Reclama Leroy Merlin – Grădina

Dacă ați mai citit ce am mai scris eu pe-aici, presupun că nu va fi o surpriză că genul ăsta de umor nu e tocmai preferatul meu. Aproape că-mi amintește de reclamele la Catena, pentru că mi se pare a fi un sketch forțat, low-budget, cu umor evident și îndoielnic și, sincer, nu foarte logic… Mizează, oare, pe fibra noastră înrădăcinată în „nasul băgat în alte oale” și eterna preocupare pentru „capra vecinului”? O să prindă? Habar n-am. Știu numai că m-am educat să înțeleg că doar pentru că nu-mi place mie, nu înseamnă că altora nu li se potrivește (cu atât mai mult cu cât s-ar putea nici să nu prea intru în core-target); dar chiar insist să subliniez că e un spot urâțel – nici măcar simpatic-utilitar:

Chiar cred că abordarea anterioară, deși era menită să fie tot destul de simplistă și accesibilă cognitiv pentru tot poporul (și nici ea nu era tocmai o capodoperă), era mult mai inspirată… Totuși, e interesant de observat că întotdeauna se poziționează cumva pe linia unei comparații, ba chiar pe linia unei competiții (de regulă între vecini sau colegi). Aici chiar e ceva profunzime și ar fi material bun de analizat (spre deosebire de altă constantă a spoturilor: scena aia ridicolă cu zâmbet tâmp și degețele în care protagonistul spune că nu l-a costat mult toată amenajarea).

Campanie Digi – Belgravistan

Prima dată am văzut un afiș întins aproape pe un bloc întreg și, sinceră să fiu, mi s-a părut complet fără noimă textul. Era ceva de genul ”cum o să vină pe lume copiii noștri cu prețuri atât de mici”? Și trebuie să recunoașteți că, rupt din contextul campaniei TV, sună cel puțin SF mesajul ăsta. De fapt, mi s-a părut atât de off, încât nici n-am avut vreun fel de curiozitate să mai investighez. La fel de senin recunosc și că nu mi-a stârnit absolut deloc curiozitatea spotul TV nici la primul contact, nici la al doilea. Chiar am avut senzația că-i o știre, nu mi-a captat atenția și până la urmă am prins doar frânturi de fiecare dată, frânturi care, la fel ca mesajul de pe afiș, n-aveau niciun sens rupte din contextul mai larg.

Azi am ajuns să mă uit la reclame, la recomandarea cuiva, și sunt destul de plăcut surprinsă, deși încă am sentimente mixte. Ideea în sine e bună, dar e păcat că necesită atât de mult timp pentru ilustrare relevantă. Adică e curajos să faci spoturi atât de lungi, sunt bine făcute, sunt pline de ironii fine și umor sănătos, dar riscul e să pierzi omul pe drum. Apoi, de dragul conceptului, e o idee faină să creezi o limbă proprie Belgravistanului, dar pierzi prin faptul că audiența chiar trebuie să stea cu ochii pe TV și subtitrare pentru a înțelege exact despre ce e vorba. Gândiți-vă că un spot în limba maternă te mai prinde și dacă nu ești neapărat atent sau, mai bine, te face să memorezi, subconștient, niște aspecte.

Oricum, eu una apreciez demersul și, în ciuda minusurilor pe care le văd, mi-ar plăcea să aibă succes: