autentică, pentru că reclama cu ”un smartphone pentru fiecare român” mi s-a părut slăbuță tare. Ok, probabil că trebuiau să le trezească oarece curiozitate și mămăițelor de la țară, dar n-am văzut nicio sclipire în reclama asta:

În schimb, spoturile noi, cu scafandrul și cățărătorul au o poveste și un mesaj puternic – poate că trezesc în tine amintirea primului sărut sau poate că te orientează spre viitor cu un imbold motivațional, dar nu cred că nu te ating deloc. Și da, sunt perfect de acord că ”lucrurile bune sunt mai aproape decât crezi” 🙂