Reclama muștar Olympia cu caracatița

Nu știu cine se ocupă de Olympia, dar îmi place că de ceva timp au ales să comunice cu umor. Uneori le-a ieșit bine, alteori le-a ieșit binișor, dar le-a mai ieșit și mai puțin bine. Tura asta chiar am râs de ridicolul situației, așa că, din punctul meu de vedere, le-a ieșit bine și de data asta, mai ales pentru că au reușit să integreze și umor mai fin și umor mai brut, pentru toate gusturile. Iar umorul vine, ca la carte, dintr-o situație neașteptată. Adică, zău, cine-ar asocia caracatița cu mazăre și-apoi și cu muștar? Știm bine că muștarul e cel mai bun prieten al micului, al cârnăciorilor, al chifteluțelor, al mezelurilor etc. (așa cum au și ei grijă să puncteze clar în final pentru cei care n-au prea prins ironia cu caracatița).

Advertisements

Reclama Napolact – Cremă de telemea

Am să apreciez inovația, pentru că nu știu să mai existe vreun sortiment similar pe piață (deși, sincer, consumatorul din mine nu prea cred că va fi tentat să testeze). Am să apreciez și abordarea – chiar dacă pare simplistă și aproape low-budget, sunt sigură că, din păcate, atinge un public destul de numeros și-n plus, probabil că e preferabil ca atunci când lansezi un produs nou să te exprimi clar și răspicat:

Dar, între noi fie vorba, cred că partea cu ”ușoară” din ideea asta de gustare n-are cum să se refere la altceva decât la consistență. Poate despic eu prea mult firul în patru, dar nutrițional vorbind, smântâna nu-i tocmai celebră pentru cât de ”light” e și vă asigur că nici telemeaua nu-i deloc în zona low-fat (din contra, e pe la 40%, cu o singură excepție pe piața noastră – Hochland). Iar dacă e să pui asta și pe pâine, SEARA, oho! Mă rog, o fi, totuși, o variantă preferabilă dacă e s-o compari cu fast-food, însă mi se pare ușor înșelător mesajul…

Reclama Vodafone – Bunici de Duminică

Vodafone face multe spoturi și, măcar probabilistic vorbind, e de așteptat să nu fie chiar toate capodopere. Poate unele nici nu-și propun asta, pentru că e important să transmită cât mai clar un mesaj precis și atât. Sigur, au rulat la TV și reclame foarte bune (de exemplu), ba, chiar și campania cu Ghiță, unde părerile au fost destul de împărțite, s-a dovedit a fi un real succes. Doar că-n ultima vreme am văzut la rând aproape numai spoturi stupide, ca cele din campania cu familia Stanciu sau cele cu băieții ăia care chipurile inventaseră aplicația Reputador. De fapt, în topul meu al mostrelor nefericite recente conduc degajat spoturile cu Zonga și arhitecții, respectiv:

Din fericire, pare să-i fi lovit din nou și inspirația aia bună, iar campania cu Bunicile de Duminică e chiar simpatică 🙂

PS: Între timp a apărut și spotul acesta, iar eu îl văd ca pe o mișcare foarte inspirată din partea celor de la Vodafone:

Reclama Altex – Viața este despre altceva

Din punctul meu de vedere, cam așa ar trebui să arate o reclamă bună. Are căldură și emoție. Are o poveste. Are un mesaj cu substanță și sens pentru consumator, mesaj prin care îi arată că îl cunoaște și înțelege și așa pune bazele unei punți de legătură spre el. E despre nevoia și beneficiul din spatele produsului și nu e agresiv, nu-mi bagă pe gât nimic, ci doar îmi sugerează, discret, că aș putea găsi ce-mi trebuie la el.

Felicitări, Altex și Papaya Advertising! Mie-mi place mult ce a ieșit:

Reclama foodpanda

Un spot rezonabil care nici nu avea de ce să fie spectaculos. Trebuia să fie întâi de toate informativ, deci cu un mesaj clar, livrat simplu și la obiect, ceea ce mi se pare că și bifează cu succes.

Personal, am auzit de foodpanda de multișor timp și la primul contact chiar mă entuziasmasem pentru că înțelesesem că aș putea comanda feluri diferite din restaurante diferite. Înțelesesem greșit și, în ciuda faptului că mi se pare în continuare o idee bună să poți comanda, de exemplu,  paste de la X, supă de la Y și desert de la Z pentru o masă, înțeleg că un asemenea concept ar fi foarte dificil de implementat logistic. Oricum, tot e o idee bună să ai la un loc multe opțiuni și să vezi clar ce e în meniu, eventual și cu niște oferte speciale, pentru că te plictisești să mănânci numai de unde știi tu că ți-e în zonă, uneori pur și simplu nu știi ce vrei, iar alteori investighezi mult și bine până să găsești ceva nou care să te atragă.

Totuși, mi se pare foarte curajos că au ales să se promoveze și la TV. E drept că serviciile lor nu sunt limitate la București, ci sunt disponibile și în Arad, Brașov, Buzău, Cluj-Napoca, Constanța, Galați, Iași, Oradea, Ploiești, Sibiu sau Timișoara. Însă pun pariu că diferența de flux (de comenzi, de restaurante înscrise etc.) e mare între București și următoarele, iar expunerea națională s-ar putea să fie o investiție riscantă (și sunt sigură că nu e nicicum o investiție minoră, căci difuzarea unui spot la TV costă!).

