Reclama KFC – Super-eroii și Cina – Așa e după Sărbători: mai subțire cu banii, dar nu și cu distracția

KFC a început să aibă idei trăsnite, dar trebuie să recunosc că ultimele două sunt ceva mai inspirate decât cea cu X-mas Bucket. Mizează pe publicul tânăr (sigur ceva mai predispus la consum de fast-food) și se prea poate s-o fi nimerit la fix pe partea cu ”mai subțire cu banii”. Însă punerea în scenă a conceptului, hmm…

Mă rog, n-aș putea spune că n-au haz și că nu transmit binișor vibrația aia nonconformistă pe care o caută, dar cel cu cina la Paris are (fără vina lor) un timing foarte prost, că-n rest ar fi chiar bunicel.

Iar cel cu skiul mi se pare cam bizar și-n plus, între noi fie vorba, ăsta chiar e un sport scump pe toată linia, chiar dacă-ți pui chiloții peste colanți te îmbraci în costum de super-erou și renunți la echipament (deși nu e recomandabil și ori o să-ți înghețe coada, ori pierzi mult din flexibilitate dacă te blindezi pe dedesubt). OK, hai să zicem că-s eu cârcotașă și despic firul în patru, dar chiar dacă ar fi să pun în paranteză niște lucruri, tot nu mi se pare o alegere inspirată în care să se fi materializat conceptul și, sincer, la final rămân mai degrabă cu o sprânceană ridicată a mirare decât cu-n zâmbet larg și gândul ”Ce tare!”.

Totuși, ce mi se pare interesant e că încearcă să stârnească din ce în ce mai multă vâlvă. Adică s-ar putea să fi căutat izul ușor ridicol și-și asumă din plin discuțiile aferente. La fel, mi se pare interesant că insistă pe linia meniurilor accesibile. Eu, de pildă, am perceput întotdeauna KFC-ul ca pe un loc destul de scump (pe nișa fast-food) și sigur cu prețuti peste McDonald’s (cel despre care presupun că ar fi principalul lor concurent). Dar se apropie din ce în ce mai mult (să ne amintim, de exemplu, de meniurile la 5 lei de ambele părți, ofertă care, apropo, la Mc am senzația că devine cvasi-permanentă). Și uneori câștigi din poziționarea premium, alteori pierzi, lucru perfect valabil și când încerci să schimbi asta…

Advertisements

Reclama foodpanda

Un spot rezonabil care nici nu avea de ce să fie spectaculos. Trebuia să fie întâi de toate informativ, deci cu un mesaj clar, livrat simplu și la obiect, ceea ce mi se pare că și bifează cu succes.

Personal, am auzit de foodpanda de multișor timp și la primul contact chiar mă entuziasmasem pentru că înțelesesem că aș putea comanda feluri diferite din restaurante diferite. Înțelesesem greșit și, în ciuda faptului că mi se pare în continuare o idee bună să poți comanda, de exemplu,  paste de la X, supă de la Y și desert de la Z pentru o masă, înțeleg că un asemenea concept ar fi foarte dificil de implementat logistic. Oricum, tot e o idee bună să ai la un loc multe opțiuni și să vezi clar ce e în meniu, eventual și cu niște oferte speciale, pentru că te plictisești să mănânci numai de unde știi tu că ți-e în zonă, uneori pur și simplu nu știi ce vrei, iar alteori investighezi mult și bine până să găsești ceva nou care să te atragă.

Totuși, mi se pare foarte curajos că au ales să se promoveze și la TV. E drept că serviciile lor nu sunt limitate la București, ci sunt disponibile și în Arad, Brașov, Buzău, Cluj-Napoca, Constanța, Galați, Iași, Oradea, Ploiești, Sibiu sau Timișoara. Însă pun pariu că diferența de flux (de comenzi, de restaurante înscrise etc.) e mare între București și următoarele, iar expunerea națională s-ar putea să fie o investiție riscantă (și sunt sigură că nu e nicicum o investiție minoră, căci difuzarea unui spot la TV costă!).

De ce spun că e curajos demersul? Păi, vă invit să vă uitați la rezultatele unui studiu IRES referitor la comportamentele de consum alimentar ale românilor. Nu e defalcat regional și mi-e lene să caut acum mai multe informații la INS, dar vă asigur că banalul act de a comanda mâncare la birou în București e un lux pentru muuuulți conaționali din provincie și, dacă n-ar fi fost capitala care să tragă în sus niște procente, sunt absolut convinsă că lucrurile ar fi arătat mult mai rău. Chiar și așa, vă atrag atenția că, de exemplu, 32% dintre români nu mănâncă niciodată în oraș, 23% dintre ei doar la ocazii speciale și încă 23% foarte rar. Și sunt șanse mari ca ”mâncatul în oraș” să includă și ideea de a mânca acasă/la birou ceva comandat ”din oraș”, pentru că 67% dintre români declară că își aduc mâncare de acasă pentru prânzul de la serviciu și încă 7% o prepară acolo. Studiul nu pare să includă motivele pentru care doar 25% dintre români comandă mâncare la birou, dar în condițiile în care aflăm de la altă întrebare că 70% dintre români nu sunt atenți la ce mănâncă din motive financiare, aș presupune că cei 75% care își gătesc singuri nu aleg opțiunea asta chiar pentru că vor ei să fie siguri că ingredientele-s bio și în termen, ci pur și simplu pentru că nu-și permit să mănânce în/din oraș.

