Reclama Mototol cu pisici

Țineți minte reclama cu iepurașii? Pun pariu că da, pentru că era simpatică și în complet contrast cu tot ce mai rula în pauzele publicitare înainte de Crăciun. Ei bine, când am văzut-o pe asta mi-am spus că acum sigur au dat lovitura, iar motivul e simplu – știți că circula mitul ăla care spunea ceva de genul „conținutul e rege”? Oricât de rege ar fi (deși trebuie spus că zilele astea se cam clatină paradigma), pisicile sunt stăpânele absolute ale internetului. Adică, zău, poți să muncești ca berbecul ore bune să documentezi un articol, să-l scrii cu suflet, să-l corectezi, să-l periezi, să-l publici în n locuri și la final să n-ai cine știe ce feedback; dar dacă trântești o poză cu o mâță n-are cum să nu ia măcar un Like/+1/etc.

OK, glumesc puțin, pentru că strategia asta nu prea merge la branduri serioase. Însă spotul în discuție e un exemplu minunat de cum poți adapta o chestie foarte populară la un brand serios. Așa că mi-a fost clar din primele secvențe că au făcut o mârșăvie sublimă cu pufoșeniile feline…

Dar (vorba teleshoppingului) „asta nu e tot!”. Mie-mi miroase un pic și a trolling, pentru că „ștersul cu pisica” a fost un subiect fierbinte după ce a început să apară la TV reclama la Oskar. Nu poți să fii sigur că au încercat să se urce pe valul acela și că ar fi aruncat o săgeată ironică în acea direcție (pentru că și primul spot din serie a fost cam în aceeași linie), dar dacă e intenționată referința, ei bine, din partea mea e cu aprecieri pentru finețe 🙂

Și dacă nu-i intenționată (sau n-ați remarcat asta) tot nu contează. Simt că vă place reclama (și am oarece indicii și din statistici). Așadar, vizionare plăcută:

Reclama Oskar – Motanul și peretele

Am văzut reclama asta în urmă cu vreo săptămână și nu mi s-a părut suficient de în-niciun-fel ca să scriu despre ea. Zăcea undeva, spre fundul listei de idei de spoturi pe care le-aș aborda. Nu e nici vreo capodoperă creativă și are inclusiv un umor destul de îndoielnic (sau, în fine, sigur nu e genul meu de umor). Dar ce să vezi? O reclamă absolut banală începe să fie văzută și discutată de o mulțime de oameni (care în mod normal n-ar fi băgat-o în seamă), pentru că s-au găsit niște indivizi cărora să li se pară că prezintă imagini cu violență împotriva animalelor.

Da, da, s-au trimis și sesizări la CNA (măcar vreo 20 până la momentul în care vă scriu despre asta)…

Mie mi se pare absolut ridicol și cred că e o formă de hiper-sensibilitate. OK, poate-s eu biased, pentru că-s mai degrabă o așa-numită dog person (deși iubesc animalele de toate felurile), însă nu văd problema reală din spatele imaginilor:

Din păcate pentru ei, omuleții de la Deutek nu prea au cum să reacționeze ca mine – să ridice o sprânceană și să meargă mai departe – așa că au fost nevoiți să transmită un răspuns oficial care să calmeze asociațiile și cetățenii hiper-sensibili. Răspunsul pe lung îl găsiți aici, iar varianta pe scurt sună cam așa: mâța cu care s-a șters peretele era de jucărie (mă amuză că a trebuit să vină și cu poze doveditoare, ba chiar o s-o prezinte drept probă, dacă e cazul) și întreaga situație prezentată în reclamă era atât de absurdă încât n-are cum să instige autentic la abuz.

Din fericire pentru ei, cred că vor beneficia de o tonă de word-of-mouth și-o să-și scoată toți banii spotul ăsta (repet, banal!). E întotdeauna de discutat și aspectul ăla tăios cu publicitatea negativă, dar vreau să cred că hiper-sensibilii sunt, de data aceasta, o minoritate foarte restrânsă.

Reclame Telekom pentru Crăciun

Cu părere de rău, n-am întâlnit încă pe nimeni căruia să nu i pară false și prost jucate spoturile astea:

Da, Ana, mă văd nevoită să-ți dau dreptate și chiar am sondat pe oricine-am prins 🙂 . Doar că, din punctul meu de vedere, încă nu l-au detronat pe Unchiul Sebastian din familia românilor ”cu inițiativă” de la Vodafone. Totuși, exact ca-n spotul pentru Vodafone, suspectez că efectul e intenționat, probabil aici chiar mai mult decât acolo. Dincolo am presupus că actorii trebuiau să fie departe de grozavi ca să pară că-s români autentici, de-ai noștri, din popor. Aici inclusiv calitatea filmării, acțiunea și replicile îmi închipui că trebuiau să pară foarte departe de perfect, regizat etc., pentru că ideea campaniei e să împarți cu restul lumii o urare video autentică. Din păcate, nici eu nu pot să simt spoturile astea ca fiind așa, iar senzația de fals e aproape inevitabilă…

Dar, vorba teleshopping-ului, asta nu e tot! Povestea cu omul de zăpadă și reclama cu pisoiul mi se par de-a dreptul reușite pe lângă asta:

Bonus, mai rulează și asta:

Bine, asta rulează și trollează, căci aș pune pariu că-i atinge pe destui corporatiști dedicați fix în corzile sensibile și, după ce termini de mârâit, poate apreciezi un pic umorul fin-amărui (dar nu, nici aici nu pot să scap de senzația de fals…).

Probabil că cel mai reușit spot pentru Sărbători de la Telekom e următorul, însă e departe de a fi o capodoperă:

PS: Da, știu, vă place melodia, dar nu cred că pot să vă ajut. Eu n-am găsit-o pe nicăieri (deocamdată), Shazam nu știe nici el mai multe, iar versurile parcă-mi dau de înțeles că ar fi o compoziție dedicată campaniei curente.

PPS: Oare studiile lor arată că au mai degrabă un public feminin? Nu mă refer la nuanța care-i reprezintă, ci la faptul că multe dintre spoturile de mai sus (primele 3 sigur) sunt mai degrabă ”de fete”.

Reclama VEKA – Dr. Fenster

Am văzut la TV spotul ăsta:

Și n-am să mint, mi s-a părut tâmpit. E drept că, pe măsură ce l-am tot revăzut ca să scriu despre el și l-am tot analizat, parcă nu-mi mai pare chiar la fel. Are un umor subtil și e destul de rafinat, ceea ce ar trebui să poziționeze marca exact așa cum și-au dorit. Dar asta descopăr doar când aleg să despic firul în patru. Impactul imediat nu e unul pozitiv. Ceva, undeva, e forțat și nu curge lin deloc, iar aici nici n-am pus la socoteală eternul clișeu al calității nemțești (idee în care, din varii motive, eu nici nu mai cred în mod deosebit).

Oricum, înțeleg că în campania asta ar mai exista un spot și e valabil și pentru el ce am scris mai sus:

Dar dacă e să-mi placă ceva, probabil că e asta:

Psihologul din mine apreciază că Dr. Fenster își joacă foarte bine rolul și cine i-a construit personajul pare să se fi documentat binișor. Mă rog, tot psihologul din mine mârâie un pic la ideea cu pacientul întins pe canapea (pentru că asta e ceva ce în realitate se practică aproape exclusiv în psihanaliză, iar terapiile sunt de muuuuuulte feluri), poate și un pic la gândul că era musai să fie doctor (pentru că avem, social vorbind, o mare problemă cu percepția și diferențierile între nebun și sănătos, psihiatru și psiholog etc., dar înțeleg că ideea de doctor cântărește mai mult, dă mai multă încredere). A, și omulețul meu logic are o mică problemă și cu ”frica de ferestre ieftine” – pun pariu că n-are nimeni temeri dintr-astea, ci mai degrabă frici de ferestre proaste 😀

În fine, ceva ce nu pot să neg e cu siguranță faptul că e o abordare interesantă 🙂

Cum se promovează hârtia igienică

E drept că trec printr-o perioadă destul de plină și cam stresantă, dar trebuie să recunosc că am dat astăzi cu ochii de baxul de hârtie igienică Volare pe care scria ”cheerful peach” și chiar am râs. Deci 1-0 pentru tine Volare, obiectiv atins, chit că ”piersica jovială” n-are, în esență, nicio treabă cu hârtia igienică. La fel, nici ”relaxing lavender”, tot Volare, dinaintea actualului lot, nu era nici ea foarte din filmul ăsta. Însă înțeleg bine că e o nișă pe care e foarte greu să comunici. Trăiesc din scris copy și varii specii texte promoționale și tot mi se pare dificil, pentru că n-ai cum să te rupi complet de obiectul despre care scrii, dar e musai să fii cât mai vag sugestiv posibil că, deh, nu mai suntem pe vremea romanilor și-al lui ”naturalia non sunt turpia”…

Vestea proastă pentru producători este că încep să fie nevoiți să comunice din ce în ce mai mult, pentru că tot apar sortimente noi pe piață. Asta, desigur, e minunat pentru consumator care, slavă Domnului, nu mai e limitat la șmirghelul ăla-n formă de sul de la Vrancart. Pe vremuri ăla era, pe ăla-n cumpărai și foloseai și tot ziceai mersi, pentru că era mai bun decât alternativele anterioare. Apoi, la un moment dat, a apărut chestia aia roz prin care cam vedeai și cred că încă e destul de populară. Doar că de vreo câțiva ani câștigă teren hârtia-n x straturi și presupun că-s destui care și-au făcut calculul că, per total, e mai bine cu ea, deși aparent e mai scumpă.

Pe calculul ăsta cred că s-a tot ridicat și Zewa și o vreme n-a avut cine știe ce concurență, așa că se promova rar și lejer cu spoturi pufoase de genul ăsta:

De fapt, nu, ani de zile nici nu-mi amintesc să fi văzut vreo reclamă, iar asta probabil pentru că era pur și simplu produs de lux, cu-n public constant și bine delimitat. Ei bine, acum au sigur concurență și o metodă foarte ingenioasă de a te ridica deasupra concurenței e întotdeauna inovația și probabil că nu întâmplător au lucrat la chestia asta și se promovează așa:

Nu prea vreau să mă gândesc că lumea-i atât de încuiată încât să arunce, în general, și cartonul în closet și că răspund cu ocazia asta unei nevoi reale a consumatorilor, dar sunt șanse mari să nu fie doar o găselniță cu care să se distingă mai clar de restul…

Dar cine sunt ăștia, restul? Eu aș pune pariu că Milde e concurentul principal și, în ciuda faptului că se tot poziționează și ei cu pufoșenii, mie mi se pare că adevăratul element distinctiv al lor este mirosul. Bine, toate mărcile mai de Doamne-ajută au mai nou fel de fel de arome, dar ca Milde, zău, nu-i niciuna! Mă rog, poate că o fi mai greu să promovezi olfactivul în formă vizuală, așa că optează pentru varianta mai puțin curajoasă, dar mai sigură:

De fapt, parcă au încercat și ceva puțin altfel (deși parcă tot spre tactil mergea) într-un spot cu artă? Am vrut să scriu despre el la vremea lui, dar nu l-am găsit și nici acum n-am dat de el…

Oricum, e clar că despre unele lucruri e greu să vorbești, însă măcar din când în când și măcar despre unele dintre ele pur și simplu trebuie. Și, câteodată, unii par chiar inspirați. De exemplu, de departe cel mai bun spot la hârtie igienică pe care l-am văzut până acum este acesta:

Reclama Monopoly – Pisica

Mi se pare fascinant că cei de la Hasbro au simțit nevoia să mai adauge un pion în formă de pisică și să facă și reclamă (difuzată internațional) pentru a marca evenimentul! Se declarase deja de câțiva ani că pisicile au cucerit Internetul, e știut că sunt grozav de populare pozele de tot felul cu mâțâitele (inclusiv cele în care lumea se plânge de cât sunt de pretențioase, dificile și poznașe), au nșpe site-uri dedicate, iar prin rețelele sociale circulă cu număr record de share-uri orice le include (mda, pe testate, chiar și pentru publicuri ceva mai rafinate). Dar asta…

La drept vorbind, asta probabil că reflectă realitatea din teren. Și uitându-te doar la spot nici n-ai imaginea de ansamblu. Căutând informații în plus pe pagina de Facebook a jocului Monopoly, înțeleg că a existat de fapt un proces de vot pentru stabilirea noului pion ”și șoc!” a câștigat pisica, iar felina va înlocui fierul de călcat.

PS: Să nu mai spuneți la nimeni că pe undeva există o fractură logică în faptul că noul pion n-are cum să rezolve problema pisicii reale din casă urcate pe tabla de joc, dar cui îi pasă? Important e că a ieșit reclama cu pisica! Na, să vă treacă, aici chiar cu o calitate mai bună a imaginii:

Volksbank – Jurnal de motan

Când v-am scris ieri despre rețelele de socializare intenționasem la un moment dat să vă exemplific partea cu echilibrul dintre atractiv și relevant printr-o paralelă dintre șuruburi și pozele cu bebeluși. Adică, dacă tu vinzi șuruburi, va fi destul de nepotrivit să postezi pe pagina afacerii tale poze cu bebeluși, chit că masele par să aprecieze grozav genul ăsta de conținut. Desigur, excepția de la regula asta ar fi în condițiile în care ai reuși să stabilești o legătură creativă între șuruburi și bebeluși, dar de regulă și asta poate ține la o postare, două, trei…

Ei bine, Volksbank pare să fi reușit să creeze o legătură trainică și foarte creativă între un produs bancar și Mikado, ”împăratul și purtătorul de cuvânt al felinelor de apartament de pretutindeni”. Și dacă e s-o zicem drept, pozele cu pisici s-ar putea să fie un pic peste pozele cu bebeluși la capitolul popularitate, așa că ideea e grozavă! 🙂 Bine, pagina pare să fi apărut spre începutul lui decembrie, dar a început să se populeze la finele lui ianuarie, iar legătura explicită cu Volksbank a apărut probabil în ultimele zile, considerând că actuala poză de copertă (cu sigla aferentă) a fost postată pe 3 februarie (și tot cam pe atunci am început și eu să dau peste Jurnalul de motan, prin postări sponsorizate). Oricum, mi se pare un parteneriat foarte fericit și chiar s-ar putea să ajute faptul că reclama nu e chiar agresivă sau că intrările din jurnal sunt cel mult advertoriale foarte discrete.

Normal, v-am mai spus că eu apreciez oricând campaniile mai altfel, așa că asta n-are cum să nu-mi placă! Și-n plus, chiar e la ani-lumină de Dansul Bucuriei 🙂