Reclama Labobell

Oh, glorie Zeului Creativ! Parcă nu era de ajuns că e un produs dificil de marketat, pentru că problemele picioarelor sunt cam tabu și nu prea se discută public și deschis. Parcă nu era de ajuns că e greu să fii creativ pe nișa asta și (probabil) cele mai bune șanse le ai cu un spot informativ și didactic, deci destul de fad. Dar să-i mai pui produsului și sublimul nume Labobell?! Poate că-i defectă mintea mea, dar garantez că nu e singura și zău că mă pot gândi la oarece glumițe dubioase cu Labobell și pielea crăpată 🙂

Dragă Zdrovit, pregătește-te pentru renaming! Există o vagă probabilitate ca lumea să râdă de numele neinspirat și așa să i se mai ducă vorba, dar nu știu câți dintre cei care vor auzi de produs se vor îngrămădi în farmacii să ceară un Labobell. Să ne amintim că și Hexoral a simțit nevoia să se transforme în Hexoraletten pe piața din România și-i suspectez că au făcut asta tocmai pentru că produsul avea o sonoritate cam apropiată de ceva nepotrivit 😀

Advertisements

Reclama Neumarkt – Cum se pronunță corect

Trebuie să recunosc că asta e prima reclamă pentru berea Neumarkt care-mi place. Și nu, nu pentru că ar fi vreo capodoperă, că doar țintește același core-target care răspunde la mesaje simple și umor de un anumit calibru. Dar îmi place că-mi arată ceva ce, din păcate, pare să-i preocupe prea puțin pe mulți – feed-back-ul din piață. Îmi place că au fost suficient de deschiși încât să priceapă că profilul consumatorului lor pare să aibă o problemă cu numele și apreciez că au recunoscut asta, ba chiar au abordat problema cu umor. Mă rog, genul lor de umor, dar e bine și așa:

Deși în general aș spune că e riscant să faci publică o asemenea problemă, calea sănătoasă e s-o recunoști și să încerci să-ți educi consumatorul. Sau, mă rog, în cazul acesta particular chiar s-ar putea să meargă cu a-i spune o dată, iar apoi, după ce vezi că n-ai cu cine vorbi, îl iei pe om așa cum e și vă continuați drumul împreună. De fapt, psihologic vorbind, asta-i singura cale de a rezolva o problemă – fie găsești o soluție, fie o accepți 🙂

Branding românesc – Koyos.ro

Mi-a sărit în ochi azi o dubiță albă pe care scria Koyos și mi s-a părut… ”Kuryos” :D. Am luat în calcul și varianta în care ar fi o franciză care n-a avut inspirația să facă muncă de documentare riguroasă înainte să intre pe piața din România, dar intrând pe site-ul lor, am văzut că sloganul e ”mai curajos”. Deci sunt de-ai noștri și au cu ce :)).

Bine, înțeleg că oamenii ăștia nu-s chiar de alaltăieri pe piață, dar eu n-am auzit de ei până acum. Însă mi-e greu să cred că, odată ce-am aflat de ei, am să-i uit. Categoric e un nume cu impact! :). Totuși, nu știu cât de multă încredere inspiră numele ăsta, deși aș presupune că o astfel de poziționare are un target bine delimitat.

Branding românesc – Farmaciile Richter

N-a fost greu să remarc în București farmaciile Richter, pentru că de la bun început mi s-a părut un nume nefericit într-un oraș cu risc seismic semnificativ. Și culmea e că farmaciile cu acest nume par să fie mai degrabă în centru, fix în clădiri vechi și (potențiale) purtătoare de buline.

Însă mi-am făcut temele înainte să scriu despre asta aici și s-ar părea că istoria farmaciilor Richter începe în Ungaria, undeva prin 1901 și, nu-i așa, întotdeauna ne sună bine afacerile cu tradiție (poate pe bună dreptate pentru că au trecut testul timpului)? De asemenea, înțeleg că farmaciile cu pricina nu doar că nu sunt numai în București, dar și în alte țări, chiar și pe alte continente (nu neapărat o surpriză având în vedere cum merg lucrurile în industria farma de ceva timp).

Așa că, per ansamblu, poate că ar fi fost peste mână ca în București să se răspândească farmaciile Richter sub alt nume. Însă chiar și peste mână, eu una tot fac o asociere foarte, foarte neplăcută, dar poate că-s eu mai preocupată decât alții de potențialele cutremure devastatoare…

Plus și Lidl

Din orice unghi te-ai uita, nu cred că poți găsi vreun aspect prin care brandul Plus comunica mai bine decât Lidl. Cei din urmă organizează evenimente, au săptămâni tematice, spoturi difuzate des și actualizate constant, și-au ales colaborări de imagine foarte potrivite, ba chiar și culorile emblematice sunt ceva mai prietenoase. Bine, e clar că și investesc ceva mai mult în imaginea lor și în promovare, dar asta nu poate decât să-i ajute. Iar percepția consumatorilor, din ce am observat eu, e grozavă și pare să fie fundamentată în primul rând pe ofertele speciale. Am auzit pe mulți înnebuniți după ele și încântați de calitate, cu atât mai mult în condițiile prețurilor avantajoase.

Și cu toate astea, vă garantez că încă e multă, multă lume care spune că merge la Plus și nu la Lidl. De ce? Eu aș zice că e din cauza numelui. Lidl nu are o pronunție foarte firească pentru limba română (și ”la Lidl„ ar putea fi o mostră decentă de cacofonie). În schimb, Plus pare să se rostogolească fără probleme pe buzele noastre, așa că ținem bine de el. Mai mult, sunt sigură că Lidl are succes mai degrabă în orașele mai mici, respectiv în cele unde încă n-a apărut un hypermarket autentic și acolo vă asigur că inerția e mai mare decât în orașele mari ale țării. Iar dacă e să ne gândim că multă lume încă mai operează cu leii vechi în loc de RON sau cu repere din ”Epoca de Aur”, e clar că suntem o nație cu inerție mare, în general. Dacă ne mai și obligi la o adaptare greoaie, chiar sunt șanse mici de succes.

În fine, până la urmă, oricum i-ar spune, lumea merge și cumpără de la Lidl, nu-i așa? Deci care-i problema? Să zicem doar că există un motiv pentru care brandurile se străduiesc extrem de energic să ne bage în cap întâi de toate numele lor. Plus că, la cât de frumos și închegat comunică oamenii ăștia, mi se pare chiar ciudat că nu s-au gândit la vreun fel de adaptare a numelui pentru spațiul românesc.

Branding românesc – Bijuteria Matarangă

Dacă tot am deschis subiectul branding românesc discutabil, pur și simplu nu pot să nu vă scriu și despre perla asta pe lângă care trec aproape zilnic:2013-07-01 14.40.46

Iar dacă nu vedeți nimic nepotrivit în poză, înseamnă că nu v-ați întâlnit niciodată cu această perlă lingvistică. Și da, știu că diacriticele nu-s chiar la locul lor și de fapt ”Matarangă” nu e chiar nestemata aia regională, dar creierul tinde să caute rapid tipare cunoscute. În plus, căciula de pe ă-ul final abia se vede și, în absența oricărui semn diacritic, rețelele neuronale ajung cu siguranță la termenul cu pricina, pentru oricine-l cunoaște. Cert e că, oricum ai da-o, nu e nici pe departe cel mai inspirat nume de… Orice 🙂