Reclama Orange – Dansează ca Millidge și Doig

Sincer, consumatorului din mine i se pare o idee cam tâmpițică, dar dacă ies din rolul ăsta și fac abstracție de considerațiile personale, îmi vine să spun că s-ar putea să fie o campanie de succes. V-am spus și ieri, când vorbeam despre campania pentru ciocolata Poiana, că-i mereu de bine să lansezi un demers în care să soliciți interacțiune, iar eu suspectez că alegerea asta a celor de la Orange s-ar putea să fie una foarte avantajoasă pentru ei:

De ce spun asta? Păi, mă gândesc numai la valul de emisiuni cu talente de tot felul care au apărut în ultimii ani și la marea de oameni care se prezintă mereu la preselecții. Adică, zău, realizați că numai Dansez pentru tine a avut 14 ediții?! Iar asta a fost doar prima emisiune care mi-a venit în minte, dar mai adăugați-i și pe cei care au vrut să-și manifeste abilitățile de dansatori la Românii au talent, sau la ce mai rulează pe la Antene ori la alte posturi.

E clar că există un mare apetit pentru miza pe care cei de la Orange o pun la bătaie – apariția TV. Unii poate speră la marea lor șansă de a fi descoperiți, alții vor doar să se distreze, or să mai fie și destui care să caute să se dea în stambă (chit că-s grozav de penibili și atât) etc. Lista motivațiilor sunt sigură că-i lungă și, bonus, înțeleg că există și beneficii imediate chiar și pentru cei care nu vor musai să apară la televizor 🙂

Advertisements

Reclama Orange – Scrie pe cer

Așa-i că reclama asta pare așa, mai pentru fete? 🙂 E cu-n băiat atent la nevoile unei domnișorici și care, culmea, chiar acționează în consecință… Vis, ce să mai? Dar de ce ar alege Orange să facă spoturi care targetează mai degrabă femeile? Chiar n-am un răspuns clar, însă poveștile frumoase vând:

Iar dacă e să-mi fi rămas bine-n minte ceva din mesaj, e sigur partea cu ”pot” să ofere câte 1 Gb trafic de date pentru fiecare an în care le-ai fost client. Normal, ÎNTOTDEAUNA e o idee bună să-ți fidelizezi clienții deja existenți. Pur și simplu e mai ieftin să-i păstrezi decât să fugi după alții noi și nici măcar nu e ăsta singurul beneficiu. Și suspectez că pe nișa telecom sunt ceva probleme cu migrația de când portarea nu mai e chiar o chestiune exotică și de când nu mai ești chiar atât de legat de mâini și de picioare chiar dacă tocmai ți-ai prelungit un abonament și ți-ai luat și vreun telefon la ofertă.

Ei bine, mie mi-a sunat bucățica aia cu atât mai tentant cu cât eu sunt client Orange din 2002 și, dacă e să consum ceva cu patos, ăla e clar trafic de date mobile! Am deja 2 Gb în abonament și luna trecută am reușit să sar binișor din ei, așa că 12 Gb în plus, pentru cei 12 ani de fidelitate, chiar ar fi ceva, nu? Întâmplarea face că azi am fost să plătesc factura și am întrebat de ofertă. Nu m-a surprins că ar trebui să-mi prelungesc abonamentul și n-am nimic împotrivă. În fond, numărul ăsta mi-l știe toată lumea, începând cu colegii de liceu și terminând cu cei mai recenți colaboratori și oricum niciodată nu mi-am pus problema să plec la alt operator. O fi și-un pic de comoditate, dar în esență chiar nu mi-au oferit niciodată mari motive de nemulțumire. Așadar, mă gândeam eu, lăsați ”gigii” să vină la mine! Practic, în oferta pe care mi-a configurat-o mândra de la Orange n-am auzit nicăieri keyword-ul ”12 Gb”. E drept că am auzit mulți de nelimitat și singura chestie în cifre era la capitolul minute naționale și internaționale, dar la cât vorbesc eu, tot la nelimitat intră și alea 1000 (parcă) de minute. Și da, nelimitat era inclusiv în dreptul Internetului (mă rog, textual mi s-a spus nelimitat + 1 Gb, dar asta a sunat atât de ridicol încât…). Desigur, chichița era la prețul abonamentului și ar fi trebuit să plătesc cu vreo 30% mai mult decât acum. E drept că-s doar câteva zeci de RON și pentru ăia mulți de nelimitat parcă ar merita, însă am rămas destul de confuză pentru că n-am simțit că mi s-ar oferi ce mi s-a spus. Și nu, nu m-am lămurit cum stau lucrurile în ”fine print” nici pe site-ul lor.

