Reclama McDonald’s – 1 plus 1

Cred că la TV am văzut doar varianta asta, variantă care mie mi se pare cea mai slabă dintre cele trei pe care văd că le-au pregătit:

E ușor naivă povestea cu x și 0, iar celelalte două parcă-s un pic mai firești. În rest, era de așteptat să aibă spoturi cu mult entuziasm și cu accent clar pe mesaj, că doar de asta-și fac oamenii reclamă, nu? Sunt sigură că nici n-au căutat o capodoperă artistică, ci o formă prin care să transmită clar că-ți fac o ofertă bună și că poți să te saturi cât de cât în 5 lei:

PS: E simpatic cum a apărut și KFC cu o ofertă-n același buget prima dată când a experimentat Mc-ul cu meniurile la 5 RON. E chiar la fel de simpatic cum e faptul că a apărut și la KFC ofertă de mic-dejun, cu ou și hashbrown, sau sandvișuri în format de burger (pe care în urmă cu câțiva ani sigur nu le aveau în ofertă), sau, invers, că de niște ani au apărut și la McDonald’s nuggets de pui, sau că ambele au în oferte wrap-uri, nuggets cu brânză, înghețată la 1 leu etc. La nivelul ăsta se joacă tare, mai ales dacă te gândești că cele două lanțuri au restaurante aproximativ unul lângă celălalt în destul de multe locuri 🙂

Advertisements

Reclama Orange – Millidge, Doig și Beneficiile Flexi

M-am uitat la reclama asta, am zâmbit iar grație celor două mascote animate (mai ales că e unul dintre spoturile în care nu-s grozav de gălăgioși cei doi), dar s-a întâmplat să fiu mai atentă ca de obicei la produsul pe care-l promovează (poate și pentru că m-au făcut foarte curioasă unde bat cu permutările alea de borcane). Mi-a stârnit curiozitatea ideea de a ”alege ce-ți sună bine”, așa că am ajuns inclusiv pe site-ul Orange să citesc mai mult…

Sigur nu sunt în target pentru că am abonament (întâmplător fix Orange) de vreo 12 ani și nu m-a tentat niciodată să mă întorc la formula PrePay, dar uitându-mă la opțiunile astea ”flexi” m-a lovit o revelație – cât de mult s-au schimbat lucrurile! Primul meu telefon mobil arăta fix așa:

Mi l-a pus maică-mea în brațe când și-a făcut ea upgrade și, la vremea aia, în 2002, când eram și fix înainte de liceu, m-a umplut de mândrie. Da, știu, pare ridicol azi, dar pe atunci… Ce să zic? Nu era chiar echivalentul nou-lansatului iPhone 6, dar intrasem într-o categorie destul de elitistă a posesorilor de telefon mobil. Câteva luni am fost și eu ”pe cartelă” și veșnic n-aveam credit. Firește, un serviciu elitist are și prețuri pe măsură, așa că-n vremurile alea era scump orice (minut în rețea, minut național, SMS, oho, de internaționale nu prea te puteai atinge 😀 ) și nici nu-mi amintesc să fi avut mare lucru inclus (15 naționale parcă avea tata cu abonamentul lui business). Acum, chiar și cele mai ieftine oferte au sute de minute (măcar în rețea, deși curge și cu naționale, ba chiar și cu internaționale), mesaje la discreție și parcă inclusiv cu traficul de Internet mobil încep să fie operatorii ceva mai darnici. În schimb, pe atunci ne antrenam intens să ”nu ne prindem la bip”, să comunicăm intens și condensat prin primele 3 secunde de apel (parcă primele  3 nu se taxau, nu?), ne înghesuiam într-un SMS etc. Ce semăna vag a facilitate pe atunci erau numerele favorite în rețea, dar parcă nici cu alea nu vorbeai chiar gratuit la-nceput, ci pur și simplu aveau tarif mai mic…

Așadar, reclama asta a reușit, fără să vrea, să trezească azi în mine un val de recunoștință… Aproximativ acum ”jumătate de viață” îmi dădeam întâlnire cu prietenii la marile repere din oraș și n-aveam niciun fel de mijloc prin care să le spun dacă întârzii sau dacă a intervenit ceva și nu mai pot ajunge. Astăzi n-am decât să aleg dacă sun, scriu un SMS ori le comunic prin Facebook/WhatsApp/Telegram/e-mail etc. De fapt, din sutele de minute din abonament nu cred că mai consum o oră, legat, într-o lună (apropo, Dumnezeule, cine vorbea alea 3000 de minute de la Cosmote?!), SMS-uri nu cred că scriu mai mult de 5/lună și totuși comunic mult mai mult decât oricând cu cei 2 Gb de Internet mobil care mie, deocamdată, îmi sunt (de regulă) mai mult decât suficienți… OK, poate nu e ideal că am devenit cam dependenți de un device și cam intrăm în panică atunci când rămânem fără baterie (apropo, Samsung, iPhone sau orice altceva, dar am să mă declar complet cucerită abia atunci când o să mă țină bateria cât mă ținea la Nokia dintr-a unșpea). Oricum, cred că încă avem mai multe beneficii din asta decât motive de îngrijorare pentru dependență și nu pot decât să fiu fericită că trăiesc în epoca asta minunată! 🙂

Reclama COSMOTE cu Smiley – Grădinar de gherilă

Spuneți ce vreți, dar omuleții ăștia fac spoturi simpatice. Sigur, le dă și Smiley un ton aparte, dar asta doar pune în valoare mai bine niște idei creative și frumoase:

Apropo de Smiley, chiar începusem să cred că au renunțat la colaborarea cu el, pentru că nu mai văzusem de ceva timp o reclamă cu el. Ba chiar rula frecvent asta:

Și, nimic de zis, e și asta foarte ”awww” și gâdilă bine oarece emoții, dar nu prea mă instigă să-mi doresc produsul, chit că-i integrat în poveste cu mare dibăcie. Na, poate-s eu prea mulțumită de actualul telefon. Altfel, recunosc, cândva-n viața asta m-a momit bine COSMOTEul cu-n abonament pentru un telefon la 1 Leu. Ba chiar și cu o prelungire 🙂

Publicitate pe Facebook 3

Pe lângă multitudinea de reclame sponsorizate la super-job-uri în domeniul videochat-ului, o reclamă care mi se bagă des pe gât în fluxul de știri de pe Facebook e asta:

ceasmania

Și-s curioasă dacă sunt singura pe care o râcâie gândul că fata aia n-are ceas 🙂 . Poza în sine e foarte frumoasă și, din multe puncte de vedere, foarte bine aleasă. În fond, ceasurile (mai scumpe) fac parte dintr-o categorie de produs care nu-ți vinde un obiect în sine, ci o experiență, un vis, o idee de stil de viață, acces într-o anumită ligă etc. Așa că mașina din poză și tânăra superbă asortată se potrivesc de minune într-un anumit tablou.

Dar pe lângă faptul că senzualitatea și luxul (aparent accesibil) vând, pe mine mă sâcâie cumplit că pe încheietura ei nu stă un ceas… E foarte posibil să mă uit eu prea critic la lucrurile astea, dar mie mi se pare un detaliu important. Altfel, sigur, chipul frumos, promisiunea unei reduceri generoase și gândul la o marcă scumpicică s-ar putea să fie suficiente pentru a convinge o întreagă categorie de potențiali clienți…

Mă rog, ar mai fi de spus și că ”GUESS watches” sau ”-60%” sunt trântite cam grosolan peste poză, dar asta ar fi tot ceva de finețe.

Reclame Lidl

Lidl pare să aibă o strategie foarte interesantă. Presupun că dureros de costisitoare, dar net diferită de oricine altcineva de pe piață și, din moment ce perseverează pe aceeași linie (ba chiar par să amplifice fenomentul), nu pot decât să presupun că vin și rezultatele. Despre ce vorbim? Despre spoturi care vizează produse diferite, campanii limitate și reclame schimbate frecvent. Eram familiarizată cu stilul ăsta la radio, dar duminică am surprins la PRO TV cel puțin 3 spoturi diferite într-un singur calup publicitare (sigur 4 diferite pe parcursul a două calupuri):

(plus încă unul la pijamale parcă?)

Ei bine, n-am pretenția că mă pricep, dar aș pune pariu că promovarea în acest stil la TV costă semnificativ mai mult decât la radio. Pe lângă difuzările propriu-zise (oricum destul de frecvente), categoric sunt o mulțime de bani investiți și în producție! Dacă merită, doar ei știu, însă din ce informații reușesc eu să culeg involuntar, îmi dau seama că, cel puțin pe ”oferte” chiar e bătaie! Și nu vorbim despre orașele din țară care n-au cine știe ce alternative, pentru că n-au și un hypermarket la distanță rezonabilă, ci inclusiv de București unde, oho, e o piață grozav de concurențială! Poate fi un punct în minus faptul că nu găsești produsul X oricând ți-l dorești, însă disponibilitatea asta intrmitentă îl face până la urmă mai dezirabil și vânat atunci când apare…

Reclama Banca Transilvania – Zânul și MasterCard Forte, cardul de cumpărături fără limite de dorințe

Am citit aici că spoturile sunt făcute de ”Directia Marketing & Comunicare a Băncii Transilvania, în colaborare cu Agenția de publicitate Three” și am să presupun că această campanie a fost o adevărată plăcere pentru oamenii implicați și cred că și-au mai scos pârleala pentru o mie de alți clienți care le-au cam impus, în timp, idei cretine 🙂 . Partea bună e că rezultatul n-a ieșit amuzant doar pentru oamenii care lucrează în branșă (deși pe ici, pe colo sunt și ”inside jokes” apreciate în primul rând de cei care experimentează așa ceva la prima mână). În schimb, a ieșit cu umor pentru toate gusturile – și mai fin cu ironie și mai brut, situațional:

Sigur că nu-s toate patru la fel de grozave și, din punctul meu de vedere, reclama cu Andra e slăbuță tare, iar cea cu difuzorul e chiar ușor stupidă (deși am apreciat metafora din gama ”inside jokes”). Însă la cea cu cardul supradimensionat chiar am râs sănătos și pentru copy, și pentru vizual. Iar cea cu Radu Beligan e bună, bună de tot 😉

Reclama VW Jetta – Câinele care dansează

Îmi pare rău, n-o găsesc deocamdată online, dar e grozav de simpatică. Habar n-am cât de eficientă e, dar din moment ce prin alte părți au tot rulat campanii cu căței, s-ar putea să se fi văzut bine și la cifre.

Așadar, compensatoriu, o poză cu bestia din reclama care rulează la noi și două spoturi străine:

VW DogUnul tot Jetta:

Și cel de la care (cred că) a pornit totul: