Reclame Telekom pentru Crăciun

Cu părere de rău, n-am întâlnit încă pe nimeni căruia să nu i pară false și prost jucate spoturile astea:

Da, Ana, mă văd nevoită să-ți dau dreptate și chiar am sondat pe oricine-am prins 🙂 . Doar că, din punctul meu de vedere, încă nu l-au detronat pe Unchiul Sebastian din familia românilor ”cu inițiativă” de la Vodafone. Totuși, exact ca-n spotul pentru Vodafone, suspectez că efectul e intenționat, probabil aici chiar mai mult decât acolo. Dincolo am presupus că actorii trebuiau să fie departe de grozavi ca să pară că-s români autentici, de-ai noștri, din popor. Aici inclusiv calitatea filmării, acțiunea și replicile îmi închipui că trebuiau să pară foarte departe de perfect, regizat etc., pentru că ideea campaniei e să împarți cu restul lumii o urare video autentică. Din păcate, nici eu nu pot să simt spoturile astea ca fiind așa, iar senzația de fals e aproape inevitabilă…

Dar, vorba teleshopping-ului, asta nu e tot! Povestea cu omul de zăpadă și reclama cu pisoiul mi se par de-a dreptul reușite pe lângă asta:

Bonus, mai rulează și asta:

Bine, asta rulează și trollează, căci aș pune pariu că-i atinge pe destui corporatiști dedicați fix în corzile sensibile și, după ce termini de mârâit, poate apreciezi un pic umorul fin-amărui (dar nu, nici aici nu pot să scap de senzația de fals…).

Probabil că cel mai reușit spot pentru Sărbători de la Telekom e următorul, însă e departe de a fi o capodoperă:

PS: Da, știu, vă place melodia, dar nu cred că pot să vă ajut. Eu n-am găsit-o pe nicăieri (deocamdată), Shazam nu știe nici el mai multe, iar versurile parcă-mi dau de înțeles că ar fi o compoziție dedicată campaniei curente.

PPS: Oare studiile lor arată că au mai degrabă un public feminin? Nu mă refer la nuanța care-i reprezintă, ci la faptul că multe dintre spoturile de mai sus (primele 3 sigur) sunt mai degrabă ”de fete”.

Advertisements

Coca-Cola și numele de pe sticlă

Am tot amânat să scriu despre asta pentru că așteptam să văd dacă va apărea și un spot la TV. Încă nu l-am depistat și presupun că nici nu e nevoie de vreo investiție în genul ăsta de media. Social media și-a făcut treaba exemplar și nici nu e de mirare. Însuși sloganul campaniei se leagă de ideea de a împărți o Coca-Cola cu prietenii, deci esența e în share și friends. De asemenea, presupun că vine în completarea campaniei #HaiSăMâncămÎmpreună, care avea un accent mai pronunțat spre Twitter.

Însă chiar și dacă e să scoatem capul din online și rețelele sociale (deși, să fim serioși, zilele astea mai toată lumea, din orice segment de vârstă, dedică bucăți sănătoase de timp unor activități din sfera asta), e o idee bună de campanie, pentru că întotdeauna ai un sentiment ok atunci când ai parte de un produs personalizat. Bine, între noi fie vorba, e o idee testată deja prin alte țări, deci nu cred că aveau mari emoții. Deși la noi s-ar putea să aibă un ecou și mai răsunător. De ce spun asta? Păi mă gândesc la popularitatea brelocurilor/cănilor cu nume sau chiar la kitsch-urile alea de pus în parbriz. Aș pune pariu că și non-băutori de Coca-Cola vor cumpăra măcar o dată o sticlă cu numele lor 😉

Oricum, cert e că rezultatul final arată bine. Cel puțin din punctul de vedere al Coca-Cola. E plin wall-ul meu de poze cu sticle cu nume! Unele banale cu numele clasice românești, altele cu nume pocite în y-uri, câteva cu porecle (apropo, bună de tot ideea asta cu ultra-personalizarea) etc. Ba au apărut chiar și glumițele, iar alea bune duc mesajul mai departe și mai eficient, însă chiar și ironiile se propagă cu spor 🙂

PS: 10 puncte de la mine și pentru asta:

WeDay Schimbă statusul planetei

De ceva timp tot trec pe lângă un panou publicitar pe Mihai Bravu. Are un slogan bun și sugestiv – ”schimbă statusul planetei”, un mesaj succint și o referință spre pagina lor de Facebook. E grenul ăla de poveste de tipul ”1 Like=1 USD donat pentru […]”. În mod normal n-aș crede în așa ceva și când văd pe Facebook nșpe milioane de share-uri la chestii de genul mă cuprinde un mix de sentimente de milă (pentru cât de creduli sunt alții), tristețe (pentru că într-adevăr se întâmplă multe mizerii pe lumea asta), revoltă (pentru că sunt prea mulți oameni care profită de pe urma credulității și nenorocirilor) etc.

Și apropo de genul ăsta de acțiuni, mi s-a părut absolut genială o postare de pe 9gag.com care avea titlul ”singura situație în care un like chiar salva viața cuiva” și poza asta:

Pe undeva cam ăsta e adevărul. Doar în arena gladiatorilor cineva putea scăpa cu viață dacă Cezarul își ridica opozabilul. Pentru Facebook nu prea e valabil. Poate doar vreo inferență îndepărtată, dacă te gândești că Like&Share înseamnă awareness, creștere, vânzări mai mari și poate la un moment dat X companie va face vreo donație pentru ceva. Facebook în sine parcă a și anunțat oficial de câteva ori că nu face genul ăsta de acțiuni, deși cred că au și ei o fundație asociată și prin ea fac acte de caritate.

Acum, revenind la panotajul stradal… Primul lucru la care m-am gândit a fost că genul ăsta de expunere îi oferă credibilitate. Te face să te gândești că, la câți oameni văd mesajul, dacă ar fi ceva în neregulă cu cei din spatele acțiunii, s-ar sesiza cineva. Apoi, verificând superficial, am descoperit că par să aibă susținere și din partea unor nume mari și nu pare să fie chiar o țeapă. Dar n-am săpat prea adânc. E genul de chestie la care fiecare face aprecieri foarte personale. Cert e că au 3,4 milioane de Like-uri, iar asta ar trebui să însemne că au și donat banii ăștia. Poate sună cinic, dar eu m-am întrebat de ce nu se fac donații de genul ăsta oricum (și preferabil discret) dacă există de undeva bugetul. E stupid să stai călare pe 10 milioane de euro meniți să genereze apă potabilă, dar să nu-i dai până ce nu dau 10 milioane de oameni Like la o pagină. În fine, nici n-am stat să analizez exact mecanismul de funcționare și mai pun la socoteală și faptul că există și logică în spatele lui Like&Share pentru caritate, poate și pentru simplul fapt că uneori oamenii vor să simtă că fac ceva, că efectiv contribuie la un ceva mai mare.