Reclame Digi – Belgravistan – Rate, roaming, pușcăriași

Tot încerc să-mi amintesc dacă primul spot din a doua serie a început odată cu valurile de arestări din Liga Mare a persoanelor publice din România. Dacă a fost așa, măcar se leagă de ceva cu relevanță culturală, cel puțin la început. Altfel, acum, când mă uit la spoturile astea, am senzația aia de „ciorbă reîncălzită”. Prima serie a fost bună de tot și o parte din succes sigur i s-a datorat elementului de noutate. Cele mai recente, în schimb, mh… Cam trase de păr. Nu spun că n-au și momentele lor bune, dar s-a cam răsuflat conceptul.

Și nici nu le ajută faptul că sunt atât de lungi. Sigur, motivul principal pentru care alții nu fac spoturi atât de elaborate e costul de difuzare. Însă chiar dacă și-ar permite (sau, mă rog, dacă ar considera că merită), probabil că mulți tot n-ar face-o, pentru că pur și simplu e greu să-i captezi unui om atenția atât de mult cu o reclamă. Da, știu, poate v-ați gândi că e timp de spus frumos o poveste în toată regula, dar la cât de bombardați suntem cu mesaje publicitare, zău, ar trebui să fie o poveste a naibii de bună! Pe mine, sincer, m-au cam pierdut pe parcurs la cel cu Italia, așa că îmi vine să spun că a fost în dezavantajul lor libertatea de a difuza spoturi atât de lungi (libertate dată, evident, de faptul că e televiziunea lor). Însă prea multe explicații și detalii strică. Sau haideți să v-o spun în cuvintele unui publicitar autentic:

Scurt e mai bine. Ține cititorul. În priză. Propoziții scurte. La obiect. Nimic în plus, nimic în minus. Concentrează-ți discursul. Nu face, totuși, abuz. Mai ales acolo unde ideea s-a epuizat. Și totul e clar. Mai mult: încheie-ți frazele cu un stroke. Informativ, emoțional, relevant. După ce ai livrat o idee, cititorul merită o recompensă. Fă-l să simtă că n-ai scris doar ca să-l duci cu vorba. Înțelegi. Nu-i așa? Fiindcă ești un om curios, educat și inteligent.

Sorin Trâncă – Brief (Editura Publica)

Chiar dacă mai sus este vorba despre text, esența se aplică și pentru copy-ul (sau scenariul) care însuflețește spotul. Așadar:

DSC02036

Advertisements

Reclama Romtelecom cu Loredana

Mă bucur că încep să apară și la noi reclame de tip jingle, deși personal nu mă omor după gen. Dar mi se pare că sunt reclame muncite, pentru că e dificil oricum să transmiți mesajul potrivit și cu atât mai mult să-l faci să sune și ”catchy”. Loredana sigur e pe val zilele astea, deci alegerea e bună, versurile nu sună forțat și, per total, e o versiune bine adaptată după o melodie de-a ei care a avut succes (Zig Zagga).


Dar să vă spun drept, cel mai mult mă bucură faptul că Romtelecom a avut inspirația de a începe o campanie destul de agresivă în perioada asta, zic eu, pe fondul mizeriei pe care au făcut-o cei de la RCS&RDS cu Discovery. RCS va pierde sigur o mulțime de clienți, iar Romtelecom a luat o decizie grozavă cu o reclamă ușor de reținut și cu difuzări dese, numai bună să le amintească actualilor clienți RCS care le e alternativa.

Hitler sună la RCS&RDS pentru Discovery

După mine e o mare mizerie ce au făcut cei de la RCS&RDS cu posturile Discovery și sunt sigură că pe chestia asta vor pierde o mulțime de clienți. Și dacă e adevărat zvonul că intenționează să facă același lucru și cu HBO, țeapa mea e dublă că doar îmi luasem cel mai scump abonament fix pentru astea. În fine, fiecare a reacționat în felul lui la veste. Mulți au înjurat în gând, alții s-au dus la cel mai apropiat sediu să facă scandal etc. Dar cineva a făcut un video, bun de tot, pornind de la deja celebrul film Downfall (bine, poate că titlul nu vă spune mare lucru, dar sigur ați mai văzut parodii după scene din film).


Exprimă foarte bine atitudinea pe care o au cei de la RCS&RDS în povestea asta. În plus, are un umor teribil scenariul, mai ales la partea cu ”știi cine sunt eu? Sunt cetățean european și am drepturi!”