Așadar, dacă e să am o rezervă pentru campania foodpanda e sloganul din final. ”Nu mai pierde timpul gătind” sună bine, dar s-ar putea să fie un lux pe care mulți să nu și-l permită…

Reclama McDonald’s – 1 plus 1

Cred că la TV am văzut doar varianta asta, variantă care mie mi se pare cea mai slabă dintre cele trei pe care văd că le-au pregătit:

E ușor naivă povestea cu x și 0, iar celelalte două parcă-s un pic mai firești. În rest, era de așteptat să aibă spoturi cu mult entuziasm și cu accent clar pe mesaj, că doar de asta-și fac oamenii reclamă, nu? Sunt sigură că nici n-au căutat o capodoperă artistică, ci o formă prin care să transmită clar că-ți fac o ofertă bună și că poți să te saturi cât de cât în 5 lei:

PS: E simpatic cum a apărut și KFC cu o ofertă-n același buget prima dată când a experimentat Mc-ul cu meniurile la 5 RON. E chiar la fel de simpatic cum e faptul că a apărut și la KFC ofertă de mic-dejun, cu ou și hashbrown, sau sandvișuri în format de burger (pe care în urmă cu câțiva ani sigur nu le aveau în ofertă), sau, invers, că de niște ani au apărut și la McDonald’s nuggets de pui, sau că ambele au în oferte wrap-uri, nuggets cu brânză, înghețată la 1 leu etc. La nivelul ăsta se joacă tare, mai ales dacă te gândești că cele două lanțuri au restaurante aproximativ unul lângă celălalt în destul de multe locuri 🙂

Branding românesc – City Grill

Mă fâțâiam azi prin Centrul Vechi și mi-a sărit în ochi o reclamă la un meniu City Grill. Era vorba despre Mici de Obor și Mici de Lehliu-Gară.

Sinceră să fiu, n-am auzit niciodată de ”brandurile” astea. Poate că nu sunt suficient de împătimită, deși n-aș refuza un mititel la un grătar. În schimb, am auzit despre micii de la Cocoșatul, iar la capitolul ce-ți poți face singur, umblă vorba că micii de la Metro ar fi bunicei. Însă n-am auzit nicăieri de micii de Obor sau de Lehliu-Gară și mărturisesc că am încercat acum o mini-documentare pe Google și n-am dat nici așa peste vreo legendă urbană. Pe de altă parte, nici n-aș crede că au ales chiar aleatoriu ”speciile” astea de mici. Și, hai, Oborul ca Oborul, dar Lehliu-Gară zău că nu-mi vine să cred că l-au scos așa, din pălărie.

Oricum, deocamdată mă declar intrigată. Cine știe? Poate suficient de intrigată încât să testez meniul. Și e clar că mi-a atras atenția, ba mi-a rămas și în cap. Așa că ceva-ceva au făcut sigur bine în toată povestea asta.

PS: Pentru că n-am avut vreme să fac poză la pancartă, m-am gândit să caut oferta asta pe site-ul lor. N-am găsit-o, dar mi-a atras atenția că cei de la City Grill se declară ”un brand 100% românesc”. Din nou sunt intrigată. Un brand 100% românesc cu un nume 100% ne-românesc? Or fi în spirit 🙂 Cert e că, dacă la mici încă nu mi-e clar dacă e cu adevărat ceva care ”nu se pupă”, pentru slogan chiar am o rezervă…

Reclama KFC

Poate-mi scapă mie ceva, dar nu văd legătura dintre mesaj și acțiunea desprinsă din anii `70. Pot să apreciez că s-au gândit bine la muzică, vestimentație, font și chiar la coafuri, iar rezultatul seamănă bine cu o scenă de serial american din anii `70. Dar nu văd legătura cu restul…

Sigur, esența (prețul meniului) e clară, actorii reprezintă bine target-ul ca vârstă și stil de viață, e ok și ideea de a savura produsul împreună cu prietenii (și chiar interesantă partea cu rolurile din interiorul grupului), dar ce e cu stilul retro? 🙂

Pur și simplu nu-l simt așa cum trebuie și parcă nu e neapărat doar faptul că nu e adaptat la cultura noastră…

Reclama McDonald’s

Din gama reclamelor trendy de tip enumerare, alături de Sensiblu sau Vodafone, aveți și asta.

PS: E clar că spotul se adresează adolescenților/tinerilor adulți și probabil că ei constituie o mare parte din target. Însă percepția mea este că un alt segment important îl constituie copiii, dar n-am văzut niciodată o campanie McDonald’s care să se adreseze părinților de copii mai mici sau mai mari. Oare ține de etică sau de legislație?