Reclama Meda – Crenvurști și Salam

Am sentimente foarte mixte pentru spotul ăsta, pentru că, în esență, nu e rău deloc, dar mor câte un pic de fiecare dată când îl aud pe nenea (intenționat n-am zis domnul) ăla cu ”mă distruge mămicul” 😀

Și mai e ceva care mi se pare forțat la reclama asta – nu cred că au ales bine cadrul. Adică pare o familie cu oarece pretenții și cu suficienți bani încât să n-aibă ca fel principal un platou de crenvurști… Din punctul ăsta de vedere, parcă-i mai credibil un pic spotul cu salamul, pentru că nu se vede din avion că ar fi musai salam ieftin (deși, să fim serioși, ce gospodină nu-și asortează platoul cu mai multe sortimente de gustări? 😛 ). Însă tensiunea și scena, în general, sunt mai bine construite în cel dedicat crenvurștilor, doar că n-aș fi folosit aceeași familie – domnul cu ”mămicul” nu e deloc credibil în postura de cap al familiei 🙂

Advertisements

McDonald’s – Gusturi de Hollywood – Celebrity Beef și Star Chicken

Sigur v-am mai scris (de exemplu, aici) că unul dintre motivele pentru care McDonald’s a ajuns la proporțiile actuale este capacitatea sa de adaptare la piețele pe care intră. Dar flexibilitatea se întreține și cu experimente, așa că e o idee bună să ai un meniu stabil la care să adaugi ocazional variațiuni. Ba, mai mult, faptul că anumite produse sunt disponibile pe o perioadă limitată de timp, s-ar putea să le facă mai atractive. Apoi, la final de campanie, presupun că se trage linie, se fac calcule și se decide dacă mai merită repetată campania cu pricina peste X timp, dacă merită repetată într-o formă ușor modificată, pentru că unele produse au avut cerere, iar altele nu (cred că un exemplu bun poate fi văzut în ”săptămânile românești” și faptul că McMicii n-au mai apărut în a doua ediție a săptămânilor cu pricina) sau poate chiar există posibilitatea ca unele experimente să fie atât de reușite încât să merite să intre în meniul stabil (de pildă, McWrap-ul și cred că și chifteluțele tocmai s-au calificat cu succes).

Oricum, experimentul curent e cu Celebrity Beef și Star Chicken și am impresia că au promovat campania asta mai mult decât au promovat orice altceva în trecut. Mă rog, spotul ăsta nu mi-a spus mare lucru, deși, e drept, e plin de americănisme hollywoodiene:

Însă, pe lângă difuzările TV, am văzut că au cooptat și nume mari din blogosferă să scrie despre ”American Weeks”, iar acum văd că a apărut încă un video dedicat promoției:

”Cum să agăți ca-n filme” e cu siguranță dedicat celor tineri, celor care stau pe 9gag, deci celor care pot să recunoască ușor niște meme și care, desigur, știu din ce poveste vine Codruț cu toba lui. Respectiv:

Nu e deloc surprinzător că au ales să vorbească tocmai cu acest segment de public, pentru că (probabil) cea mai activă și fidelă audiență a McMâncării este formată din tineri. Totuși, citind comentariile de pe YouTube nu pot să nu observ că nu li s-a părut remarcabil tuturor și, pe alocuri, mi se pare și mie cam forțat, ba chiar un pic peste granița ridicolului. Dar per total mi se pare destul de reușit, mi-a furat pe ici, pe colo câte-un zâmbet și oricum au câștigat ceva și de la cei cărora li s-a părut de-a dreptul tâmpit – au generat controversă și discuții.

Bine, între noi fie vorba, am impresia că întreaga strategie de comunicare a celor de la McDonald’s (cel puțin în România) trebuie să se plieze din ce în ce mai bine pe controversă și discuții, pentru că am senzația că suntem teribil de ipocriți. La nivel declarativ, mult la sută dintre omuleți s-ar bate cu pumnii îi piept că ei nu calcă vreodată la Mc și că detestă din toată fibra lor orice înseamnă fast-food, în special dintr-ăsta. Practic, nu sunt sigură dacă mi s-a întâmplat vreodată să intru într-un restaurant din lanț și să fiu prima la coadă. Veșnic e plin, fie că-i iarnă sau vară, seară sau dimineață, București sau oraș de provincie (motiv pentru care n-am prea înțeles știrea de aici, dar în fond încă nu există vreun anunț oficial în acest sens)…

Și poate că ar fi tentant să spui că fățărnicia asta e un fel de ”câinii latră, caravana trece”, că doar n-au realmente o problemă dacă toți spun că nu consumă și totuși o fac, iar afacerea merge bine, nu? Din păcate, pe termen lung n-are cum să fie sănătos pentru brand discursul ăsta puternic anti-, chit că-i plăcere vinovată națională. Încet, încet, consumatorului o să-i intre în cap chestiile care i se repetă, așa că-i musai să se întâmple ceva. Iar o mișcare foarte isteață din partea lor a fost colaborarea cu Chef Nicolai Tand pentru salate, doar că, firește, nici așa ceva nu poate să nu genereze controverse și discuții – de exemplu.

Reclama ZUZU MAX – Iaurtul pe care-l așteptau bărbații

Având în vedere scopul, reclama în sine e binișor făcută, cu-n strop de agresivitate și cu oarece spirit dominator. Dar n-aș fi ghicit că exista pe piață așa o cerere pentru un iaurt special pentru bărbați 🙂 . Sau poate că nu există și încearcă ei să o genereze? 😀

Altfel, iaurtul nu e nicicum macho, variante cu 10% grăsime sigur existau pe piață și, dacă e să te gândești la segmentul bărbaților atenți la ce mănâncă, până la urmă cred că și ei ar opta pentru iaurturi degresate (iar pe cei care nu-s atenți parcă nu-i suspectez în mod special de fanatism pentru iaurt). Adică, din punctul meu de vedere, chestia asta poate fi în cel mai bun caz o poziționare foarte creativă, însă am oarece rezerve când vine vorba despre publicul-țintă pe care și l-au ales… Deși faptul că cineva le-a dedicat un produs e posibil să-i gâdile pe unii la celebrul orgoliu masculin și poate iese ceva bun din povestea asta:

Reclama Univer – Grădinarul și Maioneza

O știți pe aia cu ”dafuq did I just see?!”? Gen 😀

Dar pentru că nu-mi place să scriu exclusiv de rău, insist să caut profunzimile și cred că pe undeva s-ar putea să fie vorba despre chestii serioase de viață – alegeri, compromisuri, dorințe puse în balanță… Deși, sinceră să fiu, nici măcar profunzimile astea căutate dinadins nu prea ajută cauza reclamei, pentru că n-au nicio treabă cu maioneza :). Sau nu știu, dacă mi-a scăpat mie ceva, aștept oricând alte păreri și completări.

PS: Nici sloganul ”alege calitatea” nu știu dacă e cea mai inspirată alegere, pentru că, hai să fim serioși – maioneza de calitate e aia făcută în casă din ouă. Maioneza la tub e un mix de aditivi, conservanți, agenți de îngroșare etc. E drept că poate fi un mix bun la gust (și în funcție de combinație poate mai potrivit la gust decât maioneza de casă), dar mi-e greu să asociez produsul cu ideea de calitate. Sau e calitate prin comparație cu alte specii de maioneză de pe piață? 🙂