Concluzia? Parcă mi-au citit gândurile un pic (doar îmi înregistrează, factură cu factură, obiceiurile de consum), dar nu-s nici pe departe la fel de prompți și fără de cusur în îndeplinirea viselor ca flăcăul din spot…

Berăria H, Red Bull Soapbox, Telekom și The Color Run

S-au îngrămădit multe evenimente mari în week-end-ul care tocmai a trecut și toate au avut parte de promovare serioasă. Ce a ieșit? Ei bine, sunt convinsă că părerile sunt foarte împărțite și nici n-ai cum să mulțumești pe toată lumea, dar îmi închipui că ar fi fost mult loc de mai bine:

  • Berăria H – cred că în ultima săptămână am citit despre asta mai mult decât despre orice altceva și am dat peste n articole care promiteau ceva ”WOW!”. S-a deschis Vineri, 12 Septembrie, și încă n-am avut vreme să ajung acolo, dar m-a surprins ce am citit aici. Hai să zicem că percepția asupra servirii e întotdeauna foarte subiectivă (deși povestea de acolo îmi dă de înțeles că stau chiar foarte, foarte prost la capitolul ăsta, chiar și punând în paranteză o doză mare de subiectivism potențial al autorului). Dar să n-ai disponibil ceva ce e în meniu, mai ales a doua zi după deschidere?! Bonus, mă declar și eu uimită că ”cea mai mare berărie din Sud-Estul Europei” are o gamă atât de limitată de beri, în timp ce Happy Pub, de exemplu, o cămăruță mai mare de pe lângă Piața Romană are 140 de sortimente 🙂
  • Red Bull Soapbox – un eveniment care se anunța foarte simpatic și a fost promovat intens inclusiv la TV s-a împiedicat, de asemenea, în ceva destul de mic și relativ de ușor de evitat. Puteți citi detaliile pe site-ul Metropotam, dar ideea, pe scurt, e că degeaba s-au adunat o mulțime de oameni, dacă mulți dintre ei n-au avut o experiență plăcută și, de fapt, chiar n-au reușit să vadă ce li se promisese.
  • Telekom – despre evenimentul organizat în cinstea lansării n-am citit nimic de rău, dar am găsit asta la Arhi și tare mi-e că, în spatele artificiilor și a concertelor, n-au intrat chiar cu dreptul în România:

  • The Color Run – din multitudinea de poze pe care le-am regăsit în feed-ul de știri de pe contul personal de Facebook deduc, ușor, că participanților le-a plăcut și ediția din acest week-end, dar din aceleași fotografii aș fi zis că și evenimentul ăsta e #fanmagenta. Sau, ca să-nțelegeți mai bine unde e problema, vă las cu un status de-al lui Alexandru Negrea: ”E amuzant cum majoritatea oamenilor care au poze de la The Color Run (Orange a fost sponsor principal) au poze cu vopsea roz pe faţă. Bad timing at his best”

Reclama Orange – Millidge, Doig și Beneficiile Flexi

M-am uitat la reclama asta, am zâmbit iar grație celor două mascote animate (mai ales că e unul dintre spoturile în care nu-s grozav de gălăgioși cei doi), dar s-a întâmplat să fiu mai atentă ca de obicei la produsul pe care-l promovează (poate și pentru că m-au făcut foarte curioasă unde bat cu permutările alea de borcane). Mi-a stârnit curiozitatea ideea de a ”alege ce-ți sună bine”, așa că am ajuns inclusiv pe site-ul Orange să citesc mai mult…

Sigur nu sunt în target pentru că am abonament (întâmplător fix Orange) de vreo 12 ani și nu m-a tentat niciodată să mă întorc la formula PrePay, dar uitându-mă la opțiunile astea ”flexi” m-a lovit o revelație – cât de mult s-au schimbat lucrurile! Primul meu telefon mobil arăta fix așa:

Mi l-a pus maică-mea în brațe când și-a făcut ea upgrade și, la vremea aia, în 2002, când eram și fix înainte de liceu, m-a umplut de mândrie. Da, știu, pare ridicol azi, dar pe atunci… Ce să zic? Nu era chiar echivalentul nou-lansatului iPhone 6, dar intrasem într-o categorie destul de elitistă a posesorilor de telefon mobil. Câteva luni am fost și eu ”pe cartelă” și veșnic n-aveam credit. Firește, un serviciu elitist are și prețuri pe măsură, așa că-n vremurile alea era scump orice (minut în rețea, minut național, SMS, oho, de internaționale nu prea te puteai atinge 😀 ) și nici nu-mi amintesc să fi avut mare lucru inclus (15 naționale parcă avea tata cu abonamentul lui business). Acum, chiar și cele mai ieftine oferte au sute de minute (măcar în rețea, deși curge și cu naționale, ba chiar și cu internaționale), mesaje la discreție și parcă inclusiv cu traficul de Internet mobil încep să fie operatorii ceva mai darnici. În schimb, pe atunci ne antrenam intens să ”nu ne prindem la bip”, să comunicăm intens și condensat prin primele 3 secunde de apel (parcă primele  3 nu se taxau, nu?), ne înghesuiam într-un SMS etc. Ce semăna vag a facilitate pe atunci erau numerele favorite în rețea, dar parcă nici cu alea nu vorbeai chiar gratuit la-nceput, ci pur și simplu aveau tarif mai mic…

Așadar, reclama asta a reușit, fără să vrea, să trezească azi în mine un val de recunoștință… Aproximativ acum ”jumătate de viață” îmi dădeam întâlnire cu prietenii la marile repere din oraș și n-aveam niciun fel de mijloc prin care să le spun dacă întârzii sau dacă a intervenit ceva și nu mai pot ajunge. Astăzi n-am decât să aleg dacă sun, scriu un SMS ori le comunic prin Facebook/WhatsApp/Telegram/e-mail etc. De fapt, din sutele de minute din abonament nu cred că mai consum o oră, legat, într-o lună (apropo, Dumnezeule, cine vorbea alea 3000 de minute de la Cosmote?!), SMS-uri nu cred că scriu mai mult de 5/lună și totuși comunic mult mai mult decât oricând cu cei 2 Gb de Internet mobil care mie, deocamdată, îmi sunt (de regulă) mai mult decât suficienți… OK, poate nu e ideal că am devenit cam dependenți de un device și cam intrăm în panică atunci când rămânem fără baterie (apropo, Samsung, iPhone sau orice altceva, dar am să mă declar complet cucerită abia atunci când o să mă țină bateria cât mă ținea la Nokia dintr-a unșpea). Oricum, cred că încă avem mai multe beneficii din asta decât motive de îngrijorare pentru dependență și nu pot decât să fiu fericită că trăiesc în epoca asta minunată! 🙂

Reclame Orange – 4G versus Millidge și Doig

Cât de mult îmi place cum comunică Orange diferențiat pentru categoriile sale de produse/consumatori! Millidge și Doig, vedetele gamei PrePay sunt simpatici, gălăgioși, animați și poznași, iar invitația la 4G e și ea vie, dinamică și vibrantă, dar în cu totul alt fel, cu alt ton și altă imagine:

Reclama Orange – Teaser Revoluția digitală 4G

Presupun că v-ați prins și voi că era vorba de Orange, chiar și când nu scria explicit asta la finalul spotului, grație culorii mesajului. Iar eu una abia așteptam să se dezvăluie autorul ca să facă disponibil și online reclama și să pot scrie despre ea, pentru că mi se pare una dintre cele mai bune care rulează acum la TV. Deși, ce-i drept, prea multe n-am de spus despre ea, pentru că e încărcată de emoție și mai mult se simte decât se poate descrie în cuvinte:

Însă îmi place mult metafora revoluției prin juxtapunerea de generații atât de diferite și, per total, se vede clar că (deocamdată cel puțin) serviciul se adresează unui cu totul alt public decât cel pentru care comunică prin Millidge și Doig. E cu totul alt stil și altă abordare, iar de la mine e cu aprecieri pe toată linia…

PS: Inevitabil au apărut și glumițele astea, dar nu-i bai, asta s-ar putea să o ajute mai mult să intre în folclor 😀

Reclama Orange – Millidge, Doig și ușile

N-am niciun dubiu că Millidge și Doig sunt două mascote foarte, foarte populare și până la urmă cred că reușesc să ne energizeze puțin și să ne smulgă tuturor câte un zâmbet (sau, în fine, multora dintre noi). Însă în spatele animației simpatice Orange pune adesea și elemente subtile, bine gândite. De pildă, acum, fiind vorba despre comunicare fără frontiere, e un spot cu uși care se tot deschid și presupun că nu întâmplător se deschid cu simboluri din țări cu care foarte mulți români comunică (Italia, Spania, Marea Britanie, Germania):