Reclame Lidl

Lidl pare să aibă o strategie foarte interesantă. Presupun că dureros de costisitoare, dar net diferită de oricine altcineva de pe piață și, din moment ce perseverează pe aceeași linie (ba chiar par să amplifice fenomentul), nu pot decât să presupun că vin și rezultatele. Despre ce vorbim? Despre spoturi care vizează produse diferite, campanii limitate și reclame schimbate frecvent. Eram familiarizată cu stilul ăsta la radio, dar duminică am surprins la PRO TV cel puțin 3 spoturi diferite într-un singur calup publicitare (sigur 4 diferite pe parcursul a două calupuri):

(plus încă unul la pijamale parcă?)

Ei bine, n-am pretenția că mă pricep, dar aș pune pariu că promovarea în acest stil la TV costă semnificativ mai mult decât la radio. Pe lângă difuzările propriu-zise (oricum destul de frecvente), categoric sunt o mulțime de bani investiți și în producție! Dacă merită, doar ei știu, însă din ce informații reușesc eu să culeg involuntar, îmi dau seama că, cel puțin pe ”oferte” chiar e bătaie! Și nu vorbim despre orașele din țară care n-au cine știe ce alternative, pentru că n-au și un hypermarket la distanță rezonabilă, ci inclusiv de București unde, oho, e o piață grozav de concurențială! Poate fi un punct în minus faptul că nu găsești produsul X oricând ți-l dorești, însă disponibilitatea asta intrmitentă îl face până la urmă mai dezirabil și vânat atunci când apare…

Advertisements

Plus și Lidl

Din orice unghi te-ai uita, nu cred că poți găsi vreun aspect prin care brandul Plus comunica mai bine decât Lidl. Cei din urmă organizează evenimente, au săptămâni tematice, spoturi difuzate des și actualizate constant, și-au ales colaborări de imagine foarte potrivite, ba chiar și culorile emblematice sunt ceva mai prietenoase. Bine, e clar că și investesc ceva mai mult în imaginea lor și în promovare, dar asta nu poate decât să-i ajute. Iar percepția consumatorilor, din ce am observat eu, e grozavă și pare să fie fundamentată în primul rând pe ofertele speciale. Am auzit pe mulți înnebuniți după ele și încântați de calitate, cu atât mai mult în condițiile prețurilor avantajoase.

Și cu toate astea, vă garantez că încă e multă, multă lume care spune că merge la Plus și nu la Lidl. De ce? Eu aș zice că e din cauza numelui. Lidl nu are o pronunție foarte firească pentru limba română (și ”la Lidl„ ar putea fi o mostră decentă de cacofonie). În schimb, Plus pare să se rostogolească fără probleme pe buzele noastre, așa că ținem bine de el. Mai mult, sunt sigură că Lidl are succes mai degrabă în orașele mai mici, respectiv în cele unde încă n-a apărut un hypermarket autentic și acolo vă asigur că inerția e mai mare decât în orașele mari ale țării. Iar dacă e să ne gândim că multă lume încă mai operează cu leii vechi în loc de RON sau cu repere din ”Epoca de Aur”, e clar că suntem o nație cu inerție mare, în general. Dacă ne mai și obligi la o adaptare greoaie, chiar sunt șanse mici de succes.

În fine, până la urmă, oricum i-ar spune, lumea merge și cumpără de la Lidl, nu-i așa? Deci care-i problema? Să zicem doar că există un motiv pentru care brandurile se străduiesc extrem de energic să ne bage în cap întâi de toate numele lor. Plus că, la cât de frumos și închegat comunică oamenii ăștia, mi se pare chiar ciudat că nu s-au gândit la vreun fel de adaptare a numelui pentru spațiul românesc.