De ce spun că e curajos demersul? Păi, vă invit să vă uitați la rezultatele unui studiu IRES referitor la comportamentele de consum alimentar ale românilor. Nu e defalcat regional și mi-e lene să caut acum mai multe informații la INS, dar vă asigur că banalul act de a comanda mâncare la birou în București e un lux pentru muuuulți conaționali din provincie și, dacă n-ar fi fost capitala care să tragă în sus niște procente, sunt absolut convinsă că lucrurile ar fi arătat mult mai rău. Chiar și așa, vă atrag atenția că, de exemplu, 32% dintre români nu mănâncă niciodată în oraș, 23% dintre ei doar la ocazii speciale și încă 23% foarte rar. Și sunt șanse mari ca ”mâncatul în oraș” să includă și ideea de a mânca acasă/la birou ceva comandat ”din oraș”, pentru că 67% dintre români declară că își aduc mâncare de acasă pentru prânzul de la serviciu și încă 7% o prepară acolo. Studiul nu pare să includă motivele pentru care doar 25% dintre români comandă mâncare la birou, dar în condițiile în care aflăm de la altă întrebare că 70% dintre români nu sunt atenți la ce mănâncă din motive financiare, aș presupune că cei 75% care își gătesc singuri nu aleg opțiunea asta chiar pentru că vor ei să fie siguri că ingredientele-s bio și în termen, ci pur și simplu pentru că nu-și permit să mănânce în/din oraș.

Așadar, dacă e să am o rezervă pentru campania foodpanda e sloganul din final. ”Nu mai pierde timpul gătind” sună bine, dar s-ar putea să fie un lux pe care mulți să nu și-l permită…

Reclame Vodafone – Cartela Cartelelor

Tura asta parcă le-a cam secat inspirația și, după mine, singurul lucru notabil din seria asta de spoturi e serviciul în sine. Chiar e o idee interesantă să fii ”recompensat” cu trafic de internet pentru cât vorbești. Bine, sigur n-au făcut asta din bunătatea inimiii lor. De fapt, dacă mă gândesc bine, cred că eu vorbesc cel mult 45 de minute/lună la telefon, dar folosesc mai mult de 1 Gb trafic și observ la mulți că aleg să comunice din ce în ce mai mult în scris, prin rețelele sociale sau aplicații gen WhatsApp sau Telegram. Deci s-ar putea să caute să-și ridice un serviciu în scădere, folosindu-se de o relație cu unul în plină creștere.

În fine, revenind la spoturi, e ciudat că reclama, care ar trebui să ambaleze frumos produsul, e mai puțin interesantă decât serviciul în sine… Sau poate că așa mi se pare doar mie, iar publicul-țintă (aparent un pic mai tânăr ca mine) rezonează cu situațiile (deși, chiar și așa, fata cu selfie-ul vorbește tare monoton, iar băiețașul cu mustăcioara hipsterească s-ar putea să fie greu de plăcut de prea multă lume). În rest, nici nu-s convinsă că transmit chiar cele mai sănătoase mesaje și mă sâcâie că toți au ceva de demonstrat altora, dar poate că așa-i și realitatea ”din teren”:

Campania Coca-Cola #HaiSăMâncămÎmpreună

Și în trecut Coca-Cola a mai avut campanii în care asocia sucul cu un ritual al unei mese și ideea nu e deloc rea pentru că masa nu e doar un act prin care se satisface senzația de foame și atât. Cultural vorbind, o mulțime de evenimente se celebrează cu mese și, ca o consecință, există o gamă largă de emoții pozitive asociate cu actul de a lua masa. De regulă era vorba de mesele în familie sau de celebra masă de Crăciun, dar nu strică deloc abordarea asta contemporană (care oricum nu o exclude pe cea clasică), mai ales pentru că target-ul principal al produsului e în mod sigur într-un segment de vârstă destul de ”crud”, deci foarte conectat la rețelele sociale.

Totuși știu multă lume care consideră enervant că vede uneori hashtags pe Facebook, deci scoaterea completă din contextului online a #-ului și plasarea lui în spoturi TV sau pe panouri masive outdoor poate fi perceput cu atât mai agresiv. Apoi, e ciudată sincopa dintre un element foarte specific al Twitter-ului și link-ul spre campanie din site care merge spre un App pe Facebook. Însă îmi explic asta pentru că oricum rețelele astea 2 se inter-conectează adesea, dar și pentru că Facebook e sigur rețeaua cu mai mulți utilizatori, chiar dacă Twitter are elementul ăsta foarte, foarte ușor de recunoscut și foarte ușor de găsit în feed-ul imens de informații.

Însă în ciuda acestor mici rezerve, reclama e bună și campania interesantă. Din nou face apel la emoție și confirmă încă o dată că celebra Coca-Cola își merită faima mondială. Pur și simplu comunică bine și se adaptează la spiritul vremurilor: