Reclama Selgros cu Dan Bittman și Manuela Hărăbor

Am impresia că mesajul s-ar putea să se fi materializat ceva mai subtil decât era cazul și desfășurarea acțiunii parcă-mi lasă și senzația unei dinamici ușor trunchiate, pentru că firul nu e foarte logic și închegat. Dar n-aș spune neapărat că cele două spoturi au ieșit rău. De fapt, alegerea lui Dan Bittman mi se pare destul de inspirată, pentru că s-ar putea să atingă un public ceva mai numeros, din diferite categorii de vârstă. Adică mi-e clar că, alegându-l pe el și pe actrița Manuela Hărăbor, Selgros mizează pe un public matur, dar percepția mea asupra lui Bittman e că prinde și la public ceva mai tânăr. Poate oi fi singura ciudată de 20 și ceva de ani căruia nu-i displac melodiile semnate Holograf, dar mie chiar mi se pare că Bittman a reușit să rămână destul de actual. Și nu, slavă Domnului, nu face asta în stilul lui Enache, pentru că cel din urmă pare depășit și ușor libidinos în spoturile Catena (deși, culmea, Enache e chiar cu 4 ani mai tânăr decât Bittman).

Per ansamblu aș spune că au ieșit destul de OK, simpatice, prietenoase și cu note fine de umor (reiau, poate prea fine pentru mase):

Advertisements

Reclama Orange – Crăciun 2014

Hai Grinchilor și voi, cei cu inimi de piatră, recunoașteți că până și voi zâmbiți un pic la spotul ăsta. E ”warm and fuzzy” și-ți dă o stare de bine, iar noi, marii fani ai spiritului Crăciunului, zâmbim duios până la capăt. Îmi asum că-s teribil de subiectivă tura asta, dar mi se pare că le-a ieșit o reclamă pur și simplu frumoasă, cu o poveste creativă și coloană sonoră pe măsură. Zău, cui nu-i place Frosty the Snowman?

Iar eu apreciez că mesajul comercial e abia la final și nu interferează cu povestea pe parcurs, ci se armonizează cu ea spre sfârșit. Mie chiar mi se pare un spot foarte bine făcut, cu exact ce și cât trebuie din fiecare ingredient important pentru Crăciun și Sărbătorile de iarnă:

PS: Între timp, exact așa cum am estimat, campania care-i are în frunte pe dansatorii Millidge și Doig face furori 🙂

Reclama Orange – Millidge, Doig și Beneficiile Flexi

M-am uitat la reclama asta, am zâmbit iar grație celor două mascote animate (mai ales că e unul dintre spoturile în care nu-s grozav de gălăgioși cei doi), dar s-a întâmplat să fiu mai atentă ca de obicei la produsul pe care-l promovează (poate și pentru că m-au făcut foarte curioasă unde bat cu permutările alea de borcane). Mi-a stârnit curiozitatea ideea de a ”alege ce-ți sună bine”, așa că am ajuns inclusiv pe site-ul Orange să citesc mai mult…

Sigur nu sunt în target pentru că am abonament (întâmplător fix Orange) de vreo 12 ani și nu m-a tentat niciodată să mă întorc la formula PrePay, dar uitându-mă la opțiunile astea ”flexi” m-a lovit o revelație – cât de mult s-au schimbat lucrurile! Primul meu telefon mobil arăta fix așa:

Mi l-a pus maică-mea în brațe când și-a făcut ea upgrade și, la vremea aia, în 2002, când eram și fix înainte de liceu, m-a umplut de mândrie. Da, știu, pare ridicol azi, dar pe atunci… Ce să zic? Nu era chiar echivalentul nou-lansatului iPhone 6, dar intrasem într-o categorie destul de elitistă a posesorilor de telefon mobil. Câteva luni am fost și eu ”pe cartelă” și veșnic n-aveam credit. Firește, un serviciu elitist are și prețuri pe măsură, așa că-n vremurile alea era scump orice (minut în rețea, minut național, SMS, oho, de internaționale nu prea te puteai atinge 😀 ) și nici nu-mi amintesc să fi avut mare lucru inclus (15 naționale parcă avea tata cu abonamentul lui business). Acum, chiar și cele mai ieftine oferte au sute de minute (măcar în rețea, deși curge și cu naționale, ba chiar și cu internaționale), mesaje la discreție și parcă inclusiv cu traficul de Internet mobil încep să fie operatorii ceva mai darnici. În schimb, pe atunci ne antrenam intens să ”nu ne prindem la bip”, să comunicăm intens și condensat prin primele 3 secunde de apel (parcă primele  3 nu se taxau, nu?), ne înghesuiam într-un SMS etc. Ce semăna vag a facilitate pe atunci erau numerele favorite în rețea, dar parcă nici cu alea nu vorbeai chiar gratuit la-nceput, ci pur și simplu aveau tarif mai mic…

