Reclama Selgros cu Dan Bittman și Manuela Hărăbor

Am impresia că mesajul s-ar putea să se fi materializat ceva mai subtil decât era cazul și desfășurarea acțiunii parcă-mi lasă și senzația unei dinamici ușor trunchiate, pentru că firul nu e foarte logic și închegat. Dar n-aș spune neapărat că cele două spoturi au ieșit rău. De fapt, alegerea lui Dan Bittman mi se pare destul de inspirată, pentru că s-ar putea să atingă un public ceva mai numeros, din diferite categorii de vârstă. Adică mi-e clar că, alegându-l pe el și pe actrița Manuela Hărăbor, Selgros mizează pe un public matur, dar percepția mea asupra lui Bittman e că prinde și la public ceva mai tânăr. Poate oi fi singura ciudată de 20 și ceva de ani căruia nu-i displac melodiile semnate Holograf, dar mie chiar mi se pare că Bittman a reușit să rămână destul de actual. Și nu, slavă Domnului, nu face asta în stilul lui Enache, pentru că cel din urmă pare depășit și ușor libidinos în spoturile Catena (deși, culmea, Enache e chiar cu 4 ani mai tânăr decât Bittman).

Per ansamblu aș spune că au ieșit destul de OK, simpatice, prietenoase și cu note fine de umor (reiau, poate prea fine pentru mase):

Advertisements

Reclama Agricola – Mese de poveste

Sinceră să fiu, pe mine mă cam amuză spoturile astea noi pentru Agricola Internațional, iar asta pentru că-s ușor ridicole. Dar poate că reclamele nu trebuie să reflecte neapărat realitatea, nu? Poate e cum îmi explica o colegă de facultate cinefilă când îi spuneam că nu sufăr musicalurile, pentru că e atât de neverosimilă acțiunea – filmul trebuie să te deconecteze de realitate. Nu spun că asta m-a făcut să descopăr în mine cine știe ce dragoste nețărmurită pentru filmele în care lumea-și spune povestea cântat și-n pas de dans (ba, culmea, chiar și trecătorii știu bine coregrafia). Însă n-am putut să nu-i dau dreptate. Și într-o anumită măsură poate că și publicitatea ar trebui să ne rupă un pic din ritm.

A, să fiu bine înțeleasă, când am spus că nu reflectă realitatea, nu m-am referit la faptul că naratorul e masa. Asta chiar mi se pare o găselniță destul de simpatică și e într-un joc frumos cu ideea campaniei – ”mese de poveste”. Mă refer la povești în sine.

Adică, pe bune? El află că ea-i gravidă și bagă la cuptor niște copănele? Mh. Hai, fie, să zicem, a fost o metaforă pentru un gest atent. Are cât de cât substanță:

Parcă mai aproape de realitate e că flăcăul ăsta-și calcă pe orgoliu, vrea să-și împace mândra și întinde o ramură de măslin cu ceva nuggets (drăguț că ultima e cumva în formă de inimă):

Însă cea cu salamul de Sibiu e de departe cea mai bizară și artificială. Se agită cam mult actorii și-n plus se știe că femeile mint luni bune după prima întâlnire că se hrănesc cu aer și evită să fie văzute înfulecând… Dar serios vorbind, asta chiar n-a ieșit cum trebuie, deși pot să apreciez că nu m-au servit tot cu eterna poveste a familiei adunate zâmbitoare în jurul mesei la micul dejun. Clișeul ăsta e uzat de muuuuultă vreme:

Oricum, per total, dacă mă amuză, se cheamă că mă binedispun. Ceea ce e de bine. Apoi, am reținut din prima la ce e reclama (prima dată am văzut-o pe cea cu viitorii părinți), iar pe următoarea (cea cu certăreții) am ghicit-o la fix din primele secunde că ar fi tot la ceva de la Agricola… Și nu în ultimul rând, aș mai pune pe lista punctelor pozitive și aspectul vizual foarte viu și prietenos, cald unde trebuie, dinamic unde se cere.