Reclama KFC – Super-eroii și Cina – Așa e după Sărbători: mai subțire cu banii, dar nu și cu distracția

KFC a început să aibă idei trăsnite, dar trebuie să recunosc că ultimele două sunt ceva mai inspirate decât cea cu X-mas Bucket. Mizează pe publicul tânăr (sigur ceva mai predispus la consum de fast-food) și se prea poate s-o fi nimerit la fix pe partea cu ”mai subțire cu banii”. Însă punerea în scenă a conceptului, hmm…

Mă rog, n-aș putea spune că n-au haz și că nu transmit binișor vibrația aia nonconformistă pe care o caută, dar cel cu cina la Paris are (fără vina lor) un timing foarte prost, că-n rest ar fi chiar bunicel.

Iar cel cu skiul mi se pare cam bizar și-n plus, între noi fie vorba, ăsta chiar e un sport scump pe toată linia, chiar dacă-ți pui chiloții peste colanți te îmbraci în costum de super-erou și renunți la echipament (deși nu e recomandabil și ori o să-ți înghețe coada, ori pierzi mult din flexibilitate dacă te blindezi pe dedesubt). OK, hai să zicem că-s eu cârcotașă și despic firul în patru, dar chiar dacă ar fi să pun în paranteză niște lucruri, tot nu mi se pare o alegere inspirată în care să se fi materializat conceptul și, sincer, la final rămân mai degrabă cu o sprânceană ridicată a mirare decât cu-n zâmbet larg și gândul ”Ce tare!”.

Totuși, ce mi se pare interesant e că încearcă să stârnească din ce în ce mai multă vâlvă. Adică s-ar putea să fi căutat izul ușor ridicol și-și asumă din plin discuțiile aferente. La fel, mi se pare interesant că insistă pe linia meniurilor accesibile. Eu, de pildă, am perceput întotdeauna KFC-ul ca pe un loc destul de scump (pe nișa fast-food) și sigur cu prețuti peste McDonald’s (cel despre care presupun că ar fi principalul lor concurent). Dar se apropie din ce în ce mai mult (să ne amintim, de exemplu, de meniurile la 5 lei de ambele părți, ofertă care, apropo, la Mc am senzația că devine cvasi-permanentă). Și uneori câștigi din poziționarea premium, alteori pierzi, lucru perfect valabil și când încerci să schimbi asta…

Reclama McDonald’s – Cel mai bun gust e cel care îți place

Mie mi se pare foarte bun spotul ăsta, din cel puțin două motive. Primul motiv este mesajul în sine – da, cu siguranță ”cel mai bun gust e cel care îți place” și mi se pare că accentuează vizual ideea asta foarte, foarte bine:

Apoi, eu percep reclama asta ca având un iz de mișto la adresa curentului extra-mastărșefist în care ne scăldăm zilele astea. Nu contest că diversitatea e un lucru bun și că gustul unui preparat e dat în mare măsură de condimente. E drept, eu sunt adepta simplității și, de exemplu, mă pot gândi la cel puțin 2-3 feluri de mâncare pe care nu le-aș vrea gătite niciodată cu mai mult decât cu sare și piper. Însă mă pot gândi la fel de bine la preparate metamorfozate de-a dreptul de un singur vârf de cuțit de nu-știu-ce, doar că zilele astea, zău, am impresia că exagerăm. Nu mai poți bea limonadă fără ghimbir, nu mai poți fierbe un cartof fără să-i faci crustă de cardamomi stelați și clar nu mai poți face o friptură fără un pumn de condimente de să-ți amețești papilele (pentru exemplificare vă invit să citiți comentariul cu numărul 7 de aici; mie mi se pare foarte relevant pentru trendul actual). Sigur, în mâinile unui bucătar priceput aromele se potențează reciproc și rezultatul e bine calculat, dar majoritatea pare să fi preluat din zbor denumiri pompoase de condimente și ingrediente și le tăvălește fără milă în amestecuri în care n-au ce căuta… Dar cât de cool e să pui pe Facebook, Instagram (sau mai știu eu unde) o poză cu o tonă de #hashtag-uri fițoase? E?

Pe scurt, pare-se că viața nu mai merită trăită fără frunză de limetă, anason stelat, turmeric, șofran și toate celelalte, chit că n-au trecut mai mult de 25 de ani de când abia ne clarificam cu toții cum arată portocala…

PS: Parcă-parcă îmi vine să pun pe listă și un al treilea motiv. Practic, au pus problema sub forma unei comparații și, oricât de elitist ar fi anasonul, ghimbirul sau feniculul, toate sunt, fără îndoială, din categoria ”alimente sănătoase” și apar cumva în antiteză cu exponentul suprem al fast-food-ului și al nesănătorului – BigMac. Pun pariu că se va naște pe undeva și puiul ăsta de discuție, dar asta, v-am mai spus (aici), mi se pare că (deocamdată) e în avantajul lor și, așa cum vedeți inclusiv în spotul de mai sus, parcă întrețin chiar cei de la Mc flacăra unor dezbateri.

KFC – Crispyan și Crispyna

În general mă feresc să spun despre lucruri doar  de bine sau doar de rău, pentru că fiecare idee proastă poate să aibă și un pic de potențial și, la fel, fiecare idee bună poate să aibă niște limite. În mod sigur demersul ăsta al KFC România face parte din categoria ideilor mai puțin inspirate :). Dar pot să apreciez originalitatea, pot să apreciez puțin jocul de cuvinte și sunt sigură că e o idee care se va face remarcată. Poate că nu e neapărat universal valabil că ”orice fel de publicitate e publicitate bună” (în sensul că simpla acțiune de propagare îndeplinește o parte din scop), însă cele 3500 și ceva de like-uri și mai bine de 400 de share-uiri în doar 2 zile demonstrează că mesajul s-a tot plimbat prin rețelele sociale și în mod sigur s-au declanșat pe parcurs și oarece pofte. Și, la drept vorbind, la case n-a întrebat nimeni dacă au cumpărat crispy strips din motive de ironie sau amuzament ;). Totuși, dacă aș fi în locul lor, eu n-aș mai insista prea mult pe linia asta…

Reclama KFC

Poate-mi scapă mie ceva, dar nu văd legătura dintre mesaj și acțiunea desprinsă din anii `70. Pot să apreciez că s-au gândit bine la muzică, vestimentație, font și chiar la coafuri, iar rezultatul seamănă bine cu o scenă de serial american din anii `70. Dar nu văd legătura cu restul…

Sigur, esența (prețul meniului) e clară, actorii reprezintă bine target-ul ca vârstă și stil de viață, e ok și ideea de a savura produsul împreună cu prietenii (și chiar interesantă partea cu rolurile din interiorul grupului), dar ce e cu stilul retro? 🙂

Pur și simplu nu-l simt așa cum trebuie și parcă nu e neapărat doar faptul că nu e adaptat la cultura noastră…

Reclama McDonald’s

Din gama reclamelor trendy de tip enumerare, alături de Sensiblu sau Vodafone, aveți și asta.

PS: E clar că spotul se adresează adolescenților/tinerilor adulți și probabil că ei constituie o mare parte din target. Însă percepția mea este că un alt segment important îl constituie copiii, dar n-am văzut niciodată o campanie McDonald’s care să se adreseze părinților de copii mai mici sau mai mari. Oare ține de etică sau de legislație?