Reclama FREESAT

Nici nu mă obosesc să caut spotul la calitate mai bună, pentru că oricum miroase a low-budget și am să presupun că nu li s-a părut nimic în neregulă în povestea asta cu iz low-cost dacă oricum vorbim despre un produs ieftin. Inclusiv Cosmin Seleși, pe care eu cred că l-am văzut întotdeauna îmbrăcat elegant, pare ”ieftinit”. Aproape că-mi vine să spun că l-au prins când se ducea să ia pâine și i-au zis să vină repede să filmeze o reclamă. Dar ce știu eu? Poate că l-au modelat într-un omuleț cu care core-targetul să rezoneze pe deplin, că-n rest oricum e un tip destul de simpatic.

A, și să nu uităm ce bine-o zice pe aia cu uitatul pe geam! Ăhă-ăhă-ăhă… Dar iar nu-mi vine să mă pronunț decisiv și să spun că-i copy prost, pentru că există posibilitatea să fie pur și simplu text bine adaptat la public:

PS: Prima asociere pe care o fac eu cu ideea de ”fără contract și fără factură” e cu evaziunea fiscală, dar până la urmă așa se operează și cu cartelele PrePay…

Advertisements

Reclama VEKA – Dr. Fenster

Am văzut la TV spotul ăsta:

Și n-am să mint, mi s-a părut tâmpit. E drept că, pe măsură ce l-am tot revăzut ca să scriu despre el și l-am tot analizat, parcă nu-mi mai pare chiar la fel. Are un umor subtil și e destul de rafinat, ceea ce ar trebui să poziționeze marca exact așa cum și-au dorit. Dar asta descopăr doar când aleg să despic firul în patru. Impactul imediat nu e unul pozitiv. Ceva, undeva, e forțat și nu curge lin deloc, iar aici nici n-am pus la socoteală eternul clișeu al calității nemțești (idee în care, din varii motive, eu nici nu mai cred în mod deosebit).

Oricum, înțeleg că în campania asta ar mai exista un spot și e valabil și pentru el ce am scris mai sus:

Dar dacă e să-mi placă ceva, probabil că e asta:

Psihologul din mine apreciază că Dr. Fenster își joacă foarte bine rolul și cine i-a construit personajul pare să se fi documentat binișor. Mă rog, tot psihologul din mine mârâie un pic la ideea cu pacientul întins pe canapea (pentru că asta e ceva ce în realitate se practică aproape exclusiv în psihanaliză, iar terapiile sunt de muuuuuulte feluri), poate și un pic la gândul că era musai să fie doctor (pentru că avem, social vorbind, o mare problemă cu percepția și diferențierile între nebun și sănătos, psihiatru și psiholog etc., dar înțeleg că ideea de doctor cântărește mai mult, dă mai multă încredere). A, și omulețul meu logic are o mică problemă și cu ”frica de ferestre ieftine” – pun pariu că n-are nimeni temeri dintr-astea, ci mai degrabă frici de ferestre proaste 😀

În fine, ceva ce nu pot să neg e cu siguranță faptul că e o abordare interesantă 🙂

Reclama Profi – Arena prețurilor mici

Ăăă… Hai s-o spun cât de elegant se poate – e un spot potrivit pentru sloganul ”mai ieftin, mai ieftin, mai ieftin!”, pentru publicul pe care-mi imaginez că-l au în core-target și pentru zonele în care au de regulă magazine.

Dacă ar fi să las delicatețea la o parte, îmi pare rău, dar aș spune că mie una mi-ar fi cam jenă să fac așa un spot. Dar s-ar putea să fi ieșit exact cum trebuie și să fie eficient pentru ce s-a dorit:

Sloganuri celebre 2 – Altex

V-am scris săptămâna trecută că mi se pare că merită să aloc spațiu sloganurilor care au reușit să facă istorie, doar că mi-am dat seama de două lucruri de atunci până acum. În primul rând, nu este vorba întotdeauna despre sloganuri propriu-zise (pentru că nici marca nu s-a afișat cu ele și nici măcar campania nu a rulat efectiv sub acel nume), deci uneori sunt pur și simplu segmente din spoturi care și-au făcut loc în folclor. Dar pe lângă asta, mi-am dat seama și că am omis vreo două replici cu mult mai celebre decât cele despre care apucasem să scriu:

”Scump, doamnă, scump! Dincolo era mai ieftin! Dar halatul, cât e halatul?”

”Tu, nimic! Batman, Batman!”

Reclama KFC

Poate-mi scapă mie ceva, dar nu văd legătura dintre mesaj și acțiunea desprinsă din anii `70. Pot să apreciez că s-au gândit bine la muzică, vestimentație, font și chiar la coafuri, iar rezultatul seamănă bine cu o scenă de serial american din anii `70. Dar nu văd legătura cu restul…

Sigur, esența (prețul meniului) e clară, actorii reprezintă bine target-ul ca vârstă și stil de viață, e ok și ideea de a savura produsul împreună cu prietenii (și chiar interesantă partea cu rolurile din interiorul grupului), dar ce e cu stilul retro? 🙂

Pur și simplu nu-l simt așa cum trebuie și parcă nu e neapărat doar faptul că nu e adaptat la cultura noastră…