Reclama KFC – Super-eroii și Cina – Așa e după Sărbători: mai subțire cu banii, dar nu și cu distracția

KFC a început să aibă idei trăsnite, dar trebuie să recunosc că ultimele două sunt ceva mai inspirate decât cea cu X-mas Bucket. Mizează pe publicul tânăr (sigur ceva mai predispus la consum de fast-food) și se prea poate s-o fi nimerit la fix pe partea cu ”mai subțire cu banii”. Însă punerea în scenă a conceptului, hmm…

Mă rog, n-aș putea spune că n-au haz și că nu transmit binișor vibrația aia nonconformistă pe care o caută, dar cel cu cina la Paris are (fără vina lor) un timing foarte prost, că-n rest ar fi chiar bunicel.

Iar cel cu skiul mi se pare cam bizar și-n plus, între noi fie vorba, ăsta chiar e un sport scump pe toată linia, chiar dacă-ți pui chiloții peste colanți te îmbraci în costum de super-erou și renunți la echipament (deși nu e recomandabil și ori o să-ți înghețe coada, ori pierzi mult din flexibilitate dacă te blindezi pe dedesubt). OK, hai să zicem că-s eu cârcotașă și despic firul în patru, dar chiar dacă ar fi să pun în paranteză niște lucruri, tot nu mi se pare o alegere inspirată în care să se fi materializat conceptul și, sincer, la final rămân mai degrabă cu o sprânceană ridicată a mirare decât cu-n zâmbet larg și gândul ”Ce tare!”.

Totuși, ce mi se pare interesant e că încearcă să stârnească din ce în ce mai multă vâlvă. Adică s-ar putea să fi căutat izul ușor ridicol și-și asumă din plin discuțiile aferente. La fel, mi se pare interesant că insistă pe linia meniurilor accesibile. Eu, de pildă, am perceput întotdeauna KFC-ul ca pe un loc destul de scump (pe nișa fast-food) și sigur cu prețuti peste McDonald’s (cel despre care presupun că ar fi principalul lor concurent). Dar se apropie din ce în ce mai mult (să ne amintim, de exemplu, de meniurile la 5 lei de ambele părți, ofertă care, apropo, la Mc am senzația că devine cvasi-permanentă). Și uneori câștigi din poziționarea premium, alteori pierzi, lucru perfect valabil și când încerci să schimbi asta…

Advertisements

Reclama McDonald’s – Cel mai bun gust e cel care îți place

Mie mi se pare foarte bun spotul ăsta, din cel puțin două motive. Primul motiv este mesajul în sine – da, cu siguranță ”cel mai bun gust e cel care îți place” și mi se pare că accentuează vizual ideea asta foarte, foarte bine:

Apoi, eu percep reclama asta ca având un iz de mișto la adresa curentului extra-mastărșefist în care ne scăldăm zilele astea. Nu contest că diversitatea e un lucru bun și că gustul unui preparat e dat în mare măsură de condimente. E drept, eu sunt adepta simplității și, de exemplu, mă pot gândi la cel puțin 2-3 feluri de mâncare pe care nu le-aș vrea gătite niciodată cu mai mult decât cu sare și piper. Însă mă pot gândi la fel de bine la preparate metamorfozate de-a dreptul de un singur vârf de cuțit de nu-știu-ce, doar că zilele astea, zău, am impresia că exagerăm. Nu mai poți bea limonadă fără ghimbir, nu mai poți fierbe un cartof fără să-i faci crustă de cardamomi stelați și clar nu mai poți face o friptură fără un pumn de condimente de să-ți amețești papilele (pentru exemplificare vă invit să citiți comentariul cu numărul 7 de aici; mie mi se pare foarte relevant pentru trendul actual). Sigur, în mâinile unui bucătar priceput aromele se potențează reciproc și rezultatul e bine calculat, dar majoritatea pare să fi preluat din zbor denumiri pompoase de condimente și ingrediente și le tăvălește fără milă în amestecuri în care n-au ce căuta… Dar cât de cool e să pui pe Facebook, Instagram (sau mai știu eu unde) o poză cu o tonă de #hashtag-uri fițoase? E?

Pe scurt, pare-se că viața nu mai merită trăită fără frunză de limetă, anason stelat, turmeric, șofran și toate celelalte, chit că n-au trecut mai mult de 25 de ani de când abia ne clarificam cu toții cum arată portocala…

PS: Parcă-parcă îmi vine să pun pe listă și un al treilea motiv. Practic, au pus problema sub forma unei comparații și, oricât de elitist ar fi anasonul, ghimbirul sau feniculul, toate sunt, fără îndoială, din categoria ”alimente sănătoase” și apar cumva în antiteză cu exponentul suprem al fast-food-ului și al nesănătorului – BigMac. Pun pariu că se va naște pe undeva și puiul ăsta de discuție, dar asta, v-am mai spus (aici), mi se pare că (deocamdată) e în avantajul lor și, așa cum vedeți inclusiv în spotul de mai sus, parcă întrețin chiar cei de la Mc flacăra unor dezbateri.

Reclama McDonald’s – Descoperă surprizele iernii – Chicken Cordon Bleu și Beef Gourmet

Cu siguranță au avut și spoturi mai bune cei de la McDonald’s. Ăsta mi se pare chiar banal, deși e corect făcut, are note iernatice, are o coloană sonoră adecvată, protagoniștii sunt membri ai unei familii, are chiar și-un pic de umor. Probabil își îndeplinește optim scopul informativ și nici nu cred că și-a propus mai mult decât să anunțe că au lansat două produse noi: Chicken Cordon Bleu și Beef Gourmet.

În rest, parcă-mi vine să spun că nu s-au agitat prea tare tocmai pentru că știu și ei că (mai ales la noi) Sărbătorile de iarnă nu-s chiar cu fast-food. Nu-s musai cu mâncare sănătoasă, dar sunt cu porcării făcute mai degrabă-n casă. Așadar, măcar par mai realiști decât cei de la KFC 😀

PS: Dacă e să fi văzut ceva foarte mișto la Mc în ultima vreme, atunci cu siguranță ar fi vorba despre panotajul stradal. Nu găsesc acum o poză, dar e în genul ăsta:

Adică în genul fostei Cover Photo de pe profilul lor de Facebook – simplă, fără pic de scris, 100% sugestivă. Aș zice că e realizarea supremă a unui brand ca, fără să-și afișeze numele mărcii, oricine să-i recunoască produsul. Pur și simplu știi că acei cartofi, în ambalajul acela cu roșu și galben sunt de la McDonald’s. Punct.

Reclama McDonald’s – 1 plus 1

Cred că la TV am văzut doar varianta asta, variantă care mie mi se pare cea mai slabă dintre cele trei pe care văd că le-au pregătit:

E ușor naivă povestea cu x și 0, iar celelalte două parcă-s un pic mai firești. În rest, era de așteptat să aibă spoturi cu mult entuziasm și cu accent clar pe mesaj, că doar de asta-și fac oamenii reclamă, nu? Sunt sigură că nici n-au căutat o capodoperă artistică, ci o formă prin care să transmită clar că-ți fac o ofertă bună și că poți să te saturi cât de cât în 5 lei:

PS: E simpatic cum a apărut și KFC cu o ofertă-n același buget prima dată când a experimentat Mc-ul cu meniurile la 5 RON. E chiar la fel de simpatic cum e faptul că a apărut și la KFC ofertă de mic-dejun, cu ou și hashbrown, sau sandvișuri în format de burger (pe care în urmă cu câțiva ani sigur nu le aveau în ofertă), sau, invers, că de niște ani au apărut și la McDonald’s nuggets de pui, sau că ambele au în oferte wrap-uri, nuggets cu brânză, înghețată la 1 leu etc. La nivelul ăsta se joacă tare, mai ales dacă te gândești că cele două lanțuri au restaurante aproximativ unul lângă celălalt în destul de multe locuri 🙂

McDonald’s – Gusturi de Hollywood – Celebrity Beef și Star Chicken

Sigur v-am mai scris (de exemplu, aici) că unul dintre motivele pentru care McDonald’s a ajuns la proporțiile actuale este capacitatea sa de adaptare la piețele pe care intră. Dar flexibilitatea se întreține și cu experimente, așa că e o idee bună să ai un meniu stabil la care să adaugi ocazional variațiuni. Ba, mai mult, faptul că anumite produse sunt disponibile pe o perioadă limitată de timp, s-ar putea să le facă mai atractive. Apoi, la final de campanie, presupun că se trage linie, se fac calcule și se decide dacă mai merită repetată campania cu pricina peste X timp, dacă merită repetată într-o formă ușor modificată, pentru că unele produse au avut cerere, iar altele nu (cred că un exemplu bun poate fi văzut în ”săptămânile românești” și faptul că McMicii n-au mai apărut în a doua ediție a săptămânilor cu pricina) sau poate chiar există posibilitatea ca unele experimente să fie atât de reușite încât să merite să intre în meniul stabil (de pildă, McWrap-ul și cred că și chifteluțele tocmai s-au calificat cu succes).

Oricum, experimentul curent e cu Celebrity Beef și Star Chicken și am impresia că au promovat campania asta mai mult decât au promovat orice altceva în trecut. Mă rog, spotul ăsta nu mi-a spus mare lucru, deși, e drept, e plin de americănisme hollywoodiene:

Însă, pe lângă difuzările TV, am văzut că au cooptat și nume mari din blogosferă să scrie despre ”American Weeks”, iar acum văd că a apărut încă un video dedicat promoției:

”Cum să agăți ca-n filme” e cu siguranță dedicat celor tineri, celor care stau pe 9gag, deci celor care pot să recunoască ușor niște meme și care, desigur, știu din ce poveste vine Codruț cu toba lui. Respectiv:

Nu e deloc surprinzător că au ales să vorbească tocmai cu acest segment de public, pentru că (probabil) cea mai activă și fidelă audiență a McMâncării este formată din tineri. Totuși, citind comentariile de pe YouTube nu pot să nu observ că nu li s-a părut remarcabil tuturor și, pe alocuri, mi se pare și mie cam forțat, ba chiar un pic peste granița ridicolului. Dar per total mi se pare destul de reușit, mi-a furat pe ici, pe colo câte-un zâmbet și oricum au câștigat ceva și de la cei cărora li s-a părut de-a dreptul tâmpit – au generat controversă și discuții.

Bine, între noi fie vorba, am impresia că întreaga strategie de comunicare a celor de la McDonald’s (cel puțin în România) trebuie să se plieze din ce în ce mai bine pe controversă și discuții, pentru că am senzația că suntem teribil de ipocriți. La nivel declarativ, mult la sută dintre omuleți s-ar bate cu pumnii îi piept că ei nu calcă vreodată la Mc și că detestă din toată fibra lor orice înseamnă fast-food, în special dintr-ăsta. Practic, nu sunt sigură dacă mi s-a întâmplat vreodată să intru într-un restaurant din lanț și să fiu prima la coadă. Veșnic e plin, fie că-i iarnă sau vară, seară sau dimineață, București sau oraș de provincie (motiv pentru care n-am prea înțeles știrea de aici, dar în fond încă nu există vreun anunț oficial în acest sens)…

Și poate că ar fi tentant să spui că fățărnicia asta e un fel de ”câinii latră, caravana trece”, că doar n-au realmente o problemă dacă toți spun că nu consumă și totuși o fac, iar afacerea merge bine, nu? Din păcate, pe termen lung n-are cum să fie sănătos pentru brand discursul ăsta puternic anti-, chit că-i plăcere vinovată națională. Încet, încet, consumatorului o să-i intre în cap chestiile care i se repetă, așa că-i musai să se întâmple ceva. Iar o mișcare foarte isteață din partea lor a fost colaborarea cu Chef Nicolai Tand pentru salate, doar că, firește, nici așa ceva nu poate să nu genereze controverse și discuții – de exemplu.

KFC – Crispyan și Crispyna

În general mă feresc să spun despre lucruri doar  de bine sau doar de rău, pentru că fiecare idee proastă poate să aibă și un pic de potențial și, la fel, fiecare idee bună poate să aibă niște limite. În mod sigur demersul ăsta al KFC România face parte din categoria ideilor mai puțin inspirate :). Dar pot să apreciez originalitatea, pot să apreciez puțin jocul de cuvinte și sunt sigură că e o idee care se va face remarcată. Poate că nu e neapărat universal valabil că ”orice fel de publicitate e publicitate bună” (în sensul că simpla acțiune de propagare îndeplinește o parte din scop), însă cele 3500 și ceva de like-uri și mai bine de 400 de share-uiri în doar 2 zile demonstrează că mesajul s-a tot plimbat prin rețelele sociale și în mod sigur s-au declanșat pe parcurs și oarece pofte. Și, la drept vorbind, la case n-a întrebat nimeni dacă au cumpărat crispy strips din motive de ironie sau amuzament ;). Totuși, dacă aș fi în locul lor, eu n-aș mai insista prea mult pe linia asta…

Reclama McDonald’s

Din gama reclamelor trendy de tip enumerare, alături de Sensiblu sau Vodafone, aveți și asta.

PS: E clar că spotul se adresează adolescenților/tinerilor adulți și probabil că ei constituie o mare parte din target. Însă percepția mea este că un alt segment important îl constituie copiii, dar n-am văzut niciodată o campanie McDonald’s care să se adreseze părinților de copii mai mici sau mai mari. Oare ține de etică sau de legislație?