Reclama Vodafone – #HaiSimona

Am menționat deja în articolul despre Webstock hashtag-ul #HaiSimona, iar de astăzi puteți vedea și spotul care s-a născut din aceeași idee:

Mie-mi place foarte mult conceptul și cred că aprecierea mea e mai presus de subiectivitatea aferentă afinității mele pentru Simona Halep și pentru felul în care comunică online Vodafone în general. Chiar am sentimentul că hashtag-ul acesta va uni o comunitate caldă și puternică și da, orice încurajare contează! 🙂 Eu intenționez să urmăresc evoluția fenomenului și sper că vom fi mulți cei care o vom susține pe Simona Halep înainte de fiecare meci printr-o fotografie cu gestul pe care și l-a consacrat victoriilor. Puterea internetului chiar e uluitoare, iar jucătoarea noastră bătăioasă chiar merită să fie „cea mai susținută sportivă din online-ul românesc”! #HaiSimona!

Cât despre cealaltă campanie pe care o desfășoară Vodafone în această perioadă, peste care n-am niciun dubiu că ați dat dacă petreceți oarece timp pe YouTube, aș spune că am sentimente oarecum amestecate. Pe de o parte, recunosc, mă scoteau din sărite cei 100 de „e bine” pe care-i auzeam în timp ce încercam să-mi ascult melodiile din playlist, dar așa iritată tot mi-a atras atenția reclama cu pricina și la un moment dat chiar m-am uitat până la capăt la ea:

Și chit că nu e cea mai bună idee ca un brand să-ți atragă atenția printr-un demers de enervare (deși nici nu-i suspectez că acesta ar fi fost scopul, cu toate că reacția mea cel puțin a fost aceasta), totuși, își atinge scopul 🙂 Iar dacă ai răbdare să urmărești tot spotul descoperi cu totul altceva – emoție, căldură, familie, legături veritabile etc. Singura chestie ciudățică e, din punctul meu de vedere, privirea copilului…

A, și mi se pare interesant că și Orange are o abordare oarecum similară, de unde deduc că acesta este subiectul spinos al momentului – acoperirea serviciilor. Ca să fie mai clar la ce mă refer, vă atrag atenția că Vodafone se promovează acum cu ideea de „Oricând contează”, iar Orange pune accent pe „oriunde ai fi”:

OK, vizual comunică diferit, par să se adreseze mai degrabă publicului tânăr, accentul nu cade doar pe internet (spre deosebire de Vodafone, care pare să aibă și motive bune pentru care evidențiază aspectul vitezei pentru 4G), se joacă frumos și cu dinamica aferentă lui „oriunde”, dar chiar e de urmărit fenomenul 🙂

Reclama Vodafone – Bunici de Duminică

Vodafone face multe spoturi și, măcar probabilistic vorbind, e de așteptat să nu fie chiar toate capodopere. Poate unele nici nu-și propun asta, pentru că e important să transmită cât mai clar un mesaj precis și atât. Sigur, au rulat la TV și reclame foarte bune (de exemplu), ba, chiar și campania cu Ghiță, unde părerile au fost destul de împărțite, s-a dovedit a fi un real succes. Doar că-n ultima vreme am văzut la rând aproape numai spoturi stupide, ca cele din campania cu familia Stanciu sau cele cu băieții ăia care chipurile inventaseră aplicația Reputador. De fapt, în topul meu al mostrelor nefericite recente conduc degajat spoturile cu Zonga și arhitecții, respectiv:

Din fericire, pare să-i fi lovit din nou și inspirația aia bună, iar campania cu Bunicile de Duminică e chiar simpatică 🙂

PS: Între timp a apărut și spotul acesta, iar eu îl văd ca pe o mișcare foarte inspirată din partea celor de la Vodafone:

Campania electorală și Social Media

Mediafax a făcut o analiză referitoare la ”ce și cât postează prezidențiabilii pe Facebook și care sunt efectele” și cred că merită citită pe-ndelete. De fapt, cred că e mult mai interesant de urmărit tipul de conținut, pentru că asta ne arată cu adevărat poziționarea (și, mai departe, specia de electorat pe care mizează fiecare). Altfel, cifrele de la capitolul ”efecte” pot fi foarte înșelătoare:

Ponta este urmat în top de Klaus Iohannis, cu 34 de postări 111.205 like-uri, 4.444 comentarii şi 7.480 share-uri, Elena Udrea – 26 postări, 59.382 like-uri, 2.731 comentarii şi 2.967 share-uri, Szilagyi Zsolt – 8 postări, 625 like-uri, 7 comentarii şi 95 share-uri, Călin Popescu Tăriceanu – 6 postări, 382 like-uri, 40 comentarii şi 50 share-uri şi Dan Diaconescu. cu o postare, care a adunat 47 de like-uri, 21 de comentarii, dar care nu fost distribuită de nimeni.

De ce? Păi, chiar făcând abstracție de categoria ”postacilor” (da, chiar există oameni plătiți să posteze fel de fel de minuni prin fel de fel de locuri), cifrele cu pricina nu înseamnă mare lucru dacă nu le raportezi la cât s-a investit în promovare, iar la aceste cifre nu cred că au avut acces cei de la Mediafax. Adică, să fim serioși, epoca reach-ului organic a cam apus pe Facebook…

Însă e foarte interesant cât de mult s-au schimbat lucrurile din 2009. Un exemplu de cum arătau lucrurile, la cald, atunci găsiți aici (și sigur e ceva ce merită recitit astăzi). Dar îmi amintesc și eu că am făcut în perioada aceea un proiect pentru un curs la Master, iar din analiza mea de atunci rețin sigur că mult-iubitul Crin Antonescu posta ridicol de rar și numai chestii absolut plicticoase, scrise la persoana a treia, într-un stil total impersonal și fără substanță. Mie mi s-a părut că era un fel de a fi prezent pentru că i s-a spus că trebuie și a bifat asta în treacăt. Altfel, sigur, erau destui care vedeau în el atunci marea speranță, reach-ul organic era încă rege, așa că activitate era destulă pe pagina cu pricina.

Ei bine, azi nu mai merge așa. În spatele fiecărui cont de candidat (mai serios) se vede o strategie sănătoasă și parcă-mi vine să spun că se chinuie cu toții să ajungă și la electoratul tânăr, atât de dezinteresat de subiectul politică (și cam pe bună dreptate, căci categoria asta nu prea se simte reprezentată). În plus, campaniile lui Obama au fost exemple clare de alegeri câștigate prin forța Social Media și tare mi-e că anul ăsta s-ar putea să fie primul în care câștigătorul nu va mai fi ales (exclusiv) pe bază de autocare și pungi de făină/sticle de ulei. Nu mă iluzionez că fenomenele astea nu vor mai apărea. În fond, electoratul acela e stabil, numeros și e foarte ușor de mobilizat (apropo, n-am să înțeleg vreodată de ce n-ai lua făina de la X-ulescu și n-ai vota, totuși, cu cine simți tu). Însă cred cu tărie că balanța se va înclina altfel la următorul scrutin…

PS: Probabil am să-mi blestem zilele pentru că am să scriu asta, căci e mereu o idee foarte, foarte proastă să te lansezi în discuții cu iz politic, dar cel puțin până acum, mi s-a părut că cei care se ocupă de pagina lui Ponta sunt cei mai inspirați. Da, a ieșit cu scandal povestea cu Simona Halep, dar până la urmă n-a fost publicitate mincinoasă, ci pur și simplu o mișcare abilă. Dar la fel de adevărat e că ‘mnealui e-n campanie de mai mult timp ca alții. De fapt, în ultima vreme pare să se fi lansat tare Johannis, cu mesajele din categoria ”S-a putut în Sibiu. Se poate în toată țara.” (apropo, e interesantă alegerea pentru numele de Iohannis, o formă ceva mai neaoșă decât cea cu J, dacă tot e originea una dintre contrele oponenților). În rest, Monica Macovei comunică bine, frumos, curat, corect și are o mie de calități ca om, dar charisma clar nu e punctul ei forte și-mi pare rău s-o spun, asta contează. Iar despre Elena Udrea și pozele ‘mneaei din alimentarele de provincie din care-și cumpără salam Victoria în timp ce e cu iPad-ul sub braț chiar n-aș vrea să spun nimic 😀 . Ceilalți din cursă n-au ajuns spre mine cu niciun fel de mesaj și asta cred că spune suficient și despre ce și cât de bine fac 🙂

PPS: Singura certitudine a următoarelor alegeri pare să fie campania foarte, foarte dinamică și interesantă ce le va precede.