Așadar, reclama asta a reușit, fără să vrea, să trezească azi în mine un val de recunoștință… Aproximativ acum ”jumătate de viață” îmi dădeam întâlnire cu prietenii la marile repere din oraș și n-aveam niciun fel de mijloc prin care să le spun dacă întârzii sau dacă a intervenit ceva și nu mai pot ajunge. Astăzi n-am decât să aleg dacă sun, scriu un SMS ori le comunic prin Facebook/WhatsApp/Telegram/e-mail etc. De fapt, din sutele de minute din abonament nu cred că mai consum o oră, legat, într-o lună (apropo, Dumnezeule, cine vorbea alea 3000 de minute de la Cosmote?!), SMS-uri nu cred că scriu mai mult de 5/lună și totuși comunic mult mai mult decât oricând cu cei 2 Gb de Internet mobil care mie, deocamdată, îmi sunt (de regulă) mai mult decât suficienți… OK, poate nu e ideal că am devenit cam dependenți de un device și cam intrăm în panică atunci când rămânem fără baterie (apropo, Samsung, iPhone sau orice altceva, dar am să mă declar complet cucerită abia atunci când o să mă țină bateria cât mă ținea la Nokia dintr-a unșpea). Oricum, cred că încă avem mai multe beneficii din asta decât motive de îngrijorare pentru dependență și nu pot decât să fiu fericită că trăiesc în epoca asta minunată! 🙂

Reclama Banca Transilvania – Zânul și MasterCard Forte, cardul de cumpărături fără limite de dorințe

Am citit aici că spoturile sunt făcute de ”Directia Marketing & Comunicare a Băncii Transilvania, în colaborare cu Agenția de publicitate Three” și am să presupun că această campanie a fost o adevărată plăcere pentru oamenii implicați și cred că și-au mai scos pârleala pentru o mie de alți clienți care le-au cam impus, în timp, idei cretine 🙂 . Partea bună e că rezultatul n-a ieșit amuzant doar pentru oamenii care lucrează în branșă (deși pe ici, pe colo sunt și ”inside jokes” apreciate în primul rând de cei care experimentează așa ceva la prima mână). În schimb, a ieșit cu umor pentru toate gusturile – și mai fin cu ironie și mai brut, situațional:

Sigur că nu-s toate patru la fel de grozave și, din punctul meu de vedere, reclama cu Andra e slăbuță tare, iar cea cu difuzorul e chiar ușor stupidă (deși am apreciat metafora din gama ”inside jokes”). Însă la cea cu cardul supradimensionat chiar am râs sănătos și pentru copy, și pentru vizual. Iar cea cu Radu Beligan e bună, bună de tot 😉

Campania Mercador – Pune anunț pe Mercador și găsești cumpărător

Sunt 4 spoturi (deci investiție serioasă), dar preferatul meu e cel cu bormașina. Pe lângă faptul că mai toată lumea poate să empatizeze ușor cu ideea de vecini deranjanți, privirea domnului din spot e ”priceless”. A trezit în mine amintirea tuturor vecinilor săriți de pe fix pe care i-am avut în viața asta 🙂


În plus, cred că piața uneltelor second-hand e în creștere, deci a fost o alegere bună.

Apoi, o altă categorie bună pentru promovare a fost cea a imobiliarelor. Și în ciuda faptului că inclusiv sloganul se referă la un ”cumpărător”, într-adevăr mi se pare mai inspirat să facă o reclamă pentru nișa chiriilor, pentru că e o piață mult mai activă (deci mai multe anunțuri, de regulă mai atent construite, cu mai multe detalii și aproape mereu cu poze, deci mai mult content pentru site) și cu mult mai mulți ”jucători” (în niciun caz nu sunt la fel de multe cereri pentru un apartament la vânzare ca pentru unul de închiriat, deci vorbim și de mai mult trafic). Spotul în sine e așa și-așa și nici nu înțeleg de ce au folosit tipologia asta de individ, dar până la urmă cred că publicul va rămâne cu ideea că se pot posta asemenea anunțuri pe platforma Mercador, deci probabil că va servi rezonabil scopul:


Băiatul cu mașina… Săracul 😀 Ce prost a înțeles el ideea de ”bărbat care ajunge unde trebuie” :)) Dar important e că acum își caută mașină, nu? 🙂 Oricum, piața românească e mare consumatoare de mașini second, dar parcă-mi vine să cred că au construit scenariul foarte intenționat cu acest mega-naiv ca să insinueze ideea unei potențiale super-afaceri, pentru că-i plină lumea de fraieri naivi:

Iar băiatul cu bicicleta… Nu știu ce să zic. Am observat că e un trend puternic pro-bicicletă, dar nu știu dacă merita chiar un spot separat. Și din punctul meu de vedere e și cel mai slăbuț, inclusiv la capitolul poveste. Însă e bine de știut că găsiți și asta pe Mercador.ro 🙂

Reclama Pepsi

Deși mă încadrez în segmentul de vârstă potrivit, mie mi se pare sinistră Nicki Minaj. Dar pare să aibă succes, iar Pepsi e din ce în ce mai activ în parteneriate cu figuri reprezentative din industria muzicală. Și, de ce să nu recunosc, melodia e foarte bine aleasă pentru spiritul pe care vrea să îl transmită spotul. Așa că, exceptând monstruletele roz din final, reclama e chiar bună.

Pe de altă parte, dacă nici nume mari ca Pepsi nu-și permit campanii bune, atunci de la cine să așteptăm minunile? Mai ales că e o campanie internațională: